DECIZIE nr. 603 din 21 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, excepţie ridicată de Gheorghe Eugen Chichirau în Dosarul nr. 3.339/2006 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.339/2006, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Eugen Chichirau în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la adoptarea legilor organice, întrucât vizează Codul penal, care nu poate fi modificat pe calea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Aşa fiind, acest viciu de constituţionalitate atrage şi încălcarea dispoziţiilor din Legea fundamentală referitoare la rolul şi structura Parlamentului (art. 61), la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimul executării acestora [art. 73 alin. (3) lit. h)], la iniţiativa legislativă (art. 74), la sesizarea Camerelor (art. 75), la adoptarea legilor organice cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere (art. 76), la abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (1) şi (2)].Judecătoria Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Legea fundamentală nu prevede interdicţia reglementării prin ordonanţe de urgenţă în domenii ce fac obiectul legilor organice.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, în cauză fiind vorba de intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului prin care se prorogă un termen de intrare în vigoare a unui alt act normativ, lucru permis de normele de tehnică legislativă, iar nu de reglementarea unor infracţiuni, pedepse şi a regimului executării acestora. De asemenea, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, se arată că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, iar nu şi ordonanţele de urgenţă, astfel încât nu pot fi reţinute nici criticile textului de lege ce face obiectul excepţiei, în raport cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (1) şi (2).Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin regulii constituţionale privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora. Ordonanţele de urgenţă se pot adopta şi în domeniul legilor organice, întrucât restricţia prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituţie se referă numai la ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi de abilitare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 – Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, având următoarea redactare:"Articolul 512 din Legea nr. 301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din29 iunie 2004, se modifică şi va avea următorul cuprins:«Art. 512 – Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006»."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale referitoare la rolul şi structura Parlamentului (art. 61), la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimul executării acestora [art. 73 alin. (3) lit. h)], la iniţiativa legislativă (art. 74), la sesizarea Camerelor (art. 75), la adoptarea legilor organice cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere (art. 76), la abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (1) şi (2)].Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi ale art. 115 alin. (1), invocate în prezenta cauză, şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 613 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.114 din 9 decembrie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, statuând că prevederile legale criticate au fost adoptate de Guvern în exercitarea competenţei sale constituţionale şi cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. h), respectiv în art. 115 alin. (1), (4) şi (6) din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a reţinut că interdicţia reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituţie pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicţie nu operează şi în cazul ordonanţelor de urgenţă, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionată de existenţa unor „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, iar Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. De altfel, chiar Legea fundamentală stabileşte, în art. 115 alin. (5), posibilitatea Guvernului de a reglementa în domenii ce fac obiectul legilor organice, statuând în acest sens că „Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alineatul (1)”.De asemenea, prin Decizia nr. 23 din 12 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 15 februarie 2006, Curtea constată că nici critica referitoare la art. 76 alin. (1) din Constituţie nu poate fi primită, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005 şi înregistrată spre dezbatere la Senat la data de 27 iunie 2005, fiind adoptată de această Cameră potrivit art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituţie. Ulterior, proiectul a fost transmis Camerei Deputaţilor cu Adresa din 28 septembrie 2005, fiind înregistrat de aceasta în aceeaşi zi. Aşadar, intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă criticate s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de art. 115 alin. (5) din Constituţie.Considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.Cât priveşte celelalte dispoziţii din Constituţie referitoare la rolul şi structura Parlamentului (art. 61), la iniţiativa legislativă (art. 74), precum şi la sesizarea Camerelor (art. 75), invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei, se constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, excepţie ridicată de Gheorghe Eugen Chichirau în Dosarul nr. 3.339/2006 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește