DECIZIE nr. I din 5 iunie 2000

privind aplicarea dispoziţiilor art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată



Sub preşedinţia preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, referitoare la căile de atac la care sunt supuse sentinţele pronunţate de judecătorii în temeiul art. 53 alin. (2) din aceeaşi lege.Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general, care a susţinut recursul în interesul legii, cerând să se decidă în sensul că sentinţele pronunţate de judecătorii în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt supuse numai caii de atac a recursului.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constata următoarele:În aplicarea dispoziţiilor art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în baza art. VII din Legea nr. 169/1997, privind căile de atac la care sunt supuse sentinţele pronunţate de judecătorii în temeiul art. 53 alin. (2) din această lege, instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar.Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că împotriva sentinţelor civile prin care sunt soluţionate plângerile prevăzute de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 se poate exercita numai calea ordinară de atac a recursului, întrucât aceste sentinţe nu sunt pronunţate de judecătorii în prima instanţa, ci în exercitarea atributiei de control judecătoresc ce le revine asupra organelor cu activitate jurisdicţională din afară sistemului judecătoresc.Alte instanţe, dimpotriva, s-au pronunţat în sensul că sentinţele civile pronunţate de judecătorii în soluţionarea plangerilor prevăzute la art. 53 alin. (2) din legea menţionată sunt supuse ambelor cai ordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, respectiv atât apelului, cat şi recursului.Aceste din urma instanţe au procedat corect.În legătură cu căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârii comisiei judeţene de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 au intervenit succesiv următoarele reglementări:Potrivit art. 11 alin. 5 şi 10 din Legea nr. 18/1991, în redactarea iniţială, cel nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene putea face plângere la judecătoria în raza căreia era situat terenul în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţa de soluţia data de comisia judeteana, hotărârea pronunţată de judecătorie asupra plângerii fiind definitivă.Ulterior, prin art. V alin. 7 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993 s-a stabilit ca hotărârile în materia Legii fondului funciar nr. 18/1991, rămase definitive la judecătorii anterior intrării în vigoare a acestei legi, puteau fi atacate cu recursul prevăzut în legea respectiva de către părţile interesate, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, indiferent de data pronunţării lor.În urma modificărilor şi completărilor aduse Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 169 din 27 octombrie 1997 s-a dat o noua reglementare căilor de atac la care este supusă hotărârea pronunţată de judecătoria sesizată cu plângerea îndreptată împotriva hotărârii comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.Astfel, deşi prin art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată în temeiul art. VII din Legea nr. 169/1997, se prevede, ca şi în reglementarea iniţială, ca „împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a carei raza teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”, prin art. 58 se prevede că „instanţa soluţionează cauza potrivit regulilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească […].”, iar prin art. 59 se precizează ca „Sentinta civilă pronunţată de instanţa menţionată la art. 58 este supusă căilor de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.”Or, din moment ce prin aceasta ultima dispoziţie nu se face referire numai la o anume cale de atac, ci la căile "de atac prevăzute în Codul de procedură civilă", iar în sistemul judiciar român prin art. 282-316 din cod sunt prevăzute atât calea de atac a apelului, cat şi cea a recursului, este evident ca art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, are în vedere ambele cai ordinare de atac.De altfel, dacă legiuitorul ar fi urmărit sa limiteze numărul căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârii în discuţie la una singura, respectiv la cea a recursului, ar fi prevăzut-o expres şi nu s-ar fi referit la căile "de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie".Asa fiind şi cum normele procedurale sunt de stricta aplicare şi interpretare, concluzia ce se impune este aceea ca sentinţele civile pronunţate de judecătorii în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, sunt supuse ambelor cai ordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, respectiv atât apelului, cat şi recursului.În consecinţa, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată, precum şi al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează sa admită recursul în interesul legii şi să se decidă în sensul celor de mai sus.PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGIIDECIDE:Admite recursul în interesul legii.În aplicarea prevederilor art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, stabileşte ca sentinţele pronunţate de judecătorii în temeiul art. 53 alin. (2) din această lege sunt supuse ambelor cai ordinare de atac prevăzute de Codul de procedură civilă, respectiv atât apelului, cat şi recursului.Pronunţată în şedinţa publică la data de 5 iunie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE,PAUL FLOREAPrim-magistrat-asistent,Ioan Raileanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește