DECIZIE nr. XXIX din 9 octombrie 2006

privind data de la care se socoteşte termenul de declarare a apelului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, în situaţia când apărătorul acestuia a fost prezent la unul dintre cele două momente procesuale.



Dosar nr. 18/2006Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la data de la care se socoteşte termenul de declarare a apelului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, în situaţia când apărătorul acestuia a fost prezent la unul dintre cele două momente procesuale.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 85 de judecători din totalul de 116 în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că data de la care se socoteşte termenul de declarare a apelului, pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, dar a fost reprezentat de apărător, curge de la pronunţare, conform art. 363 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură penală.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti s-a ivit diversitate de soluţii în legătură cu stabilirea datei de la care curge termenul de apel pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, în condiţiile în care apărătorul acestuia a fost prezent la cel puţin unul dintre cele două momente procesuale.Astfel, unele instanţe au considerat că termenul de apel curge de la pronunţare pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, dacă apărătorul său a fost prezent la unul dintre cele două momente procesuale.S-a motivat că această interpretare se impune deoarece prin art. 174 din Codul de procedură penală se prevede că în cursul judecăţii învinuitul şi, respectiv, inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor când prezenţa celor dintâi este obligatorie, conform legii.Or, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, în cazul în care inculpatul lipseşte, iar prezenţa lui în instanţă nu este obligatorie, apărătorul său îl înlocuieşte prin reprezentare, fiind obligat să presteze tot ceea ce este necesar pentru apărarea intereselor acestuia.Alte instanţe, dimpotrivă, au hotărât că termenul de apel curge pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacă apărătorul său a fost prezent, de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.Aceste din urmă instanţe au procedat corect.Potrivit art. 174 alin. 1 din Codul de procedură penală "În cursul judecăţii învinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în care prezenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie".Rezultă, deci, că prin această dispoziţie a legii a fost reglementată posibilitatea apărătorului de reprezentare a învinuitului sau inculpatului.Ca urmare, în raport cu specificul unei atari posibilităţi, apărătorul prezent este abilitat să exercite, în numele inculpatului, drepturile şi obligaţiile sale procesuale, în temeiul unui contract, încheiat în formă scrisă, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată.O atare posibilitate, de reprezentare a învinuitului sau inculpatului, limitată la cazurile în care prezenţa învinuitului sau inculpatului nu este obligatorie, nu justifică însă lipsirea de efect a dispoziţiilor procedurale ce asigură realizarea dreptului acestora la exercitarea căilor legale de atac.În acest sens, este de observat că prin art. 360 din Codul de procedură penală sunt prevăzute cazurile în care se comunică dispozitivul hotărârii sau hotărârea în întregul ei.Astfel, potrivit alin. 1 al acestui articol, "Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare".În raport cu această dispoziţie a legii, beneficiază de obligativitatea comunicării dispozitivului hotărârii doar partea care întruneşte cumulativ ambele condiţii, adică să fi lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţare.Totodată, trebuie avut în vedere că prin alin. 2 al art. 360 din Codul de procedură penală se prevede că inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre celelalte situaţii prevăzute în art. 171 alin. 2 din acelaşi cod, care a lipsit de la pronunţarea hotărârii, i se comunică o copie a dispozitivului, urmând ca, în conformitate cu alin. 3, să i se comunice, după redactarea hotărârii, copii de pe aceasta.Raţiunea îndeplinirii acestei proceduri, de comunicare a hotărârii, este aceea de a se asigura părţilor care au lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţare, precum şi inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre celelalte situaţii prevăzute în art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală, care a lipsit de la pronunţarea hotărârii, posibilitatea să ia cunoştinţă în mod direct de soluţia adoptată de instanţă, pentru a-şi putea exercita dreptul de a folosi împotriva acesteia calea de atac prevăzută de lege.Realizarea unui atare imperativ esenţial, menit să garanteze fiecărei persoane atât dreptul la un proces echitabil, cât şi dreptul la un recurs efectiv, în sensul reglementărilor date acestor drepturi în cuprinsul art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România a devenit parte, nu poate fi asigurată fără instituirea de obligaţii procedurale stricte, care să dea posibilitatea tuturor părţilor din proces să ia cunoştinţă, în mod neîndoielnic, de hotărârea judecătorească ce le vizează nemijlocit.Or, dacă pentru celelalte părţi din proces este asigurată posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul hotărârii care le priveşte chiar şi atunci când nu s-au prezentat personal la proces, ci prin reprezentant, în cazul inculpatului care a lipsit de la dezbateri şi de la pronunţare, nu se poate considera că o astfel de posibilitate este îndeajuns asigurată nici chiar atunci când a fost reprezentat de un apărător.În această privinţă, este de observat că în cazul în care reprezentarea inculpatului este admisă, potrivit art. 174 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificat prin art. I pct. 114 din Legea nr. 281/2003, nu se poate considera că prezenţa reprezentantului său la prima instanţă sau la aceea de apel ar echivala cu însăşi prezenţa lui în instanţa respectivă.A considera altfel ar însemna a înlocui un atribut acordat de titularul dreptului, prin contractul de reprezentare încheiat, chiar dacă un asemenea atribut constă în împuternicirea de a exercita o cale de atac, în numele său, cu însuşi dreptul de a hotărî să exercite sau să nu exercite acea cale de atac, ceea ce ar fi inadmisibil, afectând dreptul constituţional la apărare.De aceea, soluţia ce se impune este aceea că împuternicirea acordată reprezentantului, prin contractul încheiat, de a exercita toate drepturile prevăzute de lege, în numele inculpatului, inclusiv pe acela de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii pronunţate, nu poate acoperi lipsa comunicării hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 360 din Codul de procedură penală, şi drepturile derivate din această comunicare.Atât interpretarea literală, cât şi cea raţională a dispoziţiilor art. 360 şi 363 din Codul de procedură penală, referitoare la comunicarea hotărârii şi la termenul de declarare a apelului, impun să se considere că voinţa legiuitorului este aceea de a se comunică tuturor inculpaţilor care au lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţare, copii de pe dispozitivul hotărârii, deoarece în cuprinsul acelor dispoziţii nu se face nicio distincţie în raport cu posibilitatea de realizare a prezenţei inculpatului la judecată în altă modalitate decât personal.De aceea, reprezentarea inculpatului în faţa instanţei, în cazurile permise de lege, realizabilă în condiţiile prevăzute prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi reglementarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, nu poate justifica înlăturarea obligativităţii comunicării unui act procedural esenţial, cum este o hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi supusă unei căi de atac, pentru că s-ar obstrucţiona însăşi exercitarea acestui drept, ceea ce ar încălca dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul oricărei persoane la un recurs efectiv.Aşa fiind, se impune să se considere că termenul de declarare a apelului şi a recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacă a fost reprezentat de apărător, curge de la data comunicării hotărârii.În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că termenul de declarare a apelului şi a recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacă a fost asistat de apărător, curge de la data când i s-a comunicat hotărârea.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Stabilesc că termenul de declarare a apelului şi recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacă a fost reprezentat de apărător, curge de la comunicare.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2006.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢIDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește