DECIZIE nr. 927 din 14 decembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Doina Constanţa Barbu şi Elena Mariana Bârzan în Dosarul nr. 2.983/36/2005 (număr în format vechi 773/C/2005) al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări.La apelul nominal răspund părţile Mircea Rădulescu şi Ioana Rădulescu, personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.Părţile Mircea Rădulescu şi Ioana Rădulescu depun la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.983/36/2005 (număr în format vechi 773/C/2005), Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Doina Constanţa Barbu şi Elena Mariana Bârzan, într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, aflată în faza de recurs.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate au efecte retroactive, deoarece validează acte juridice încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, şi anume actele de înstrăinare a imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, cu condiţia existenţei bunei-credinţe a cumpărătorului. Se susţine că acest criteriu al cumpărătorului de bună-credinţă este discriminatoriu, generând un statut juridic special pentru o anumită categorie de cetăţeni, respectiv cumpărătorii imobilelor preluate în mod abuziv de stat, faţă de foştii proprietari ai acestor imobile, care nu mai pot beneficia de restituirea în natură a imobilelor în cauză.Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.(…) … (4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. … (5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi." … În opinia autoarelor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 44 – Dreptul de proprietate privată şi art. 136 – Proprietatea.Examinând excepţia, Curtea constată că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi cu o motivare similară.Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa contrarietate cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003, că prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 45 alin. (1), recunoscând validitatea actelor juridice de înstrăinare încheiate cu respectarea legilor în vigoare, consacră principiul tempus regit actum, iar art. 46 alin. (2) din acelaşi act normativ, devenit art. 45 alin. (2), aplicând principiul ocrotirii bunei-credinţe şi pe cel al aparenţei în drept, nu consacră o soluţie legislativă novatoare şi, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Legea fundamentală, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, că dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 45 alin. (1), au în vedere actele juridice de înstrăinare a imobilelor preluate cu titlu valabil, asupra cărora statul a devenit proprietar. S-a mai reţinut că titularul iniţial al dreptului de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la data înstrăinării bunului de către stat, nu poate să invoce încălcarea unui drept inexistent, astfel încât prevederea legală criticată nu contravine principiului constituţional al garantării dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Legea fundamentală.De asemenea, prin Decizia nr. 145 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 aprilie 2004, Curtea a reţinut că acelaşi text de lege nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind protecţia proprietăţii private, deoarece, recunoscând validitatea titlului de proprietate al dobânditorului de bună-credinţă al unui imobil preluat de stat fără titlu valabil, nu consacră prevalenţa acestuia faţă de titlul proprietarului iniţial.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001, Curtea a constatat, de exemplu prin Decizia nr. 315 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 29 octombrie 2004, şi prin Decizia nr. 78 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006, că acestea nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru considerentele acolo reţinute.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 136 alin. (1)-(4) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Doina Constanţa Barbu şi Elena Mariana Bârzan în Dosarul nr. 2.983/36/2005 (număr în format vechi 773/C/2005) al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, pentru minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește