DECIZIE nr. 791 din 3 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Davidai Elyakim în Dosarul nr. 4.464/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Emil Bivolaru, avocat, membru al Baroului Bucureşti, în calitate de apărător ales cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Ministerul Justiţiei a transmis la dosar un punct de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, prin care arată că dispoziţiile art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 nu mai sunt în vigoare în forma criticată de autorul excepţiei, astfel că aceasta a devenit inadmisibilă şi solicită respingerea sa ca atare.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei. Acesta precizează că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege ce formează obiectul excepţiei a fost modificat în aşa fel încât situaţia care stătea la baza criticii de neconstituţionalitate nu mai subzistă. Ca urmare, Curtea nu va putea, potrivit jurisprudenţei sale, decât să procedeze la respingerea ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă, aceasta fiind consecinţa modificării prevederilor cuprinse în art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, care, în prezent, are o redactare diferită faţă de cea criticată de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.464/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Davidai Elyakim într-o cauză având ca obiect anularea Ordinului ministrului justiţiei prin care a fost respinsă cererea formulată de acesta în vederea obţinerii cetăţeniei române.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate suprimă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, ceea ce reprezintă o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie, care nu este justificată de existenţa condiţiilor în care art. 53 din Constituţie permite restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 sunt constituţionale, necontravenind niciunuia dintre textele din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului ales, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000. La data la care excepţia a fost ridicată, 9 octombrie 2009, textul de lege criticat avea următorul cuprins:– Art. 18 alin. 4: "Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi irevocabilă."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (3) care stabileşte că România este stat de drept, democratic şi social, menţionând valorile supreme garantate în cadrul acestuia, art. 11 referitor la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitor la interpretarea şi aplicarea tratatelor internaţionale privind drepturile omului, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 alin. (1) şi (6) privind realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti prevăzute în lege şi garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea acesteia, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 354/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 16 noiembrie 2009. În prezent, dispoziţiile art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 au următoarea redactare: „Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi poate fi supusă recursului la secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”Curtea constată că, prin noua redactare a textului de lege criticat, a fost înlăturat caracterul irevocabil al hotărârii pronunţate de instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze acţiunea introdusă în vederea anulării ordinului emis de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin care acesta a respins cererea de acordare sau redobândire a cetăţeniei române.Prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curţii Constituţionale a statuat, cu valoare de principiu, că, "în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării". Or, în cauza de faţă, legiuitorul a ales o formulă de reglementare care nu păstrează soluţia normativă pe care autorul excepţiei a criticat-o. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 a devenit inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. 4 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Davidai Elyakim în Dosarul nr. 4.464/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește