DECIZIE nr. 960 din 6 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de A.F. Cioată Dorin – prin reprezentant Dorin Cioată în Dosarul nr. 3.987/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.987/245/2009, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de A.F. Cioată Dorin – prin reprezentant Dorin Cioată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 220 alin. (2) lit. a) din aceeaşi ordonanţă, fiind neclare, contradictorii şi cu un pronunţat caracter ambiguu în ceea ce priveşte persoanele fizice, ceea ce contravine art. 44 alin. (8) din Legea fundamentală. Atât timp cât caracterul licit al dobândirii averii se prezumă, măsura confiscării ar trebui să fie aplicată după ce s-a dovedit temeinic că bunurile achiziţionate au un caracter ilicit, iar nu aşa cum s-a procedat în cazul său, „fără să se facă vreo dovadă a celor afirmate în procesul-verbal, încălcându-se prezumţia de nevinovăţie şi fără vreo hotărâre a instanţei de judecată”.Judecătoria Iaşi arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Textul criticat a fost modificat prin art. XI pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010.Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte: (…)c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;”. … Având în vedere că autorul se raportează în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi la dispoziţiile art. 220 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, apare ca fiind necesară redarea şi acestor din urmă dispoziţii: „Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) şi y);". … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (8), potrivit cărora "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, răspunzând unei critici identice, a statuat prin Decizia nr. 835 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, următoarele: garantarea dreptului de proprietate, precum şi desfăşurarea liberă a unei activităţi comerciale implică respectarea de către toţi comercianţii a obligaţiilor ce le revin în această calitate; textele constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza finală şi ale alin. (9), care cuprind prevederi referitoare la protecţia proprietăţii private şi limitele acestui drept, demonstrează că însăşi Constituţia exclude protecţia bunurilor folosite la săvârşirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte; în concordanţă cu dispoziţiile din Constituţie, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, „Averea dobândită licit nu poate îi confiscată”, ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care deţinerea sau comercializarea unor produse de către operatorii economici contravine legii.În ceea ce priveşte stabilirea caracterului licit sau ilicit al faptei, precum şi vinovăţia persoanei în cauză, Curtea a constatat că acestea reprezintă probleme de aplicare a legii care excedează controlului instanţei de contencios constituţional.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa în materie a Curţii, soluţia pronunţată prin decizia indicată, precum şi considerentele ce au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în această cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de A.F. Cioată Dorin – prin reprezentant Cioată Dorin în Dosarul nr. 3.987/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-5

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește