DECIZIE nr. 878 din 16 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 136 alin. 1 lit. b) şi ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 136^1 lit. b) şi c) şi ale art. 145^1 din Codul de procedură penală", excepţie ridicată de Vadim Don Benyatov în Dosarul nr. 1.712/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin avocat Cristian Iordănescu, cu delegaţie depusă la dosarul de fond, precum şi interpretul de limba engleză, d-na Elena Andrei, desemnată în cauză spre a asigura traducerea.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care precizează mai întâi că excepţia de neconstituţionalitate invocată vizează şi prevederile art. 159 din Codul penal, referitoare la infracţiunea de spionaj. În continuare, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând, în esenţă, argumentele expuse pe larg în notele scrise depuse pentru motivarea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public menţionează mai întâi că cererea formulată de autorul excepţiei prin avocat, referitoare la extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate şi asupra prevederilor art. 159 din Codul penal, este inadmisibilă, deoarece acestea nu sunt cuprinse în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate formulate, apreciază că acestea nu au caracterul unor veritabile critici, pertinente în faţa Curţii Constituţionale, întrucât, pe de o parte, vizează diferite variante de interpretare a unor noţiuni juridice aplicabile în speţă, iar pe de altă parte, privesc însăşi natura fondului dedus soluţionării instanţei de judecată şi asupra cărora instanţa de contencios constituţional nu are competenţa să se pronunţe. Ca atare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.712/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 136^1 lit. b) şi c) şi ale art. 145^1 din Codul de procedură penală", excepţie ridicată de Vadim Don Benyatov, cetăţean american cu domiciliul în Marea Britanie, într-o cauză privind soluţionarea unei cereri de revocare a măsurii arestării preventive.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prin textele legale criticate "este încălcată egalitatea în drepturi a cetăţenilor străini faţă de cetăţenii români, în ceea ce priveşte obligarea de a nu părăsi localitatea unde locuiesc". Aceasta deoarece, în lipsa unei definiţii oferite de legea procesual penală asupra noţiunii de "localitate", rezultă, în opinia autorului excepţiei, că aceasta urmează a se aplică în sensul legii civile, acela de localitate de domiciliu sau de reşedinţă, ca atribut de identificare a persoanei fizice. Doar într-o asemenea interpretare măsura obligării de a nu părăsi localitatea satisface scopul prevăzut de legea procesual penală, cu referire la asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal şi, drept urmare, este legală exclusiv în situaţia în care afectarea dreptului la libera circulaţie a persoanei este dispusă în raport cu localitatea de domiciliu.Or, stabilirea arbitrară a localităţii cu privire la care se dispune obligarea inculpatului de a nu o părăsi, alta decât localitatea de domiciliu, este de natură a impune un "domiciliu forţat", ducând la încălcarea drepturilor privind libera circulaţie şi dreptul cetăţenilor străini de a se bucura de protecţia generală a persoanei. Totodată, se admite că restrângerea dreptului la libera circulaţie este permisă în condiţiile art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 53 din Constituţie, una dintre cauze fiind şi buna desfăşurare a instrucţiei penale, însă acest scop nu este atins prin obligarea inculpatului de a nu părăsi o localitate aleasă de organul judiciar şi cu privire la care nu pot fi identificate consecinţele juridice de stabilitate şi siguranţă, pe care legea le atribuie domiciliului. Astfel, stabilirea arbitrară a localităţii, alta decât cea de domiciliu, înscrisă în documentele oficiale, transformă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea într-o pedeapsă, în sensul arestului la domiciliu sau domiciliului forţat, neprevăzută de lege şi contrară prevederilor art. 23 din Constituţie, privind libertatea individuală.De asemenea, autorul excepţiei susţine că măsura constând în obligarea de a nu părăsi localitatea Bucureşti are grave consecinţe asupra stării sale de sănătate, acesta fiind, totodată, lipsit de locuinţă şi de mijloace de existenţă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia sa, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, ca şi cea de a nu părăsi ţara reprezintă restrângeri ale dreptului la liberă circulaţie, în deplină concordanţă cu prevederile art. 53 din Constituţie. De asemenea, tratamentul juridic este diferenţiat în funcţie de situaţiile în care el se aplică, fără a se crea o stare de discriminare nejustificată între cei împotriva cărora s-au instituit măsurile preventive.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145^1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele Deciziei nr. 352/2004.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 136^1 lit. b) şi c) şi ale art. 145^1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Criticile de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, raportate la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu pot fi reţinute, întrucât normele legale criticate se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De altfel, prevederile legale care stabilesc categoriile de măsuri preventive, inclusiv obligaţia de a nu părăsi localitatea, sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Nu este întemeiată nici critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 25 alin. (2) din Legea fundamentală, iar dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi ale art. 34 din aceasta, precum şi ale art. 1 şi art. 2 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "art. 136^1 lit. b) şi c) şi ale art. 145^1 din Codul de procedură penală", republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, modificat şi completat prin Legea nr. 281/2003, respectiv prin Legea nr. 356/2006. În realitate, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 136 alin. 1 lit. b) şi ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel că asupra acestora se va pronunţa Curtea Constituţională.Art. 136, intitulat "Scopul şi categoriile măsurilor preventive", este inclus în Secţiunea I "Dispoziţii generale" a Capitolului I "Măsurile preventive" din Titlul IV "Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale", iar dispoziţiile alin. 1 lit. b) din acesta au următoarea redactare: "În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: (…) b) obligarea de a nu părăsi localitatea."Art. 145 alin. 1, inclus în Secţiunea III "Obligarea de a nu părăsi localitatea" a aceluiaşi capitol I menţionat mai sus, se intitulează "Conţinutul măsurii" şi prevede următoarele: "Măsura obligării de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecăţii, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1."În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă prevederile art. 16 alin. (1), art. 18 alin. (1), art. 20, art. 23, art. 25 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din Constituţie, art. 1, art. 2 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele argumente:Dispoziţiile art. 136 alin. 1 lit. b) şi ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv conţinutul acestei măsuri, sunt criticate ca fiind neconstituţionale deoarece se apreciază că, prin interdicţia de a nu părăsi localitatea pe timpul desfăşurării procesului penal, sunt încălcate principiul nediscriminării şi drepturi fundamentale ale omului, cum sunt dreptul la liberă circulaţie şi dreptul la libertate individuală ale persoanei împotriva căreia a fost dispusă o atare măsură, în condiţiile în care aceasta este cetăţean străin, cu domiciliul în străinătate. Argumentul de bază al autorului excepţiei constă în aceea că, neavând în mod oficial domiciliul sau reşedinţa stabilite în localitatea pe care are obligaţia să nu o părăsească, măsura instituită se transformă într-o pedeapsă în sensul arestului la domiciliu sau domiciliului forţat, acest fapt având urmări grave asupra nivelului său de trai, vieţii de familie şi stării de sănătate.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea principiului egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, statuate de art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Aceasta, deoarece prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală sunt aplicabile exclusiv cetăţenilor români. Totodată, având în vedere prevederile constituţionale ale art. 18 alin. (1) care garantează cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc în România protecţia generală a persoanelor şi a averilor, nu se poate susţine în mod temeinic existenţa unei discriminări în ceea ce priveşte aplicarea şi executarea măsurii preventive constând în obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât aceasta se aplică în egală măsură tuturor celor împotriva cărora este instituită, fără discriminări pe considerente arbitrare.Cât priveşte invocarea dreptului la liberă circulaţie, garantat de art. 25 din Constituţie, Curtea observă, pe de o parte, că, potrivit alin. (1) al aceleiaşi norme fundamentale, condiţiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte dreptul de stabilire a domiciliului sau a reşedinţei în orice localitate din ţară, acesta este un drept asigurat, potrivit alin. (2) din art. 25, fiecărui cetăţean.Totodată, restricţionarea temporară a exercitării dreptului la liberă circulaţie, ca şi consecinţă firească a instituirii măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea, este o măsură apreciată de legiuitor ca fiind pe deplin raţională şi necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, fiind astfel în acord cu prevederile art. 53 din Constituţie şi ale art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.În sfârşit, Curtea observă că prevederile art. 23 "Libertatea individuală" şi ale art. 34 alin. (1) din Constituţie, care garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii, precum şi ale art. 1 "Obligaţia de a respecta drepturile omului" şi ale art. 2 paragraful 1 "Dreptul la viaţă" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt incidente în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. 1 lit. b) şi ale art. 145 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vadim Don Benyatov în Dosarul nr. 1.712/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește