DECIZIE nr. 732 din 24 octombrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moda Mania” – S.R.L. din Aleşd în Dosarul nr. 1.313/2005 al Judecătoriei Aleşd.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocat ca fiind încălcat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 iunie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 1.313/2005, Judecătoria Aleşd a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moda Mania” – S.R.L. din Aleşd într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de aceasta împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat în temeiul textelor de lege criticate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 47 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, republicată, care prevede aplicarea tarifelor de utilizare pentru ocuparea zonei drumurilor, a podurilor, pasajelor, viaductelor, tunelurilor, prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare acceptate de administraţia drumurilor, contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. Neconstituţionalitatea textului constă în aceea că permite „Companiei naţionale de autostrăzi şi drumuri naţionale” să sancţioneze, „în mod abuziv”, „pecuniar, cu amenzi usturătoare societăţi situate chiar în interiorul localităţii, pentru simplul fapt că au posibilitatea de a intra direct pe drumul naţional”, ceea ce creează o discriminare evidentă între societăţile comerciale cu acces direct la drumul naţional şi cele cu acces de pe o stradă a localităţii respective, precum şi în aceea că prevede aplicarea unor taxe de utilizare, dar nu şi „care sunt aceste tarife”. Cu privire la dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. b) din ordonanţă nu sunt formulate, distinct, critici de neconstituţionalitate.Judecătoria Aleşd apreciază că prin art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din ordonanţă nu se creează o discriminare între societăţile comerciale cu acces direct la drumul naţional şi societăţile comerciale care au acelaşi acces de pe o stradă a localităţii respective, întrucât aceste dispoziţii se aplică "tuturor persoanelor fizice sau juridice care au acces direct la drumul naţional şi care se folosesc de beneficiile amplasării construcţiilor pe drumul naţional, drum care, conform art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, republicată, ocupă primul loc în ordinea importanţei din punct de vedere funcţional şi administrativ teritorial, cu consecinţe în ce priveşte clientela şi vadul comercial”. Totodată, arată că „prin anexa 4 la Ordinul nr. 1.702/2005 sunt stabilite tarifele de utilizare a zonei autostrăzilor şi drumurilor naţionale în România”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât "textele criticate nu conţin, în mod vădit, nici o dispoziţie de natură să creeze discriminări ori privilegii – pentru nici o persoană fizică sau juridică -, respectându-se principiul egalităţii de tratament în faţa legilor şi a autorităţilor publice". Consideră că teza întâi a art. 47 alin. (4) din ordonanţa criticată oferă, fără distincţie, conform art. 20-22 din ordonanţă, posibilitatea oricărei categorii de persoane fizice sau juridice de a ocupa, prin amplasare, zona căilor de comunicaţie şi a altor bunuri aflate pe domeniul public şi administrate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A., în schimbul unor tarife de utilizare. Se mai arată că aceste tarife se constituie venit destinat activităţii de administrare a bunurilor respective, la dispoziţia administratorilor, astfel că reglementarea este chiar în sensul prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. În acest sens, arată că art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, republicată, „nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare”. Se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 40/1996, nr. 41/1996, precum şi Decizia Plenului Curţii nr. 1/1994. Mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu deciziile nr. 18/1996 şi nr. 175/2003, principiul egalităţii în drepturi „are în vedere numai cetăţenii, nu şi persoanele juridice”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Art. 60 alin. (1) lit. b) din ordonanţă a fost modificat şi completat succesiv, în prezent prevederile acestuia fiind cuprinse în articolul unic pct. 1 – referitor la articolul I, punctul 2, alineatul (1) al art. 60 – din Legea nr. 98/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005.Textele de lege criticate prevăd:– Art. 47 alin. (4): "Pentru ocuparea zonei drumurilor, a podurilor, pasajelor, viaductelor, tunelurilor, prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare acceptate de administraţia drumurilor, se aplică tarife de utilizare, care se constituie ca venituri la dispoziţia administratorului, respectiv pentru administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea drumurilor publice. Se exceptează perceperea de tarife de utilizare de către administratorii drumului, dacă amplasarea se realizează pe zonele de protecţie unde aceştia nu sunt deţinători. Perceperea şi folosirea acestor tarife de utilizare a zonelor de protecţie proprietate privată se realizează de către deţinătorul terenului respectiv.";– Art. 60 alin. (1) lit. b): "(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte: […]b) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2), art. 26, 30, art. 32 alin. (2), art. 43, art. 44 alin. (3), art. 46, art. 47 alin. (1^1) – (5), ale art. 48, 50, 52 şi 53 se sancţionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 40.000.000 lei, aplicată persoanelor fizice sau juridice;". … Autorul excepţiei consideră că prin textele de lege menţionate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, potrivit criticilor de neconstituţionalitate formulate, art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor stabilesc o discriminare evidentă între societăţile comerciale cu acces direct la drumul naţional şi cele cu acces de pe o stradă a localităţii respective şi nu prevăd tarifele aplicabile pentru acest acces, ceea ce permite „Companiei naţionale de autostrăzi şi drumuri naţionale” să sancţioneze, „în mod abuziv”, „pecuniar, cu amenzi usturătoare societăţi situate chiar în interiorul localităţii, pentru simplul fapt că au posibilitatea de a intra direct pe drumul naţional”.Analizând aceste susţineri, Curtea constată că art. 47 alin. (4) din ordonanţa criticată prevede că, pentru ocuparea zonei drumului public prin amplasarea unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare, administraţia drumurilor aplică tarife de utilizare, iar pentru zona de protecţie proprietate privată perceperea şi folosirea acestor tarife se realizează de către deţinătorul terenului respectiv. Prin urmare, singura distincţie pe care acest text de lege o face este cea referitoare la aplicarea şi perceperea tarifelor, după cum zona ocupată cu construcţii aparţine drumului public (situaţie în care tarifele de utilizare sunt aplicate de administraţia drumurilor şi sunt destinate administrării, exploatării, întreţinerii, reparării şi modernizării drumurilor publice) sau protecţiei private (situaţie în care perceperea şi folosirea tarifelor de utilizare se efectuează de către deţinătorul terenului respectiv). Rezultă că nici una din dispoziţiile art. 47 alin. (4) din ordonanţă, care în opinia autorului excepţiei "creează o discriminare evidentă între societăţile comerciale cu acces direct la drumul naţional şi cele cu acces de pe o stradă a localităţii respective", nu cuprinde vreo prevedere în sensul căreia "Compania naţională de autostrăzi şi drumuri naţionale" sancţionează, "în mod abuziv", "pecuniar, cu amenzi usturătoare societăţi situate chiar în interiorul localităţii, pentru simplul fapt că au posibilitatea de a intra direct pe drumul naţional". Aşadar, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, chiar dacă aceste prevederi constituţionale s-ar aplica şi persoanelor juridice, iar nu numai cetăţenilor.Cât priveşte susţinerea că textul de lege este neconstituţional întrucât "prevede aplicarea unor taxe de utilizare", iar nu şi "care sunt aceste tarife", adică nu stabileşte cuantumul lor, Curtea constată că aceasta nu priveşte un aspect de constituţionalitate şi, în consecinţă, nu o poate examina.Excepţia de neconstituţionalitate vizează şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, republicată, în redactarea cuprinsă în Legea nr. 98/2005, articol care prevede faptele ce constituie contravenţii – între care şi încălcarea prevederilor art. 47 alin. (4) – şi se sancţionează cu amendă. În realitate, în legătură cu aceste prevederi de lege nu sunt formulate critici, ci doar se invocă neconstituţionalitatea lor. Întrucât Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în motivarea ei, nici această susţinere nu poate fi reţinută.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) şi art. 60 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moda Mania” – S.R.L. din Aleşd în Dosarul nr. 1.313/2005 al Judecătoriei Aleşd.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 octombrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește