DECIZIE nr. 851 din 8 iulie 2008

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 24/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 25 iulie 2008
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 308 29/03/2007
ActulREFERIRE LADECIZIE 216 13/03/2007
ActulREFERIRE LADECIZIE 808 09/11/2006
ActulREFERIRE LADECIZIE 157 30/03/2004
ActulREFERIRE LADECIZIE 296 08/07/2003
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 190 09/11/2000 ART. 26
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LADECRET 244 10/07/1978
ActulREFERIRE LADECRET (R) 210 14/06/1960
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEADECRET (R) 167 21/04/1958 ART. 3
ActulREFERIRE LADECRET 111 14/07/1951
ActulREFERIRE LADECRET 83 02/03/1949
ActulREFERIRE LALEGE 284 14/08/1947
ActulREFERIRE LALEGE 638 08/08/1946
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Iosif Jager în Dosarul nr. 427/302/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 şi ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, considerând că textul legal criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 427/302/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958, excepţie ridicată de Iosif Jager în cauza ce are ca obiect judecarea apelului împotriva sentinţei de respingere a cererii formulate de autorul excepţiei în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece prevede excluderea de la măsurile reparatorii, deşi titlul de stat la purtător reprezintă dreptul său în valută liber convertibilă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, se susţine că, întrucât titlurile de stat la purtător „nu au fost chemate la plată după anul 1990”, termenul de prescripţie de 3 ani nu poate fi aplicat fără a fi încălcate prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea creanţelor asupra statului.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă niciunul dintre textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare de discriminare între persoanele aflate în aceeaşi situaţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, cu modificările şi completările ulterioare.Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:Art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000: „(1) Persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îşi au sediul, până la data de 31 decembrie 2009 […](1^2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin preluare abuzivă se înţelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative:a) Legea nr. 638/1946 pentru controlul producţiei, prelucrării şi circulaţiei metalelor preţioase;b) Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca Naţională a României a aurului, valutelor efective şi altor mijloace de plată străine;c) Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziţiuni din Legea nr. 187/1945;d) Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moştenitori sau fără stăpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare;e) Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase;f) Decretul nr. 302/1965 privind unele măsuri referitoare la obiectele confecţionate din metale preţioase, la metalele şi pietrele preţioase;g) Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase.”;Art. 3 din Decretul nr. 167/1958: „Termenul prescripţiei este de 3 ani.”Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele dispoziţii constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul la justiţie şi art. 44 alin. (1) referitor la garantarea creanţelor asupra statului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei solicită completarea textelor de lege în sensul criticii formulate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.În acest sens, prin deciziile nr. 157 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 10 mai 2004, şi nr. 808 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, Curtea a respins, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, statuând că pentru soluţionarea excepţiei „textul criticat ar trebui să prevadă ca de măsurile reparatorii să beneficieze şi alte persoane, ale căror bunuri au fost confiscate prin acte normative, care în mod abuziv îngrădeau dreptul de proprietate, ceea ce ar presupune o intervenţie nemijlocită din partea Curţii în activitatea de legiferare.”Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pentru motive asemănătoare cu cele din prezenta cauză şi, prin raportare, pe lângă alte texte constituţionale, şi la art. 21 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 216 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, şi nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003. Astfel, prin Decizia nr. 216 din 13 martie 2007, în legătură cu susţinerile privind încălcarea art. 44 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut că „recunoaşterea, prin lege, a dreptului la despăgubiri numai pentru anumite bunuri preluate abuziv în timpul regimului comunist reprezintă o opţiune a legiuitorului, care este în concordanţă cu caracterul reparator al acestei legi, pe de o parte, şi care ţine de politica legislativă fiscală a statului, pe de altă parte”, precum şi că „această opţiune este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege”.De asemenea, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, Curtea a statuat că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire în egală măsură.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.Curtea reţine, de asemenea, că instituirea, prin art. 3 din Decretul nr. 167/1958, a termenului prescripţiei de 3 ani nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece îi priveşte în egală măsură pe toţi cetăţenii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Iosif Jager în Dosarul nr. 427/302/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
Post
Filter
Apply Filters