DECIZIE nr. 613 din 21 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea continuării activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorSerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005, excepţie ridicată de Gheorghe Zbârlea în Dosarul nr. 2/S/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând aspectele invocate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierea din 29 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2/S/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea continuării activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Zbârlea într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ în contradictoriu cu intimatul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. în speţă, petentul contestă, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, Decizia nr. 185 din 14 octombrie 2005 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 au fost încălcate dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie (delegarea legislativă), precum şi art. 53 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), art. 57 (modalitatea privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor), respectiv art. 41 (dreptul la muncă). Astfel, se arată că, potrivit art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, nu poate fi funcţionar public persoana care a desfăşurat activitate de poliţie politică. Autorul excepţiei arată că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005, prin care se prelungeşte activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se încalcă, pe de o parte, prevederile constituţionale privitoare la delegarea legislativă, deoarece a fost voinţa Guvernului, şi nu a Parlamentului privind prelungirea acestei activităţi, iar aceasta s-a realizat prin încălcarea art. 115, care împiedică emiterea de ordonanţe de urgenţă în anumite domenii, iar pe de altă parte, se încalcă dreptul la muncă, deoarece această ordonanţă de urgenţă, prin efectul său şi prin raportare la prevederile din Statutul funcţionarilor publici, determină ca o persoană ce a făcut poliţie politică să nu mai poată fi funcţionar public, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, constituie o restrângere a dreptului cu caracter permanent, ceea ce nu poate fi permis.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 sunt constituţionale în raport cu prevederile art. 115 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind, în esenţă, că este de competenţa legiuitorului să stabilească, pentru fiecare categorie profesională, condiţiile generale pentru a accede într-o anumită funcţie sau profesie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece interdicţia reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituţie pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicţie nu operează în cazul ordonanţelor de urgenţă care se adoptă de Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, situaţie în care Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. Mai mult, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 a fost adoptată prin Legea nr. 126/2006, astfel încât conţinutul său normativ a devenit lege, iar reglementarea iniţială instituită prin ordonanţă a devenit exclusiv actul legiuitorului, expresia voinţei sale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea continuării activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 126/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 15 mai 2006, care au următorul cuprins:"Art. 1. – Desfăşurarea activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se prelungeşte pentru o perioadă de 6 ani de la data expirării termenului prevăzut la art. 22 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.Art. 2. – În perioada desfăşurării activităţii, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii îndeplineşte orice atribuţii date în competenţa sa prin Legea nr. 187/1999, precum şi prin orice alte legi speciale.”În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege menţionate încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie (delegarea legislativă), precum şi art. 53 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), art. 57 (modalitatea privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor), respectiv art. 41 (dreptul la muncă).Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Potrivit art. 22 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii îşi desfăşoară activitatea pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia prin lege. Prin art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea continuării activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, s-a prelungit desfăşurarea activităţii consiliului pe o perioadă de 6 ani de la data expirării termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 187/1999 (decembrie 2005). De asemenea, prin acelaşi act normativ s-a prevăzut că, în perioada desfăşurării activităţii, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să îndeplinească orice atribuţii date în competenţa sa prin Legea nr. 187/1999, precum şi prin orice alte legi speciale.Conform art. 115 alin. (6) din Constituţie, invocat în motivarea excepţiei, "Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 nu a fost adoptată într-un domeniu vizat de articolul constituţional enunţat, ci a fost dată în aplicarea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 187/1999, avându-se în vedere, pe de o parte, că în luna decembrie 2005 expira termenul de 6 ani prevăzut de lege pentru desfăşurarea activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar pe de altă parte, că era necesară continuării activităţii acestuia datorită faptului că, printr-o serie de legi speciale, acestui consiliu i-au fost acordate atribuţii de verificare a apartenenţei anumitor categorii profesionale la organele de securitate, ca poliţie politică ori de colaborator al acestora.Mai mult, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 a fost adoptată prin Legea nr. 126/2006, astfel încât conţinutul său normativ a devenit lege, iar reglementarea iniţială instituită prin ordonanţă a devenit exclusiv actul legiuitorului, expresia voinţei sale.Prin urmare, nu se poate susţine că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.Referitor la susţinerea că prin prelungirea activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se aduce atingere dreptului la muncă, astfel cum este acesta consfinţit de Constituţie, Curtea reţine că cerinţa ca cetăţenii români care au desfăşurat activitate de poliţie politică să nu poată face parte din corpul funcţionarilor publici este justificată de necesitatea ca toţi membrii aparatului administraţiei publice să fie loiali statului şi principiilor generale de organizare a statului român, asigurându-se în acest mod credibilitatea acestora şi a aparatului administrativ. Această cerinţă nu afectează dreptul la muncă, deoarece instituirea prin lege a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă şi la alegerea profesiei. De altfel, în acest sens s-a mai pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie 2006, prin care s-a statuat că „instituirea unei condiţii de natura celei prevăzute de art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 nu este contrară art. 41 din Constituţie. De altfel, o asemenea condiţie asigură funcţionarea administraţiei publice pe baza respectării principiilor democraţiei, precum şi credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici”.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea continuării activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Zbârlea în Dosarul nr. 2/S/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește