DECIZIE nr. 715 din 31 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46^1 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46^1 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 4.221/202/2010 (3.430/2010) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal se prezintă personal partea Ion Moise şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care precizează că lasă la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei invocate de instanţa de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4.221/202/2010 (3.430/2010), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46^1 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată într-o cauză privitoare la săvârşirea unei infracţiuni din legea contestată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, în calitate de autor al acesteia, susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, deoarece, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă şi spre deosebire de persoanele judecate pentru alte infracţiuni, art. 46^1 din Legea nr. 407/2006 instituie o interdicţie discriminatorie cu privire la aplicarea art. 18^1 din Codul penal.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, acestea nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât toate persoanele prevăzute în ipoteza normei legale beneficiază de acelaşi tratament, fără privilegii şi fără discriminări.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 46^1 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, introdus prin art. I pct. 45 din Legea nr. 215/2008 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008, care au următorul conţinut: „Faptele prevăzute la art. 42-45 prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi de conduita făptuitorului.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Art. 18^1 din Codul penal, la care se face referire în criticile formulate, are în vedere fapte antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Aceasta este însă o reglementare care, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ţine de domeniul dreptului substanţial, legiuitorul având în vedere situaţia în care gradul de pericol social concret al unui fapte penale este mai mic faţă de pericolul social generic al infracţiunii tip incriminate. Însă posibilitatea conferită judecătorului de a diminua până la anihilare una din trăsăturile infracţiunilor prevăzute de art. 42-45 din Legea nr. 407/2006 în funcţie de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de persoana şi conduita făptuitorului, precum şi de alte criterii intrinseci ale faptei, nu este de rang constituţional, legiuitorul urmărind prin aceasta prezervarea fondului cinegetic naţional şi a faunei de interes cinegetic ca bun public de interes naţional şi internaţional. Prin urmare reglementarea urmăreşte un interes public şi, ţinând seama de conţinutul său, apreciem că nu poate fi primită critica referitoare la înfrângerea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece art. 46^1 din Legea nr. 407/2006 se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim distinct pentru infracţiuni diferite este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite, tratamentul juridic să fie diferenţiat.De altfel, o reglementare care consacră o soluţie legislativă identică cu cea criticată în prezenta cauză se regăseşte în art. 120 din Codul silvic, iar prin Decizia nr. 1.001 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, şi Decizia nr. 312 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia invocată, considerentele acelor decizii fiind valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46^1 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 4.221/202/2010 (3.430/2010) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește