DECIZIE nr. 728 din 1 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroconstrucţia Elco” – S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 9.593/30/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.593/30/2008, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Electroconstrucţia Elco” – S.A. din Timişoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care prevede interdicţia cu caracter temporar de concediere a salariaţilor pe durata incapacităţii temporare de muncă, încalcă dispoziţiile art. 16, 20, 21, 22, 53 şi 129 din Constituţie. În acest sens, arată că se creează un regim discriminatoriu pentru salariaţi, dând astfel posibilitatea săvârşirii unor abuzuri din partea acestora în raport cu angajatorul, prin faptul că i se limitează dreptul de a dispune măsura desfacerii contractului de muncă pe motive disciplinare. De asemenea, consideră că se încalcă dreptul la un proces echitabil prin faptul că un salariat vinovat de săvârşirea abaterilor disciplinare care va obţine cu rea-credinţă un certificat medical nu mai trebuie să dovedească faptul că decizia de concediere este temeinică sau netemeinică, invocând direct nulitatea potrivit textului de lege menţionat. Astfel, judecătorul nu va mai aprecia asupra fondului problemei deduse judecăţii şi va dispune, prin ignorarea fondului pricinii, asupra altor aspecte de formă.Tribunalul Timiş – Secţia civilă arată că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate este evazivă şi neconvingătoare şi că oricum textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei, dat fiind că interdicţia de concediere criticată are doar un caracter temporar.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că situaţia diferită în care se află cele două părţi ale contractului de muncă justifică un tratament juridic diferit. De asemenea, consideră că nu este încălcat accesul liber la justiţie. Astfel, arată că decizia de concediere reprezintă un act unilateral, manifestarea de voinţă a angajatorului, care nu trebuie să se adreseze justiţiei ori altor organe pentru a solicita încetarea raporturilor juridice de muncă cu un anumit salariat. În schimb, salariatul are tot interesul să conteste în justiţie măsura de concediere, dacă o consideră ca fiind luată fără motive legale şi de fapt întemeiate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.Curtea constată însă că autorul excepţiei critică, în realitate, doar prevederile art. 60 alin. (1) lit. a), prin care se prevede:"(1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;". … Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat încalcă următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că raporturile de muncă nasc drepturi şi obligaţii specifice fiecăreia dintre părţile acestuia. Între cele două părţi ale contractului de muncă există o relaţie de subordonare, caracterizată prin prestarea muncii de către salariat sub autoritatea angajatorului. În acelaşi timp însă legiuitorul a urmărit protejarea drepturilor salariatului printr-o serie de măsuri şi interdicţii ale exercitării drepturilor angajatorului. Între aceste interdicţii se află şi cea privind concedierea salariatului atât timp cât acesta se află în imposibilitatea de a desfăşura munca, ca urmare a stării sale de sănătate. În acest fel, salariatul este asigurat că are dreptul de a-şi îngriji sănătatea, fără ca aceasta să atragă consecinţe negative asupra raporturilor sale de muncă.Acest fapt nu poate fi considerat ca fiind contrar prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea anumitor drepturi ale angajatorului este justificată de necesitatea protejării drepturilor altei categorii de persoane, respectiv salariaţii.De asemenea, Curtea reţine că drepturile şi obligaţiile specifice ale celor două părţi ale contractului de muncă le plasează pe acestea în situaţii distincte, care justifică un tratament juridic diferenţiat.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că autorul excepţiei are în vedere situaţia în care salariatul ar fi obţinut în mod fraudulos certificatul medical şi imposibilitatea angajatorului de a proba acest fapt. Or, această critică se referă, în realitate, la o omisiune legislativă, la faptul că legea nu prevede modalitatea în care angajatorul poate să conteste veridicitatea celor înscrise în certificatul medical.Curtea constată însă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, au fost completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 26 aprilie 2010, reglementându-se posibilitatea verificării veridicităţii celor constatate prin certificatul care acordă concediul medical. Astfel, art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 prevede că „Pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, persoanele prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:a) să îndeplinească stagiul minim de cotizare prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă; … b) să prezinte adeverinţa de la plătitorul de indemnizaţii din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A; … c) să fie prezente la domiciliu sau la adresa indicată, după caz, în intervalul de timp şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea exercitării verificării de către reprezentanţii plătitorilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate." … În atari condiţii, acest aspect al criticii de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.În sfârşit, în ceea ce priveşte conformitatea textului de lege criticat cu art. 22, 20 şi 129 din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei nu motivează în ce fel se contravine acestor texte constituţionale. Oricum, având în vedere conţinutul acestora, Curtea apreciază că nu sunt incidente în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electroconstrucţia Elco” – S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 9.593/30/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește