DECIZIE nr. 878 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Oradea în Dosarul său nr. 6.874/271/2009.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.874/271/2009, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză civilă având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că textul de lege criticat le permite să se situeze mai presus de lege celor care, pentru a evita plata impozitului pe venit sau a onorariului notarului public, nu doresc să încheie actul de înstrăinare în formă autentică. Consideră că sunt nesocotite prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 ocroteşte dreptul de creanţă asupra unui particular, şi anume asupra promitentului vânzător, garantând promitentului cumpărător posibilitatea reală de a dobândi proprietatea terenului fără acordul dat în formă autentică de către proprietarul de drept, această ocrotire obţinându-se prin diminuarea corelativă a garanţiei dreptului de proprietate al promitentului vânzător. Apreciază că textul de lege criticat încalcă şi dispoziţiile art. 57 din Constituţie, întrucât statul are obligaţia „de a se abţine de la a lua măsuri care determină condiţiile favorabile nerespectării de către cetăţeni a îndatoririlor fundamentale”. Or, dispoziţiile de lege invocate creează un „cadru favorabil pentru exercitarea de către cetăţeni a libertăţii contractuale cu rea-credinţă, în vederea eludării plăţii taxelor şi impozitelor legale”. Arată că prin pierderea temporară a controlului societăţii asupra situaţiei transmisiunii terenurilor se poate ajunge la încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 sunt constituţionale. Arată, în acest sens, că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate. Consideră că textul de lege criticat dă expresie regulii executării în natură a obligaţiei de a face, şi anume de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare, obligaţie care, în caz de neexecutare, se poate realiza printr-o acţiune personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, numărul 653 din 22 iulie 2005, având următorul conţinut: „În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.”În opinia instanţei de judecată care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 16 alin. (2) care statuează că nimeni nu este mai presus de lege, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată şi art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege ce formează obiect al acesteia au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 714 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, Curtea a reţinut că, prin încheierea unui antecontract sub forma unei promisiuni sinalagmatice de vânzare şi de cumpărare a unui imobil, se naşte în sarcina părţilor antecontractului obligaţia de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în viitor. În caz de neexecutare a obligaţiilor asumate, operează răspunderea contractuală, executarea în natură a obligaţiei de a face putându-se realiza printr-o acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. Curtea a constatat că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, deoarece, în cazul în care instanţa de judecată nu pronunţă o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, partea în culpă este obligată la plata de daune interese sau instanţa de judecată poate constrânge părţile să încheie contractul prin stabilirea de daune cominatorii până la executarea obligaţiei în natură.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia pronunţată prin decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile art. 57 din Constituţie, Curtea constată că nu este întemeiată. În acest sens, reţine că, în virtutea art. 44 alin. (1), legiuitorul este competent să reglementeze cadrul juridic astfel încât exercitarea dreptului de proprietate de către titularul său să nu între în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Curtea observă că, prin edictarea normei criticate, legiuitorul nu a creat nicidecum un "cadru favorabil pentru exercitarea de către cetăţeni a libertăţii contractuale cu rea-credinţă, în vederea eludării plăţii taxelor şi impozitelor legale", astfel cum susţine autorul excepţiei. O astfel de afirmaţie are la bază două ipoteze inacceptabile, şi anume aceea că norma însăşi încurajează destinatarii cărora li se adresează să ignore alte reglementări legale şi, pe de altă parte, că aceştia vor fi predispuşi să o deturneze de la scopul său. Curtea observă că toate normele sunt susceptibile de a fi nesocotite, dar acest lucru nu semnifică, în cazul de faţă, nici că norma criticată cuprinde premisele nerespectării sale sau a altor reglementări legale, nici că destinatarii acesteia ar avea, invariabil, intenţia de utilizare cu rea-credinţă a prevederii de lege supuse controlului de constituţionalitate.De asemenea, Curtea constată că nu poate reţine nici critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie. Textul de lege criticat nu este de natură să situeze pe o poziţie privilegiată niciun subiect de drept, persoană fizică sau juridică, publică sau privată, întrucât nu creează o situaţie mai favorabilă pentru părţile antecontractului de vânzare-cumpărare a terenului care fac apel la justiţie pentru încheierea valabilă a contractului prin comparaţie cu cele care îl încheie în formă autentică în faţa notarului public. Raţiunea finală a dispoziţiei legale criticate o reprezintă asigurarea securităţii circuitului juridic civil, instituind o modalitate de salvgardare a interesului legitim al părţii care dă dovadă de bună-credinţă în acţiunile sale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Oradea în Dosarul său nr. 6.874/271/2009.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește