DECIZIE nr. 826 din 22 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 şi art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 şi art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 546/111/2009 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 din Codul de procedură penală, respectiv ca fiind neîntemeiată cu privire la art. 224 alin. 3 din acelaşi cod.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 546/111/2009, Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 şi art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ioan Ardelean cu ocazia soluţionării dosarului mai sus menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, legalitatea pedepsei şi dreptul la apărare, întrucât permit preluarea în procesul penal a unor mijloace de probă obţinute în proceduri preliminare procesului penal. Mai arată că art. 47 din Codul de procedură penală aduce atingere dreptului la apărare şi prevederilor constituţionale referitoare la exercitarea căilor de atac, deoarece permite judecătorului care a respins prin încheieri cereri esenţiale pentru acuzat, dar nu a pronunţat o hotărâre pe fond, să participe la soluţionarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac.Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 şi art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 şi art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 47: "Judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.";– Art. 224 alin. 3: "Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiţiei în numele legii, ale art. 129 privind exercitarea căilor de atac, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul de a interzice judecătorului care a respins prin încheieri cereri esenţiale pentru acuzat, dar nu a pronunţat o hotărâre pe fond, să participe la soluţionarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.II. Referitor la prevederile art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. În acest sens este Decizia nr. 385 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală prin raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru aceleaşi motive, dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere nici prevederilor art. 21 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi art. 124 alin. (1) din Constituţie. Totodată, prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală nu sunt aplicabile în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 546/111/2009 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește