DECIZIE nr. 937 din 23 septembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Mihăiţă Munteanu şi Adrian Giurgea în Dosarul nr. 367/316/2007 al Judecătoriei Târgu Bujor.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 367/316/2007, Judecătoria Târgu Bujor a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Mihăiţă Munteanu şi Adrian Giurgea în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 24, deoarece faptele furt şi furt calificat instituie un tratament discriminatoriu mai aspru faţă de infracţiunea similară de furt prevăzută de art. 210 din Codul penal. Or, ar trebui ca cetăţeanului care ia din posesia sau detenţia unei persoane un bun mobil, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept să i se aplice acelaşi tratament juridic ca aceluia care comite o faptă identică al cărei subiect pasiv este o rudă apropiată, tutore ori îl găzduieşte pe autor. De vreme ce în cea din urmă situaţie legea permite posibilitatea ca răspunderea penală să fie înlăturată de împăcarea părţilor, pentru identitate de tratament, şi în prima situaţie ar fi echitabil să existe o astfel de reglementare.În ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 prin care s-a abrogat art. 333 din Codul de procedură penală, autorii excepţiei susţin că prin absenţa posibilităţii instanţei de judecată de a restitui cauza la procuror le sunt afectate dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.Judecătoria Târgu Bujor opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin conţinutul lor infracţiunile de furt şi furt calificat se deosebesc de infracţiunile de furt prevăzute de art. 210 din Codul penal, în cazul cărora acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Or, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.De asemenea, dispoziţiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 au fost adoptate în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie care conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 – Furtul şi art. 209 – Furtul calificat, ambele din Codul penal, precum şi art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, prin care s-a abrogat art. 333 din Codul de procedură penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 87 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005, şi Deciziei nr. 344 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 208 şi art. 209 din Codul penal, precum şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 sunt constituţionale.Aşa fiind, deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, precum şi a prevederilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Mihăiţă Munteanu şi Adrian Giurgea în Dosarul nr. 367/316/2007 al Judecătoriei Târgu Bujor.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește