DECIZIE nr. 7 din 17 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 şi art. 94 din Codul familiei



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Adriana Odorheianu, în calitate de reprezentant legal al minorei Ada Odorheianu, în Dosarul nr. 9.305/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 138D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.305/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Adriana Odorheianu, în calitate de reprezentant legal al minorei Ada Odorheianu, într-o cauză civilă având ca obiect reducerea pensiei de întreţinere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate înfrâng în mod vădit dispoziţiile constituţionale potrivit cărora copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi asistenţă în realizarea drepturilor lor. În acest sens, arată că este injustă şi într-un evident dezacord cu norma constituţională reglementarea legală care dă posibilitatea unui părinte să solicite în faţa instanţelor judecătoreşti micşorarea cuantumului prestaţiei de întreţinere pe care o datorează periodic copilului său minor. De asemenea, apreciază că prin reglementarea cuantumului prestaţiei de întreţinere a părintelui divorţat sub forma unor valori ("prag") ce nu pot fi depăşite, respectiv a unor cote procentuale/fracţii din veniturile părintelui, se încalcă principiile constituţionale consacrate prin art. 49. Or, o asemenea prevedere legală poate da naştere unor situaţii nedrepte pentru copilul minor, mai ales prin aceea că veniturile reale, efectiv obţinute de părinte, pot fi deseori greu de dovedit în stabilirea cuantumului obligaţiei periodice de întreţinere.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 44 şi art. 94 din Codul familiei nu contravin art. 49 din Constituţie, câtă vreme reducerea sau sistarea pensiei de întreţinere stabilită printr-o hotărâre judecătorească anterioară nu poate avea loc în mod arbitrar, ci numai în condiţiile clar stabilite de judecător, şi anume numai în cazurile în care mijloacele debitorului întreţinerii, avute în vedere la pronunţarea hotărârii anterioare, s-au diminuat sau au încetat să existe. Or, în aceste situaţii, nu se poate menţine în sarcina debitorului întreţinerii obligaţia de plată a unei contribuţii pe care, financiar, acesta nu o mai poate susţine.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 44 şi art. 94 din Codul familiei, care au următorul conţinut:– Art. 44: "În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii.Modificarea măsurilor luate potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 se va face cu paza cerinţelor prevăzute de acele dispoziţii.";– Art. 94: "Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Codul familiei a fost abrogat prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, soluţia legislativă criticată fiind preluată, în esenţă, în cuprinsul noului act normativ, la art. 529 şi art. 531 din cap. IV, titlul V al cărţii a II-a, intitulată „Despre familie”.Astfel, art. 529, intitulat "Cuantumul întreţinerii", prevede că:"(1) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.(2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. … (3) Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat."; … Art. 531 este intitulat "Modificarea şi încetarea pensiei de întreţinere" şi stipulează că:"(1) Dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.(2) Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei." … Curtea Constituţională urmează să se pronunţe însă asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecăţii instanţei de fond, potrivit principiului tempus regit actum. Aşa cum a statuat Curtea în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ale cărei considerente de principiu sunt valabile şi în prezenta cauză, controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor ulterioare sesizării, chiar dacă ar conţine prevederi asemănătoare, ar echivala cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de către autorul excepţiei, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Legea fundamentală referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celei formulate în speţa de faţă, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 327 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 septembrie 2004, Decizia nr. 15 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, sau Decizia nr. 77 din 21 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010, prilej cu care a statuat că prevederile legale criticate sunt în deplin acord cu norma constituţională de referinţă, concurând la crearea regimului special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor copiilor şi tinerilor.Prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut că aceste reglementări instituie dreptul copilului la întreţinere, respectiv obligaţia corelativă ce incumbă părintelui natural sau celui care adoptă de a presta întreţinere faţă de copilul minor. Astfel, potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2 din Codul familiei, obiectul acestei obligaţii îl formează mijloacele necesare traiului, respectiv alimente, locuinţă, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale, precum şi mijloacele necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor. Obligaţia de întreţinere se execută în natură sau prin plata unei sume de bani, instanţa judecătorească fiind cea care stabileşte cuantumul şi modalitatea de executare, în funcţie de împrejurări.În cazul în care întreţinerea este datorată de către părinţii naturali sau adoptatori care obţin venituri din muncă, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime pentru obligaţia de întreţinere, ţinând seama de numărul de copii ce urmează a beneficia de acest drept, precum şi de faptul că, în condiţiile actuale, sursele de venituri diferă de la o etapă de timp la alta.Curtea constată că nu poate fi primită concluzia neconstituţionalităţii textului de lege criticat, de vreme ce nu instituie vreo interdicţie formală în ceea ce priveşte raportarea obligaţiei de întreţinere şi la alte venituri decât cele din muncă. Dimpotrivă, stabilirea acesteia se poate face în funcţie de orice venituri ale debitorului, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, potrivit cărora, "Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti", iar "Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte".Este cert că, în asemenea situaţii, nu vor opera limitările instituite prin alin. 3 al art. 94 din Codul familiei, care îşi vor găsi aplicare exclusiv în cazul în care pensia de întreţinere este stabilită în raport cu câştigul din muncă, instanţa fiind suverană în a determina cuantumul acesteia în funcţie de situaţia de fapt.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Adriana Odorheianu, în calitate de reprezentant legal al minorei Ada Odorheianu, în Dosarul nr. 9.305/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește