DECIZIE nr. 969 din 25 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1^1), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1^1), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor PAS Nicolina din Iaşi în Dosarul nr. 1.846/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocatul Ovidiu Bulai, şi partea Societatea Comercială Mecanoexport-Import – S.A. din Bucureşti, prin avocatul Anca Vaida, lipsind Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Asociaţiei Salariaţilor PAS Nicolina din Iaşi arată că măsurile prevăzute prin Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 modifică retroactiv contractele de privatizare încheiate între părţi anterior apariţiei ordonanţei, introducând obligaţia unilaterală a cumpărătorului la plata daunelor-interese în condiţiile stipulate de actul normativ. Astfel, se instituie o veritabilă prezumţie de culpă a cumpărătorului la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, rolul judecătorului limitându-se la a dispune efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea daunelor. Mai mult, în măsura în care prin încheierea contractului de privatizare cumpărătorul a dobândit dreptul de proprietate asupra patrimoniului societăţii comerciale, introducerea, prin ordonanţă, a unei sancţiuni care nu era prevăzută în contract încalcă pe lângă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi prevederile art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată.Avocatul Societăţii Comerciale Mecanoexport-Import – S.A. din Bucureşti susţine, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile criticate instituie o prezumţie irefregabilă de culpă în sarcina cumpărătorului, în vreme ce statului i se creează un avantaj real, efectiv în raporturile cu persoanele private. Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 introduce noi clauze în contractele de privatizare, ingerinţe care nu se întemeiază pe scopuri legitime, necesare într-o societate democratică şi care sunt de natură a conduce la îmbogăţirea fără just temei a statului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.846/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (1^1), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor PAS Nicolina din Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că articolul criticat instituie o culpă civilă în sarcina cumpărătorului, cu încălcarea principiului libertăţii contractuale consacrat de Codul civil, determinând astfel ca una dintre părţile contractante – statul să se situeze deasupra legii. Prevederea legală criticată încalcă şi prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie, întrucât judecătorul nu are libertatea de decizie, ci doar posibilitatea de a lua act de întinderea unei obligaţii stabilite prin lege, iar nu pe baza probelor administrate în cadrul procesului. În condiţiile în care existenţa prejudiciului se prezumă, nefiind necesar a fi dovedită, se nesocoteşte dreptul părţilor la un proces echitabil, bazat pe principiul contradictorialităţii.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale, deoarece existenţa şi întinderea culpei contractuale se stabileşte de către instanţa de judecată pe baza probelor administrate, cu respectarea garanţiilor procesuale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (1^1), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 506/2002, modificată ulterior, texte de lege care au următorul conţinut: „(1^1) În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale; … b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; … c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL). … (3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni. … (4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.Asupra dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 175 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 26 iunie 2003, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În considerentele acelei decizii, s-a argumentat neretroactivitatea ordonanţei tocmai prin referirea la conţinutul dispoziţiilor art. 2 din acest act normativ, care prevăd că „Prezenta ordonanţă se aplică contractelor […] pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare”.Reţinând că Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 reglementează controlul postprivatizare, precum şi modul de urmărire a executării obligaţiilor asumate de cumpărători, pe perioada derulării contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, Curtea a arătat că această ordonanţă îşi are temeiul în dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Totodată, în considerentele aceleiaşi decizii, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi nici a dispoziţiilor art. 44, întrucât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.Soluţiile şi considerentele deciziilor pronunţate sunt aplicabile şi în cauza de faţă, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia art. 21 alin. (1^1), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 contravine art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile criticate nu împiedică părţile interesate de a se adresa instanţelor judecătoreşti, în cazul în care apreciază că drepturile, libertăţile sau interesele lor legitime au fost încălcate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1^1), (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie ridicată de Asociaţia Salariaţilor PAS Nicolina din Iaşi în Dosarul nr. 1.846/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește