DECIZIE nr. 883 din 16 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Pet-Co" – S.R.L. din Oneşti în Dosarul nr. 7.010/270/2006 al Judecătoriei Oneşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La dosarul Curţii Constituţionale, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează din 15 martie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanţă.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.010/270/2006, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Pet-Co" – S.R.L. din Oneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin aplicarea dispoziţiilor criticate, creditorul este lezat în dreptul său legitim de a-şi realiza creanţa recunoscută printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Astfel, acţiunile şicanatorii ale debitorului de rea-credinţă, care refuză să efectueze plata formulând contestaţia la executare, paralizează substanţa dreptului creditorului de a-şi recupera creanţa, ceea ce este de natură a aduce atingere drepturilor acestuia consacrate constituţional.Judecătoria Oneşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispoziţiile criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea respingând criticile formulate prin numeroase decizii (cu titlu de exemplu, Decizia nr. 225 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003, şi Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003).Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) care consacră statul de drept şi ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, se mai susţine nesocotirea prevederilor referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 249/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „este de principiu că orice cerere adresată justiţiei – acţiune, cerere reconvenţională, cale de atac, în sens larg, orice act procesual – este subsecventă existenţei unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi contestat de un terţ, la a cărui apărare se tinde pe această cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei sunt cele care legitimează o astfel de acţiune, delimitând-o de actele abuzive”.În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părţile raportului juridic, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridică a debitorilor şi cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.Întrucât dreptul la un proces echitabil, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept (Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003).De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Pet-Co" – S.R.L. din Oneşti în Dosarul nr. 7.010/270/2006 al Judecătoriei Oneşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește