DECIZIE nr. 91 din 4 februarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Lorenţa Adriana Butnaru în Dosarul nr. 6.800/197/2006 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.800/197/2006, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Lorenţa Adriana Butnaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin plângerea formulată, s-a contestat "vinovăţia stabilită de către agentul constatator". Or, atât timp cât instanţa nu s-a pronunţat definitiv şi irevocabil cu privire la această chestiune, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât încalcă dreptul la un proces echitabil, "cealaltă parte implicată în accident având la îndemână promovarea unei acţiuni în despăgubiri".Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu încalcă accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, instituie posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instanţei de judecată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, având următorul cuprins: „Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.”Autorul excepţiei consideră că prin dispoziţiile legale citate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 – Accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2), cu raportare la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, textul de lege criticat dă expresie prevederilor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie, stabilind posibilitatea părţii vătămate prin procesul-verbal de contravenţie de a face plângere în ceea ce priveşte bunurile confiscate, respectiv a celui căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, în ceea ce priveşte măsura confiscării. Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, sesizată cu plângerea formulată, instanţa de judecată „ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării”, atât persoana contravenientă, cât şi partea vătămată ori persoana căreia îi aparţin bunurile confiscate, după caz, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Lorenţa Adriana Butnaru în Dosarul nr. 6.800/197/2006 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește