DECIZIE nr. 864 din 9 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Poteleanu în Dosarul nr. 2.792/2/2007 (1.057/2007) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.La apelul nominal se prezintă pentru părţile citate apărătorii aleşi, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Domnul avocat Alexandru Stan, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, solicită admiterea acesteia, arătând că textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece partea faţă de care s-a pronunţat o soluţie de netrimitere în judecată nu a putut avea cunoştinţă de întreg materialul existent la dosar înainte de a fi sesizată instanţa de judecată competentă să soluţioneze o plângere potrivit procedurii stabilite de art. 278^1 din Codul de procedură penală. Aşa fiind, persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată dobândeşte în urma reanalizării soluţiei calitatea de inculpat, fără ca acest moment să fie precedat de prezentarea materialului de urmărire penală.Reprezentantul părţii Societatea Comercială "Tecnoarmit" – S.R.L. Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece nu poate fi pus semnul egalităţii între situaţia juridică a unei persoane cercetate ca urmare a unei acuzaţii publice sau din oficiu, care implică necesitatea prezentării materialului de urmărire penală, şi situaţia unei persoane cercetate ca urmare a unei acuzaţii private, condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 760 din 11 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.792/2/2007 (1.057/2007) Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Poteleanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei, art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin absenţa prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul nu a beneficiat de toate garanţiile procesuale ca alte persoane aflate în situaţii similare, iar partea vătămată devine în mod inacceptabil titularul acţiunii penale, substituindu-se rolului Ministerului Public.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată deoarece dispoziţiile legale criticate contravin art. 124 alin. (2) din Constituţie, întrucât prin procedura reglementată justiţia devine parţială. Totodată, se instituie un criteriu de discriminare între cetăţeni în faţa legii, discriminare ce rezultă din modul diferit în care sunt acuzaţi. De asemenea, prin prevederile criticate se încalcă principiul egalităţii armelor, justiţia nemaiavând rolul unui arbitru între acuzare şi apărare, ci mai degrabă atribuţii ce ţin mai mult de sfera unei autoinvestiri şi a "tragerii la judecată", exercitând practic funcţii de acuzare în detrimentul dreptului la apărare al uneia dintre părţi.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece în situaţia reglementată de textele legale criticate instanţa nu dezleagă fondul, ci apreciază numai cu privire la legalitatea şi temeinicia actului atacat, soluţionarea cauzei constituind o altă etapă procesuală distinctă guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de atac.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece dispoziţiile legale criticate reglementează o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de atac, reguli cu privire la care textele invocate stabilesc în mod expres că se aplică "în mod corespunzător". Astfel, art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală asigură posibilitatea tuturor părţilor de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil.De altfel, întreaga procedură de soluţionare a plângerilor formulate împotriva ordonanţelor sau rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată se desfăşoară în limitele principiilor constituţionale ale înfăptuirii justiţiei. Împrejurarea că judecătorul învestit cu soluţionarea unei astfel de plângeri pronunţă o încheiere prin care admite plângerea şi desfiinţează actul contestat nu constituie în sine o prezumţie a imparţialităţii acestuia, deoarece judecata finalizată prin pronunţarea încheierii are alt obiect decât judecata fondului. În plus, după învestirea instanţei în condiţiile impuse de textul contestat, acţiunea penală se exercită tot de procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile aplicabile în cauză, poate să ceară condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut: "Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: […]c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. … În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la acelaşi prevederi. Astfel, prin Decizia nr. 172 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată o excepţie identică pentru considerentele acolo arătate, care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de argumentele deciziei mai sus precizate, Curtea mai constată că procedura prezentării materialului de urmărire penală este specifică primei faze a procesului penal, care, spre deosebire de faza a doua, este nepublică. Acest argument are drept urmare instituirea obligativităţii opozabile procurorului de a chema învinuitul în cel mai important moment al urmăririi penale – trimiterea în judecată – şi îşi găseşte raţiunea tocmai în scopul asigurării învinuitului sau inculpatului a posibilităţii de a fi asistat de un apărător şi de a dispune de timpul necesar pentru a-şi pregăti apărarea. Însă procedura prezentării materialului de urmărire penală în cazul în care operează principiul oficialităţii nu poate fi absolutizată şi extinsă şi la situaţia în care acţiunea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, urmând procedura prevăzută de art. 279 ori de art. 278^1 din Codul de procedură penală, deoarece prevederile legale criticate, după admiterea plângerii în cea din urmă situaţie, nu opresc persoana interesată de a lua cunoştinţă de întreg materialul probator existent la dosar şi de a formula cereri noi în cadrul noii faze procesuale căreia i se aplică dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac prevăzute de lege.În sfârşit, Curtea mai arată că eventualele probleme practice care s-ar fi ivit cu privire la modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor contestate de autor au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, "în aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia". Aşa fiind, nu se poate susţine că prevederile legale criticate contravin principiului dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România este parte.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Poteleanu în Dosarul nr. 2.792/2/2007 (1.057/2007) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește