DECIZIE nr. 616 din 17 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Bălăgel în Dosarul nr. 105/R/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 105/R/2005, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Bălăgel cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva unei decizii civile pronunţate de aceeaşi curte de apel.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, după modificările introduse în Codul de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, în materia competenţei de soluţionare a apelului şi recursului, aceeaşi instanţă, după ce a soluţionat calea de atac a apelului, a devenit competentă să soluţioneze şi recursul în aceeaşi cauză, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. În opinia autorului excepţiei, instanţa competentă să judece recursul, ca o cale extraordinară de atac, este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, mai susţine autorul excepţiei că printr-o ordonanţă de urgenţă nu poate fi modificat Codul de procedură civilă, care este o lege organică.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată şi propune respingerea acesteia.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, ordonanţă aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004.Textele de lege criticate au următoarea redactare:"(2) Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor." … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 21 alin. (3), referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 73 alin. (3), privind domeniul de reglementare al legii organice, ale art. 126 alin. (2), cu privire la instanţele judecătoreşti, şi ale art. 129, referitor la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate reglementează modificarea competenţei de soluţionare a căilor de atac, prevăzând trimiterea la tribunale, pe cale administrativă, a apelurilor aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă criticate, respectiv trimiterea la curţile de apel a recursurilor aflate, la acelaşi moment, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Stabilirea, prin prevederile criticate, a unor noi reguli de competenţă a instanţelor judecătoreşti a fost determinată de necesitatea deblocării activităţii de soluţionare a căilor de atac, pentru a asigura soluţionarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituţie.Soluţia criticată de autorii excepţiei a mai fost de altfel examinată, în esenţă, de Curtea Constituţională, care a statuat, prin Decizia nr. 361 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 22 august 2005, că „dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedură, iar potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, a procedurii şi a căilor de atac”.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ce priveşte critica autorului excepţiei potrivit căreia Codul de procedură civilă fiind o lege organică trebuie modificat tot printr-o lege organică, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că dispoziţiile privind procedura de judecată şi cele privind competenţa instanţelor judecătoreşti nu sunt de domeniul legilor organice, nefiind prevăzute ca atare nici de dispoziţiile art. 73 alin. (3), nici de cele ale art. 126 alin. (2) din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Bălăgel în Dosarul nr. 105/R/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește