DECIZIE Nr. 98 din 21 octombrie 1994

Vasile Gionea – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorMiklos Fazakas – judecătorMihai Constantinescu – judecătorIoan Muraru – judecătorIoan Griga – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 14 martie 1994, prin care a fost respinsă ca lipsită de obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicată de inculpatul Banica Gheorghe în Dosarul nr. 2034/1993 al Judecătoriei Tulcea. La apelul nominal făcut de către magistratul-asistent se constată că părţile sunt lipsa. Procedura este completa. Magistratul-asistent face referatul cauzei. Curtea Constituţională constata ca dosarul este în stare de judecată şi da cuvintul procurorului care pune concluzii de admitere a recursului, de casare a Deciziei nr. 22 din 14 martie 1994 şi de rejudecare a cauzei, pentru motivele arătate în cererea de recurs. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: În Dosarul nr. 2034/1993 al Judecătoriei Tulcea inculpatul Banica Gheorghe a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea ca aceasta dispoziţie contravine prevederilor art. 135 alin. (2) şi (4) din Constituţie şi deci sunt abrogate prin dispoziţiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentală, cu care Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 26 mai 1993. Prin Decizia nr. 22 din 14 martie 1994 Curtea Constituţională a respins ca lipsită de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicată de inculpatul Banica Gheorghe, întrucît prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, definitivă, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, art. 224 urmînd a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din legea fundamentală, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Împotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs în termen legal, pentru următoarele trei motive: – nesocotirea prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 referitoare la obligativitatea exprimarii de către instanţa de judecată, prin încheierea de sesizare, a opiniei sale în legătură cu excepţia ridicată; – soluţia "lipsei de obiect" se întemeiază pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33/1993, care interpretată astfel închide calea sesizării Curţii cu orice alta excepţie vizind art. 224 din Codul penal, chiar atunci când infracţiunea priveşte un bun public nominalizat în art. 135 alin. (4) din Constituţie; – nemotivarea deciziei şi deci încălcarea dispoziţiilor art. 13 şi ale art. 16 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 26^1 din Codul de procedură civilă. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, examinînd încheierea de sesizare, decizia atacată, cererea de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentului – Ministerul Public -, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine: Primul motiv de recurs privind nesocotirea prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 referitoare la obligativitatea exprimarii de către instanţa de judecată, prin încheierea de sesizare, a opiniei sale în legătură cu excepţia ridicată, urmează a fi respins ca nefondat. Curtea a apreciat ca, în cauza, deşi instanţa nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, aplicarea prevederilor art. 12 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, referitoare la completarea actului de sesizare cu opinia instanţei, era formala, întrucît, pe de o parte, de vreme ce instanţa de judecată a sesizat Curtea cu soluţionarea excepţiei, rezultă ca a considerat aceasta dispoziţie în vigoare şi ca singura de drept să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor art. 224 din Codul penal este Curtea Constituţională iar, pe de altă parte, cu privire la constituţionalitatea art. 224 din Codul penal, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, definitivă şi obligatorie, conform art. 145 alin. (2) din Constituţie. Cel de-al doilea motiv de recurs privind soluţia "lipsei de obiect" intemeiata pe caracterul obligatoriu al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 este nefondat şi urmează a fi respins, întrucît nu tine seama de specificul jurisdicţiei constituţionale. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate poate fi admisă sau respinsă prin decizie definitivă. În caz de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale produce efectele prevăzute în art. 145 din Constituţie şi în art. 26 din Legea nr. 47/1992 şi deci textul declarat neconstitutional sau textul anterior Constituţiei constatat ca abrogat, deoarece potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie este contrar acesteia, nu mai poate fi aplicat, fiind scos din legislaţie. Orice alta excepţie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect, dacă soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a făcut cu citarea părţilor, ori ca vadit nefondata în cazul în care, pe acelaşi motiv de fond, excepţia a fost soluţionată, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu înseamnă o lipsa de motivare în drept, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale. Recursul invoca şi faptul ca, respingând excepţia ca lipsită de obiect, se închide calea sesizării Curţii Constituţionale, chiar şi atunci când excepţia priveşte un bun public, nominalizat expres în art. 135 alin. (4) din Constituţie. Argumentul nu poate fi primit deoarece Curtea Constituţională statuează numai asupra problemelor de drept. Constatind în drept ca art. 224 din Codul penal este abrogat parţial şi ca urmează să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, rămâne ca fiecare instanţa judecătorească sa stabilească dacă este vorba sau nu de astfel de bunuri şi sa decidă dacă textele referitoare la infracţiunile privind avutul obştesc sunt sau nu aplicabile. Şi cel de-al treilea motiv de recurs privitor la nemotivarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 14 martie 1994 şi, respectiv, critica adusă acesteia ca se întemeiază pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, incalcind astfel prevederile art. 13 şi ale art. 16 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 261 din Codul de procedură civilă privind conţinutul deciziei, urmează, de asemenea, a fi respins ca nefondat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea statuează numai asupra problemelor de drept. Spre a se evita soluţii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului de judecată ce doreşte să se abata de la practica Curţii Constituţionale sa sesizeze plenul acesteia spre a se pronunţa asupra interpretării ce urmează a fi data în viitor. Decizia Plenului Curţii Constituţionale este obligatorie doar pentru completele de judecată, astfel încât prin aceasta decizie nu se soluţionează o excepţie de neconstituţionalitate concretă. De aceea ea nu are drept consecinţa inutilitatea judecării excepţiilor, în cadrul cărora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretări în măsura sa determine reluarea procedurii în vederea asigurării consecventei practicii constituţionale. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul formulat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 14 martie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 73 C/1993. Definitivă. Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. dr. VASILE GIONEAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește