DECIZIE nr. 82 din 10 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului şi ale art. 27 pct. 5 şi 9, precum şi ale art. 88 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDaniela Titian – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 şi ale art. 27 pct. 5 şi 9, precum şi ale art. 88 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elemar Star” – S.R.L. Călăraşi în Dosarul nr. 5F/2004 al Tribunalului Călăraşi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Se arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, în sensul respingerii acesteia. Celelalte critici ale autorului excepţiei exced controlului de constituţionalitate, întrucât privesc situaţii care aparţin competenţei instanţelor judecătoreşti, apreciind că sub acest aspect excepţia este inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 august 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5F/2004, Tribunalul Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 şi ale art. 27 pct. 5 şi 9, precum şi ale art. 88 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elemar Star” – S.R.L. Călăraşi într-o cauză având ca obiect judecarea cererii privind deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, formulată împotriva autorului excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, într-o argumentare amplă, în care pe lângă invocarea unor texte constituţionale considerate a fi încălcate se fac numeroase referiri la dispoziţii din Codul de procedură civilă, din Codul civil, din alte legi, precum şi la jurisprudenţa unor instanţe judecătoreşti, inclusiv la hotărâri pronunţate în alte cauze în care este parte, autorul excepţiei susţine, în esenţă, următoarele:– Dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, prin care contractele de credit financiar şi garanţiile reale şi personale constituie titlu executoriu, încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (1), art. 123 [devenit, după republicarea Constituţiei art. 124] şi art. 125 alin. (1) [devenit art. 126 alin. (1)]. Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate, care dau putere de titlu executoriu contractelor de credit bancar, precum şi garanţiilor reale şi personale, contravin unor dispoziţii din legislaţia civilă şi procesual civilă, referindu-se în acest sens la unele hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti.Se mai arată în susţinerea excepţiei că "dispoziţiile Legii nr. 58/1998 şi normele sale de aplicare încalcă prevederile art. 15 din Constituţia României, conform cărora «Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile», or, Legea nr. 58/1998 este o lege civilă”. Astfel, arată autorul excepţiei, în continuare, „Legea nr. 58/1998 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, iar potrivit art. 92 din conţinutul ei, a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare, adică la 30 aprilie 1998; conform Constituţiei României, de la această dată începe să producă efecte şi nu anterior ei, nu retroactiv”. În consecinţă, autorul excepţiei consideră că prevederile criticate nu pot fi aplicate contractelor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a legii respective.În acelaşi timp autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la apărare. În acest sens, se arată că "partea căreia i se opune actul executării silite, pe calea judecării unei cereri de încuviinţare a executării silite, are interesul de a-şi formula apărarea, interes legitim, ocrotit de legiuitor, şi poate invoca chiar nulitatea absolută a titlului în baza căruia se cere încuviinţarea executării silite, nulitate care, admisă, poate avea drept consecinţă respingerea cererii de executare şi anularea convenţiei ce a stat la baza ei, aşa încât, desfiinţat fiind însuşi temeiul juridic ce a stat la baza formulării cererii, o alta nu mai poate fi [promovată] în baza înscrisului formulat. În acest mod, răpindu-i-se justiţiabilului dreptul la apărare, se încalcă dispoziţiile mai sus invocate din Constituţia României [art. 24]. Este adevărat că, ulterior încuviinţării executării silite, există posibilităţi de apărare ale justiţiabilului căruia i se opune actul executării, pe calea contestaţiei la executare, însă prin aceasta se încalcă prevederile art. 21 din Constituţia României […]".– Dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului sunt criticate în sensul că încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 alin. (1) şi „ale art. 123 [devenit art. 124] din Constituţia României, potrivit cărora «Justiţia se înfăptuieşte în numele legii»”.Aceste dispoziţii legale sunt, în opinia autorului excepţiei, neconstituţionale deoarece "permit judecarea numai într-un sens şi, în speţă, a cererii creditorului, nepermiţând analizarea motivelor de apărare ale pârâtului debitor, privind nulitatea absolută a titlului pe care creditorul îşi fundamentează cererea introductivă şi nici soluţionarea cererii acestuia, reconvenţională, privind pretenţiile îndreptate împotriva creditorului reclamant, dovedite legal, atestate de hotărâri judecătoreşti irevocabile dispuse de instanţe de recurs şi în intimă legătură cu înscrisul ce stă la baza cererii introductive".Se apreciază totodată că "suprimarea dreptului pârâtei la apărare" este neconstituţională, "excede procedurii […] prevăzute de Legea nr. 64/1995 şi are grave consecinţe asupra pârâtei, vătămată în interesele sale legitime, ocrotite de lege, împiedicând-o pe aceasta să beneficieze de prevederile Constituţiei României”.Referitor la neconstituţionalitatea aceloraşi prevederi legale, se arată că, în baza art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, „poate fi introdusă o cerere şi admisă, care legal este prescrisă în sens material, lipsa dreptului la acţiune putând fi acoperită printr-un act infracţional […]”.– Dispoziţiile art. 27 pct. 5 şi 9 din Codul de procedură civilă, privind cazurile de recuzare a judecătorilor, sunt considerate "neconstituţionale, încălcând prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 123 [devenit art. 124] din Constituţia României". Autorul excepţiei, referindu-se la situaţii concrete în care se află, consideră că aceste texte de lege nu au în vedere şi posibilitatea recuzării în cazul în care între una dintre părţi şi judecător există un proces penal în curs de judecată, posibilitatea recuzării întregii instanţe, dacă între una dintre părţi "şi mai mult de 50% din numărul judecătorilor instanţei care soluţionează dosarul civil există, în paralel, spre soluţionare la instanţa competentă un dosar penal având cauza exact în cauza dosarului civil", precum şi în cazul în care judecătorii unei instanţe pretind că s-au abţinut, cu excepţia celui care are de soluţionat dosarul. De asemenea, autorul excepţiei consideră că un alt motiv de recuzare a judecătorilor întregii instanţe ar putea să fie, referindu-se la cauza personală, vrăjmăşia dintre una din părţi şi judecători, constând în faptul că partea a formulat sau formulează plângeri penale împotriva acestora, "inclusiv împotriva judecătorului desemnat să soluţioneze cauza". În acest sens, autorul excepţiei sugerează ca aceste ultime situaţii să fie "încadrate în noţiunea de vrăjmăşie între justiţiabil şi judecători".Se arată totodată, în susţinerea acestei critici, că, "potrivit art. 21 din Constituţia României, urmare a revizuirii acesteia din 2003, justiţiabilul are drept la un proces echitabil, dispoziţie de altfel actuală şi în vechea formă a Constituţiei, având în vedere prevederile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, raportate la prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".– Dispoziţiile art. 88 din Codul de procedură civilă sunt criticate pentru neconstituţionalitate, întrucât, susţine autorul excepţiei, pot fi interpretate "şi în sensul că nu este absolut necesar ca în citaţie să fie trecută corect calitatea părţilor din proces […]". Urmare a unei astfel de interpretări, dispoziţiile legale criticate încalcă, în opinia autorului excepţiei, art. 16 şi art. 123 [devenit art. 124] din Constituţie.Tribunalul Călăraşi nu şi-a formulat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, în esenţă, că "obiectul unei cereri de natura celei menţionate la art. 29 alin. (1) nu este aceea de executare silită a unui titlu în favoarea unui creditor individual, ci constatarea de către instanţa de judecată competentă a stării de insolvenţă a debitorului şi de deschidere a procedurii concursuale aferente, în beneficiul întregii mase a creditorilor". În continuare se arată că "Procedura de soluţionare a acestei cereri face obiectul unui alt articol din lege, şi anume art. 31. Astfel, alin. (3) şi următoarele ale art. 31 precizează dreptul debitorului de a contesta starea sa de insolvenţă, adică incapacitatea vădită a patrimoniului său de a face faţă obligaţiilor exigibile cu sumele de bani disponibile". Dreptul debitorului de a contesta starea de insolvenţă cuprinde, susţine Guvernul, şi "facultatea de a contesta cuantumul creanţelor invocate de creditorul reclamant, atât timp cât o asemenea contestaţie ar reduce valoarea acestora sub minimul obligatoriu prescris de lege". Guvernul apreciază, în consecinţă, că accesul liber la justiţie al debitorului, consacrat de art. 21 din Constituţie, este pe deplin respectat de prevederile art. 31 din Legea nr. 64/1995.În ceea ce priveşte incidenţa art. 16 din Constituţie, Guvernul apreciază că "acest articol nu este înfrânt de nici o dispoziţie din cadrul art. 29 sau 31 din Legea nr. 64/1995, acesta aplicându-se, fără nici un fel de deosebire, tuturor debitorilor aflaţi în situaţia descrisă de lege”.Referitor la competenţa materială de soluţionare a contestaţiei debitorului întemeiată pe nevaliditatea titlului sau pe insuficienţa obiectului acestuia pentru a se permite deschiderea procedurii, Guvernul consideră că "judecătorul-sindic nu poate face abstracţie de rezultatul contestaţiei debitorului atunci când urmează a decide asupra stării de insolvenţă şi, prin urmare, asupra deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului". Totodată, Guvernul apreciază "că un asemenea aspect reprezintă o chestiune de interpretare a legii de către instanţele de judecată, care nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate în faţa Curţii Constituţionale".În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, Guvernul apreciază că „acordarea de către legiuitor, prin lege specială, unor anumite tipuri de acte juridice un caracter special, asimilat titlurilor executorii, fără a fi obligatorie existenţa prealabilă a formei autentice, nu constituie un aspect de constituţionalitate, prin aceasta neîncălcându-se nici o dispoziţie constituţională relevantă”. Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale ce vizează egalitatea în faţa legii, Guvernul consideră că acestea „nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte condiţiile de formă prescrise de lege în mod diferit pentru anumite categorii de acte juridice”.În ceea ce priveşte critica referitoare la neconstituţionalitatea art. 27 pct. 5 şi 9 din Codul de procedură civilă, Guvernul arată că aceasta vizează inexistenţa unor prevederi considerate necesare de către autorul excepţiei relativ la cauzele de revocare a judecătorilor. Or, sub acest aspect, potrivit punctului de vedere al Guvernului, Curtea Constituţională "este limitată la a verifica constituţionalitatea dreptului pozitiv existent, iar nu neconstituţionalitatea absenţei unor anumite dispoziţii considerate necesare. Căci în acest din urmă caz s-ar substitui, în mod indirect, competenţei stabilite de Constituţie în sarcina Parlamentului ca autoritate legiuitoare".Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 din Codul de procedură civilă, Guvernul apreciază că aceasta se referă la modul de interpretare de către instanţe a dispoziţiei referitoare la necesitatea prevederii în citaţie a calităţii celui citat. Or, consideră Guvernul, "de vreme ce alin. 1 pct. 4, coroborat cu alin. 2 al art. 88 stabilesc expres că ╟numele, domiciliul şi calitatea celui citat╚ sunt menţiuni obligatorii ale citaţiei, sub sancţiunea nulităţii, rezultă că o interpretare diferită dată de instanţa de judecată poate fi atacată la instanţele de control judiciar superioare". În acest caz, afirmă Guvernul, "nu se poate vorbi de o neconstituţionalitate a prevederilor respective, cu atât mai mult cu cât procedura de judecată se stabileşte prin lege [potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţia republicată], iar în cazul de speţă nu există dispoziţii constituţionale ce ar putea fi vătămate".Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, întrucât "nu contravin nici unui text din Constituţie."Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie: dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea bancară nr. 58/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998, al cărei titlu a fost modificat prin Legea nr. 485/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 10 decembrie 2003, care se numeşte „Legea privind activitatea bancară”; dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 149/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, ulterior republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, textul criticat fiind preluat cu acelaşi conţinut, dar cu o numerotare diferită. Astfel, art. 29 alin. (1) a devenit art. 36 alin. (1), asupra căruia Curtea Constituţională urmează a se pronunţa prin prezenta decizie; dispoziţiile art. 27 pct. 5 şi 9 şi ale art. 88 din Codul de procedură civilă.Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998: „Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii.”;– Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995: „(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în următoarele condiţii:a) dacă creanţele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive; … b) în celelalte cazuri creanţele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive; … c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive."; … – Art. 27 pct. 5 şi 9 din Codul de procedură civilă: "Judecătorul poate fi recuzat: […]5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării; […]9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.";– Art. 88 din Codul de procedură civilă: "Citaţia va cuprinde:1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;2. arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;3. arătarea instanţei şi sediului ei;4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat;5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;5^1. alte menţiuni prevăzute de lege;6. parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului.Arătările de la punctele 2, 3, 4 şi 6 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au următorul cuprins:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; … – Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 124: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. … (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; … – Art. 126 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege."Autorul excepţiei a invocat şi încălcarea art. 20 din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Dispoziţiile art. 20 din Constituţie au următorul conţinut:"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că prevederile criticate nu încalcă nici una dintre dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.I. De altfel, prevederile art. 29 alin. (1) [devenit, în urma republicării, art. 36 alin. (1)] din Legea nr. 64/1995 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, care, prin mai multe decizii, a respins excepţiile de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr. 60 din 11 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 2 aprilie 2003, de exemplu, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect, statuând că prevederile respective nu contravin art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 21, art. 123 [devenit art. 124] şi art. 125 [devenit art. 126] din Constituţie, invocate în acea cauză ca fiind încălcate. De asemenea, prin Decizia nr. 304 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 3 septembrie 2004, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 şi a constatat că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 41 alin. (2) şi (5) din Constituţie, invocate ca fiind încălcate în acea cauză.În considerentele deciziilor menţionate, Curtea a reţinut că, printre altele, "reglementarea cuprinsă în textul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că, în anumite condiţii, orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă să poată introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile. Acest fapt nu împiedică, sub nici un aspect, accesul liber la justiţie, atât creditorii, cât şi debitorii având posibilitatea de a formula pretenţii şi apărări”. Curtea a reţinut, de asemenea, referindu-se la jurisprudenţa sa şi la cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că „liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale”.De asemenea, în aceeaşi decizie, Curtea a arătat că "nu poate reţine nici o incompatibilitate între textul de lege criticat şi […] prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) referitoare la protecţia egală a proprietăţii private, ale art. 123 alin. (2) care consacră principiul independenţei justiţiei şi cele ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege" (Decizia nr. 60/2003).Referitor la critica autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 încalcă prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie care garantează dreptul la apărare, Curtea constată că, potrivit art. 147 din aceeaşi lege, text cu care art. 36 alin. (1) se coroborează, „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului comercial român”. Prin urmare, procedura de judecată prevăzută de dispoziţiile criticate asigură inclusiv dreptul la apărare al părţilor pe tot parcursul judecării sale. De altfel, potrivit art. 38 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1995, debitorului i se comunică cererea de deschidere a procedurii şi poate contesta starea de insolvenţă.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile pronunţate şi considerentele care au stat la baza lor îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.II. În ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, Curtea Constituţională s-a pronunţat, în mod indirect, prin Decizia nr. 181 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria „pierdere” la Banca Agricolă – S.A., text care cuprindea o dispoziţie asemănătoare cu cea criticată în prezenta cauză.În considerentele deciziei, Curtea a reţinut că textul criticat, prin care se prevedea: "Contractele de credit încheiate între Banca Agricolă – S.A. şi împrumutaţii săi pentru creditele şi dobânzile ce intră sub incidenţa prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă constituie titluri executorii", nu contravine articolului 15 alin. (2) din Constituţie. În decizia la care ne referim, Curtea a constatat că textul criticat, în acea cauză "nu conţine, în sine, nici o dispoziţie cu caracter retroactiv". Totodată, Curtea a reţinut că, în realitate, excepţia nu viza "constituţionalitatea textului criticat, ci aplicarea în timp a dispoziţiilor acestuia, adică stabilirea interpretării dacă sunt aplicabile sau nu şi contractelor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a actului normativ în discuţie, în condiţiile în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/1997 nu conţine dispoziţii tranzitorii ori alte reglementări cu privire la aplicarea în timp a textului art. 5. Or, sub acest aspect, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a statuat în mod constant că nu intră în competenţa Curţii Constituţionale controlul aplicării dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă aceste dispoziţii sunt în concordanţă cu Constituţia”.De asemenea, Curtea a reţinut, în decizia respectivă, că "prin dispoziţia criticată se face aplicaţia unui principiu consacrat de art. 372 din Codul de procedură civilă, în sensul că executarea silită se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti învestite cu formulă executorie, ci şi în virtutea unui titlu executoriu, prevăzut de lege". (Aceeaşi soluţie a fost pronunţată, de exemplu, şi prin Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000).În considerentele aceleiaşi decizii s-a mai reţinut că, "de altfel, ulterior adoptării actului normativ criticat prin excepţia de neconstituţionalitate de faţă, s-a acordat, prin Legea bancară nr. 58/1998, în mod general, pentru toate băncile, deci nu numai pentru Banca Agricolă – S.A., calitatea de titluri executorii contractelor de credit bancar, precum şi garanţiilor reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar”.Soluţiile pronunţate de Curte şi considerentele care au stat la baza acestora sunt aplicabile mutatis mutandis în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii în această materie, revenind instanţei să stabilească aplicarea în timp a dispoziţiilor respective.III. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 pct 5 şi 9 din Codul de procedură civilă, criticate pentru omisiune, întrucât nu cuprind şi alte cazuri de recuzare a judecătorilor, considerate de către autorul excepţiei necesare a fi prevăzute, sau cu privire la interpretarea şi aplicarea noţiunii de "vrăjmăşie" prevăzute de art. 27 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că aceste susţineri nu au legătură cu invocarea textelor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 şi art. 124 din Constituţie. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care fixează limitele atribuţiilor Curţii Constituţionale în exercitarea controlului de constituţionalitate, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 88 din Codul de procedură civilă, criticate cu privire la faptul că ar putea fi interpretate şi aplicate de instanţe în sensul că "nu este absolut necesar ca în citaţie să fie trecută corect calitatea părţilor din proces […]", Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Potrivit alin. (2) al art. 88 din Codul de procedură civilă, lipsa din citaţie a menţiunii privind "calitatea celui citat" [de la pct. 4 al art. 88 alin. 1] este sancţionată cu nulitatea, situaţia respectivă putând fi invocată în exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, la instanţele de control judiciar competente, dacă cel interesat consideră că instanţa care a pronunţat hotărârea a încălcat dispoziţia legală respectivă. De altfel, potrivit atribuţiilor sale, Curtea Constituţională exercită controlul de constituţionalitate asupra conţinutului actelor prevăzute de lege, fără a se pronunţa asupra modului de aplicare a acestora.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului şi ale art. 27 pct. 5 şi 9, precum şi ale art. 88 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elemar Star” – S.R.L. Călăraşi în Dosarul nr. 5F/2004 al Tribunalului Călăraşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește