DECIZIE nr. 654 din 19 iunie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Sofalvi Attila-Csaba în Dosarul nr. 1.240/310/2010 al Tribunalului Prahova – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 505D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, introdus prin prevederile art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, ca devenită inadmisibilă arătând că asupra acestora Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, în sensul admiterii excepţiei. Solicită, de asemenea, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, apreciind că aceasta nu este motivată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.240/310/2010, Tribunalul Prahova – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Excepţia a fost ridicată de Sofalvi Attila-Csaba într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că prevederile art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor aduc atingere principiului egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie, deoarece s-a eliminat principiul dublului grad de jurisdicţie în materia contravenţiilor la regimul circulaţiei rutiere. Totodată, prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece instanţa competentă să judece plângerea contravenţională este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.Tribunalul Prahova – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că la soluţionarea plângerii contravenţionale sunt respectate atât drepturile persoanelor fizice, cât şi drepturile autorităţilor publice, plângerile contravenţionale sunt soluţionate cu precădere, iar instanţa competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, această soluţie fiind pe deplin explicabilă datorită numărului mare de plângeri contravenţionale aflate pe rolul instanţelor.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, dispoziţiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu fac altceva decât să eficientizeze actul de justiţie şi să dea o mai mare valoare scopurilor declarate ale actului normativ modificat. În plus, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Curtea Constituţională au statuat constant că art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac. Accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.Cu privire la prevederile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, arată că îşi menţine punctele de vedere reţinute de Curtea Constituţională în deciziile prin care s-a pronunţat asupra textului de lege criticat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002.Curtea, având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, introduse prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Acestea au următorul cuprins:– Art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice: „Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă.”;– Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 : „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.”Autorul excepţiei susţine că art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi că art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă prevederile art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Legea fundamentală.1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale.Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.2. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.472 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 14 decembrie 2011. Cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut următoarele: textul de lege criticat instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.Neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei, considerentele de principiu reţinute de Curtea Constituţională îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În plus, Curtea mai observă că reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie este menită să dea expresie dreptului la un proces echitabil prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Sofalvi Attila-Csaba în Dosarul nr. 1.240/310/2010 al Tribunalului Prahova – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește