DECIZIE nr. 943 din 7 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimina Gagu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Olga Ciupe şi Gheorghe Ciupe în Dosarul nr. 3.792/117/2010 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 4.370D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4.371D/2010, nr. 4.614D/2010, nr. 4.648D/2010 şi nr. 4.677D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adina Silvia Streza şi Rodica Anca Oprea în Dosarul nr. 3.997/117/2010 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă, de Iuliea Roşu în Dosarul nr. 1.197/105/2010 al Tribunalului Prahova – Secţia civilă, de Nenad Iovanovici în Dosarul nr. 2.195/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin şi de Romulus Ioniţescu, Vergil Ioaniţescu şi Angela Margareta Bulata în Dosarul nr. 48.146/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.370D/2010, nr. 4.371D/2010, nr. 4.614D/2010, nr. 4.648D/2010 şi nr. 4.677D/2010, având în vedere obiectul acestor cauze.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.371D/2010, nr. 4.614D/2010, nr. 4.648D/2010 şi nr. 4.677D/2010 la Dosarul nr. 4.370D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 6 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 3.792/117/2010 şi nr. 3.997/117/2010, Tribunalul Cluj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Olga Ciupe, Gheorghe Ciupe, Adina Silvia Streza şi Rodica Anca Oprea în cauze având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.197/105/2010, Tribunalul Prahova – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 1 pct. 1 lit. a)" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Iuliea Roşu într-o cauză având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.195/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Nenad Iovanovici într-o cauză având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 48.146/3/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Excepţia a fost ridicată de Romulus Ioniţescu, Vergil Ioaniţescu şi Angela Margareta Bulata într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi în temeiul Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că modificarea Legii nr. 221/2009, aplicabilă inclusiv proceselor în curs, încalcă principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.Dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor prin faptul că există persoane care au obţinut deja hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificată, prin care statul a fost obligat la plata unor despăgubiri neplafonate, iar persoanele care au obţinut în primă instanţă despăgubiri sau care vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despăgubiri plafonate, derizorii, în raport cu cele deja acordate până la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. De asemenea, prevederile legale criticate creează persoanelor care au suferit condamnări politice sau care au fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic o situaţie discriminatorie faţă de cele care se constituie parte civilă în procesul penal şi care solicită acordarea despăgubirilor pentru suferinţa lor. Pe de altă parte, limitarea cuantumului despăgubirilor generează o discriminare şi faţă de stat, ca subiect pasiv al despăgubirii, care îşi creează o situaţie vădit favorabilă faţă de restul subiectelor de drept. În acelaşi timp, prevederile art. II din ordonanţa criticată instituie un tratament diferenţiat, având drept criteriu momentul în care persoanele interesate s-au adresat instanţelor judecătoreşti şi stadiul soluţionării cauzelor lor, deşi cererile au fost depuse în termenul legal.Contrar principiului liberului acces la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, prevederile legale criticate împiedică realizarea unei reparaţii juste şi echitabile. Prin actul normativ criticat, Guvernul plafonează, fără niciun criteriu, cuantumul despăgubirilor ce pot fi acordate şi realizează o imixtiune nepermisă în atribuţiile puterii judecătoreşti, care sunt astfel golite de conţinut. Faptul că instanţei i se "răpeşte" dreptul de a determina după libera sa conştiinţă cuantumul despăgubirilor, în timp ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului permite doar o reparare limitată, încalcă accesul liber la justiţie. Or, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, nu derizorie sau fragmentată după grade de rudenie. Invocă în acest sens "Recomandarea nr. R (84) 15 a Comitetului de miniştri ai statelor membre".Ordonanţa criticată modifică neconstituţional procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor şi, contrar art. 52 alin. (3) din Constituţie, restrânge dreptul la repararea echitabilă a prejudiciului. Sunt invocate în acest sens prevederi cuprinse în diferite acte normative, precum: Decretul-lege nr. 118/1990, Legea nr. 341/2004, Legea nr. 290/2003, Legea nr. 189/2000, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, Legea nr. 309/2002, Codul civil, Codul de procedură penală.Plafonul infim de 10.000 de euro, limitarea drastică a despăgubirilor, lipsa unui criteriu de evaluare a suferinţelor fizice şi psihice transformă întregul demers de obţinere a despăgubirilor într-o acţiune derizorie, contrară dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, libertăţii individuale, vieţii intime, familiale şi private, libertăţii conştiinţei. În opinia autorilor, criteriul "perioadei de timp scurse de la condamnare" este neconstituţional, deoarece priveşte fapte de genocid care sunt imprescriptibile extinctiv.În acelaşi timp, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptată fără a se arăta situaţia extraordinară ce impunea urgenţa recurgerii la această cale de reglementare, iar motivarea Guvernului nu justifică modificarea legii printr-o ordonanţă de urgenţă.Autorii susţin că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (6), deoarece sunt afectate drepturi prevăzute de Constituţie şi de tratatele internaţionale, precum art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil. Diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de textele legale criticate impune o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi drepturile fundamentale ale persoanei.Totodată, prin actul normativ criticat, Guvernul, fără a se încadra în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 53 din Constituţie, realizează o restrângere a dreptului la libera stabilire a despăgubirilor şi dă dovadă de rea-credinţă, contrar art. 57 din Constituţie.În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate şi dispoziţiile Legii nr. 347/2006 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004 şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, precum şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind discriminarea şi acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile suferite.Tribunalul Cluj – Secţia civilă consideră că excepţia nu este întemeiată.Tribunalul Prahova – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este fondată.Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă opinează că prevederile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textele legale criticate creează premisele unei discriminări între persoane care, deşi se găsesc în situaţii obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, încalcă principiul neretroactivităţii legii şi înfrâng prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit încheierilor de sesizare din 6 octombrie 2010, pronunţate de Tribunalul Cluj – Secţia civilă în dosarele nr. 3.792/117/2010 şi nr. 3.997/117/2010, acesta îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Cu toate acestea, din motivarea excepţiei, cuprinsă în notele scrise ale autorilor, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar prevederile art. I pct. 1 şi art. II din această ordonanţă de urgenţă.În ceea priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate menţionat în Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova – Secţia civilă în Dosarul nr. 1.197/105/2010, Curtea constată că, în realitate, acesta îl constituie prevederile art. 1 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Cât priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate menţionat în Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă în Dosarul nr. 2.195/115/2010, Curtea observă că acesta îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Însă din motivarea excepţiei cuprinsă în notele scrise ale autorului rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar prevederile art. I pct. 1 şi art. II din această ordonanţă de urgenţă.Referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate menţionat în Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 48.146/3/2009, Curtea observă că acesta îl reprezintă prevederile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.În aceste condiţii, instanţa constituţională urmează să se pronunţe numai asupra prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, prevederi care au următorul cuprins:– Art. I: "Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».2. La articolul 5, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:"(1^1) La stabilirea cuantumului despăgubirilor prevăzute la alin. (1), instanţa judecătorească va lua în considerare, fără a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare şi consecinţele negative produse în plan fizic, psihic şi social, precum şi măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare.”;– Art. II: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în: art. 1 privind statul român, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 privind libertatea individuală, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 29 privind libertatea conştiinţei, art. 44 alin. (6) privind stabilirea despăgubirilor, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor Guvernului, art. 115 alin. (4) şi (6) privind limitele şi condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă, art. 144 privind incompatibilităţile funcţiei de judecător al Curţii Constituţionale şi art. 146 privind atribuţiile Curţii Constituţionale.De asemenea, în opinia autorilor excepţiei sunt încălcate prevederile cuprinse în art. 3-10, 13-15, 17, 18, 41 şi 53 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 3 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie, art. 3-5, 10, 11, 17, 20, 21, 47 şi 52-54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi în art. 1-5, 7, 8, 10, 17, 19, 25 şi 28-30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă şi raţională.Totodată, Curtea a observat că "tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se consideră îndreptăţiţi la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcţie de momentul în care hotărârea pronunţată de instanţă privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu deţineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010„.În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.De asemenea, Curtea a constatat că "prevederile legale criticate încalcă şi principiul neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul că se aplică inclusiv situaţiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, care, deşi nedefinitivă, poate fi legală şi temeinică prin raportare la legislaţia aflată în vigoare la data pronunţării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la acţiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziţii de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului”.Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 „înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afectează un drept fundamental – egalitatea în drepturi a cetăţenilor, consfinţit în prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1)”.Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că "nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie»".În aceste condiţii, Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.2. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, Curtea reţine că aceasta vizează soluţia legislativă potrivit căreia „perioada de timp scursă de la condamnare” este luată în considerare la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnării politice sau supunerii la o măsură administrativă cu caracter politic.Curtea observă că prevederile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 introduc la art. 5 din Legea nr. 221/2009 alin. (1^1), care, instituind cu titlu exemplificativ criteriile aflate la dispoziţia instanţei judecătoreşti pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, face trimitere în mod expres la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009. În aceste condiţii, Curtea constată că, prin declararea ca neconstituţionale a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, trimiterile la aceste prevederi rămân fără obiect.Prin urmare, Curtea constată că şi critica de neconstituţionalitate formulată sub acest aspect a rămas fără obiect, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Olga Ciupe şi Gheorghe Ciupe în Dosarul nr. 3.792/117/2010 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă, de Adina Silvia Streza şi Rodica Anca Oprea în Dosarul nr. 3.997/117/2010 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă, de Iuliea Roşu în Dosarul nr. 1.197/105/2010 al Tribunalului Prahova – Secţia civilă, de Nenad Iovanovici în Dosarul nr. 2.195/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă şi de Romulus Ioniţescu, Vergil Ioaniţescu şi Angela Margareta Bulata în Dosarul nr. 48.146/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește