DECIZIE Nr. 66 din 28 iunie 1995

privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii



Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRaul Petrescu – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, invocată din oficiu de Tribunalul Ialomita în Dosarul nr. 122/1995.La apelul nominal s-a prezentat apelantul contestator Serbanescu George, intimata Direcţia generală pentru agricultura şi alimentaţie Ialomita fiind lipsa.Procedura este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acorda cuvintul părţilor.Serbanescu George solicita admiterea excepţiei, apreciind ca neconstituţionale prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii potrivit cărora contestaţiile împotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii de personal, sunt de competenţa exclusiva a organului administrativ ierarhic superior.Procurorul solicita admiterea excepţiei, susţinând ca organele prevăzute în art. 175 alin. (1) din Codul muncii nefiind organe jurisdicţionale, prevederile de la lit. c) a aceluiaşi articol sunt neconstituţionale. De altfel, arata ca, în acest sens, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 59/1994 prin care a constatat ca dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul muncii sunt neconstituţionale.Preşedintele completului declara închise dezbaterile.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 martie 1995, Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, invocată, din oficiu, de către Tribunalul Ialomita, în Dosarul nr. 122/1995. În motivarea excepţiei se arata ca, potrivit art. 174 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992, "sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti toate litigiile de muncă ce nu sunt date printr-o dispoziţie expresă în competenţa altor organe". În raport cu aceasta reglementare, instanţa considera ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, potrivit cărora contestaţiile împotriva redistribuirii de personal sunt de competenţa organului administrativ ierarhic superior sau organului de conducere colectivă, sunt neconstituţionale, "organele indicate de acest text neputind avea calitatea de organe jurisdicţionale".În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este intemeiata, deoarece prevederile art. 175 alin. (1) din Codul muncii încalcă dispoziţiile art. 16, 21 şi 125 din Constituţie, prin faptul ca ele constituie o restringere a drepturilor salariaţilor de a se adresa justiţiei şi deci trebuie considerate abrogate implicit faţă de prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi având în vedere dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii raportate la Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Constata ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 şi 3 din Legea nr. 47/1992, este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, sunt de competenţa organului administrativ ierarhic superior sau a organului de conducere colectivă contestaţiile împotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din producţie.Din analiza textului rezultă ca dispoziţiile sale sunt neconstituţionale în funcţie de prevederile art. 21 şi 125 din Constituţie. În conformitate cu aceste prevederi, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, iar justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.În consecinţa, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prin faptul ca exclud competenţa instanţelor judecătoreşti de la soluţionarea litigiilor legate de redistribuirea salariaţilor în cazul reducerii de personal, sunt neconstituţionale. Totodată, aceste prevederi încalcă şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, generând o diferenţa de tratament nejustificată între salariaţii al căror contract de muncă este modificat ca urmare a reducerii de personal, ce nu se poate adresa justiţiei, şi ceilalţi salariaţi al căror contract este modificat din alte cauze, care au acces la justiţie.Pentru acest motiv, organul ierarhic superior nu poate fi considerat nici ca un organ administrativ de justiţie, competent în faza prealabilă a litigiului din faţa instanţei judecătoreşti, deoarece în acest mod diferenţa de tratament, în fond, s-ar menţine. Cît timp, în cazul modificării unui contract de muncă, salariatul se poate adresa direct justiţiei, nu se justifica să fie obligat a se adresa, în prealabil, organului ierarhic superior, dacă aceasta modificare este urmarea reducerii de personal. După cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, procedura administrativ-jurisdicţională prealabilă este condiţionată de anumite exigente, care în cazul de faţa nu se regăsesc. De altfel, ar fi contrar insesi voinţei legiuitorului să se confere prevederilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii o asemenea interpretare, întrucît intenţia acestuia a fost în mod indubitabil de a exclude competenţa instanţelor judecătoreşti, instituind în mod exclusiv pe aceea a organului administrativ ierarhic superior. Deci o astfel de interpretare ar avea semnificatia modificării textului, ceea ce excede competenţa jurisdicţională a Curţii, cu atât mai mult cu cît, în fond, astfel cum este reglementată competenţa organului administrativ, ea nu este însoţită de garanţiile specifice unei proceduri jurisdicţionale.Întrucît Codul muncii a fost modificat expres prin Legea nr. 104/1992, deci după intrarea în vigoare a Constituţiei, rezultă ca, în speta, nu se pune problema aplicării art. 150 alin. (1) din Constituţie, ci a controlului legitimitatii constituţionale a prevederilor respective.Considerentele ce justifica caracterul neconstitutional al art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii sunt conforme şi cu practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din Decizia acesteia nr. 59 din 18 mai 1994 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor lit. b) a aceluiaşi articol.Faţa de cele arătate, în temeiul art. 16, art. 21, art. 125 şi art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia invocată, din oficiu, de către Tribunalul Ialomita şi constata ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul muncii sunt neconstituţionale.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 28 iunie 1995.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Constantin Burada–––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește