DECIZIE nr. 81 din 8 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cibela Bistriţa” – S.A. în Dosarul nr. 710/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 1 februarie 2005, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la data de 8 februarie 2005.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 710/2004, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cibela Bistriţa” – S.A. într-un litigiu având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 13 alin. (5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1)-(3), precum şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi. În acest sens se susţine că există o contradicţie între „afirmarea principiului celerităţii (în ceea ce priveşte procedurile de preluare şi valorificare a activelor bancare cesionate) şi instituirea unui termen de prescripţie a executării silite extrem de lax, de 7 ani, prin derogare de la dispoziţiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, care prevede că termenul general de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, «în temeiul oricărui titlu executor», este de 3 ani”. Prin urmare, în opinia autorului excepţiei această reglementare „contravine chiar scopului şi principiului celerităţii enunţate în cuprinsul ordonanţei, prin aceea că AVAS îi este permisă o pasivitate dincolo de termenul general de 3 ani, aplicabil tuturor celorlalţi creditori”.Se mai susţine că prevederile criticate contravin "regulilor cesiunii (art. 1.391 şi urm. din Codul civil), reguli cărora ordonanţa arată că i se supune".Pe cale de consecinţă, autorul excepţiei apreciază că "se instituie un tratament neegal, rezultat din dezacordul dintre termenul general de prescripţie de 3 ani aplicabil băncilor (societăţi comerciale), persoanelor fizice şi juridice, şi termenul de prescripţie de 7 ani aplicabil dreptului de a cere executarea silită a AVAB", fapt ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 şi ale art. 44 alin. (2).Autorul excepţiei consideră, de asemenea, că, "prin instituirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită de 7 ani, printr-o reglementare care produce efecte retroactive asupra regimului proprietăţii pe care garantul, şi extins – părţile, l-au avut în vedere la data încheierii contractului de garanţie imobiliară", se încalcă principiul neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ridicată ca fiind neîntemeiată. În acest sens, se arată că, "prin legea specială, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, legiuitorul român a înţeles să deroge de la dreptul comun, respectiv Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, dată fiind natura creanţelor protejate de această lege, şi anume creanţele bugetare”, ceea ce nu este de natură să încalce prevederile art. 16 şi 44 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În punctul de vedere prezentat, Guvernul arată că dispoziţiile criticate "se referă doar la anumite creanţe preluate de AVAB […], în considerarea naturii deosebite a acestor creanţe şi a strânsei legături a acestora cu datoria publică, bugetul statului şi ocrotirea interesului public, şi nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, nefiind prevăzute, în situaţii egale, drepturi procedurale diferenţiate pentru AVAB şi pentru debitorii săi".Totodată se arată că dispoziţiile criticate nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât "se prevede expres că termenul de 7 ani nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită este prescris, iar motivele invocate de reclamantă privesc aspecte de aplicare în timp a legii, şi nu de constituţionalitate".Se apreciază de către Guvern că prevederile constituţionale ale art. 21 şi ale art. 44 alin. (2), invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, nu sunt incidente în cauză. Conform punctului de vedere exprimat de Guvern, aspectele prezentate de autorul excepţiei "privesc probleme de interpretare în aplicarea prevederilor (criticate) şi nu de constituţionalitate".Guvernul mai arată, de asemenea, că "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, republicată, reia din Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică internă, în prezent abrogată, dispoziţiile ce reglementau o procedură specială de valorificare a creanţelor neperformante şi pentru soluţionarea cererilor de orice natură în legătură cu aceste creanţe, precum şi pentru executarea silită”. În legătură cu aceste dispoziţii, Guvernul arată că, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. Sunt invocate în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 126 din 4 iulie 2000 şi nr. 242 din 23 noiembrie 2000.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că textul legal criticat nu încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât "reglementarea legală dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare". Totodată se consideră că "instituţia prescripţiei şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de natură a aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, finalitatea acestor termene fiind aceea de a asigura un climat de ordine, stabilitate şi securitate a raporturilor juridice civile".De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), întrucât "conţinutul şi limitele dreptului de creanţă asupra statului sunt stabilite de lege, în cazul de faţă art. 13 alin. (5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998„. Cu privire la celelalte dispoziţii legale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, Avocatul Poporului consideră că „nu au relevanţă în cauza de faţă”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. În temeiul art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2001 pentru completarea art. 19^49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 4 octombrie 2001, aprobată prin Legea nr. 69/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 25 ianuarie 2002, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:– Art. 13 alin. (5) teza întâi: "Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de AVAB, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani".Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1)-(3), precum şi cele ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi. Acestea au următorul cuprins:– Art. 15: "(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile." … – Art. 16: (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." … – Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil." … – Art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, în esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prin dispoziţiile criticate, care instituie în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului un termen de prescripţie de 7 ani cu privire la dreptul de a cere executarea silită, se încalcă prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), precum şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, se mai susţine că, prin instituirea ulterioară a acestui termen pe care părţile "nu l-au avut în vedere la data încheierii contractului de garanţie imobiliară", se încalcă şi prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii.Analizând aceste susţineri, Curtea constată că nu există incompatibilitate între textul criticat şi dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Stabilirea unui termen de prescripţie cu privire la dreptul de a cere executarea silită, diferit de cel general, se justifică în cauză prin natura specială a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului să aprecieze această situaţie.Curtea reţine că nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. În cazul de faţă, această soluţie se impune datorită legăturii indisolubile dintre creanţele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.De asemenea, Curtea reţine, în raport cu textul constituţional al art. 16 alin. (1), că reglementarea legală supusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei referitoare la pretinsa încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, Curtea reţine că textul criticat nu cuprinde dispoziţii care să înfrângă acest principiu. Dimpotrivă, teza a doua a art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede: „Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.”Referitor la invocarea încălcării art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, Curtea reţine că atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului au stabilit că fixarea unui termen de prescripţie, a altor termene sau condiţii procedurale nu are semnificaţia încălcării dreptului de acces liber la justiţie. Prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Curtea a statuat că „instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile”.Stabilirea unor termene de prescripţie diferite, în raport cu natura unor creanţe, nu încalcă nici o dispoziţie a Legii fundamentale, această posibilitate fiind la latitudinea legiuitorului.Curtea constată că susţinerea potrivit căreia dispoziţia criticată încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie nu este întemeiată. În cauză nu se pune problema încălcării dreptului de proprietate privată al autorului excepţiei şi nici a garantării creanţelor asupra statului, ci a instituirii unui termen de prescripţie special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului. Curtea constată că reglementarea legală criticată ocroteşte realizarea veniturilor publice, prin urmare nu se are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea titularilor, astfel cum susţine autorul excepţiei. În cauză nu se pune nici problema încălcării principiului ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular, întrucât, fiind vorba de creanţe preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acestea au o strânsă legătură cu datoria publică internă şi, pe cale de consecinţă, cu bugetul de stat şi cu asigurarea surselor veniturilor publice.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cibela Bistriţa” – S.A. în Dosarul nr. 710/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește