DECIZIE nr. 967 din 25 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”, excepţie ridicată de Ye Shuanping în Dosarul nr. 7.480/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa deja existentă a Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea textelor de lege criticate în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.480/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ye Shuanping într-o cauză având ca obiect menţinerea regimului tolerării acesteia pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât noţiunile de "motive obiective" şi de "împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de neînlăturat" sunt prea vagi şi imprecise. Arată că statele semnatare ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au obligaţia negativă de a se abţine de la orice amestec în exercitarea de către o persoană a dreptului său la viaţa de familie, obligaţie care implică şi obligaţia pozitivă de a lua acele măsuri necesare pentru ca exercitarea acestui drept să fie reală şi efectivă, ceea ce, în cazul de faţă, s-ar concretiza prin menţinerea regimului tolerării.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Ordonanţa a fost însă republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar ca urmare a renumerotării, textele de lege criticate se regăsesc la art. 102 alin. (1) şi (2), asupra constituţionalităţii acestora urmând să se pronunţe Curtea Constituţională. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la viaţă familială şi privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin numeroase decizii, printre care Decizia nr. 785 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, ori Decizia nr. 554 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma aceloraşi critici ca şi cele formulate în cauza de faţă şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că prevederile legale criticate nu impietează exercitarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private şi de familie, ele reglementând, în mod clar, precis şi explicit, condiţiile de acordare a tolerării rămânerii străinilor pe teritoriul României.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Ye Shuanping în Dosarul nr. 7.480/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește