HOTĂRÂREA din 16 aprilie 2024

(Cererea nr. 8.889/18)<!–>Strasbourg–>Prezenta hotărâre este definitivă, dar poate suferi modificări de formă.<!–>În Cauza Plasty Prod – S.A. împotriva României,–>Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într-un comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu, judecători, și Crina Kaufman, grefier adjunct interimar de secție,<!–>având în vedere:– Cererea (nr. 8.889/18) îndreptată împotriva României, prin care o societate comercială a acestui stat, S.C. Plasty Prod – S.A. („societatea reclamantă“), cu sediul în Constanța și reprezentată de doamna S.M. Muhscina, avocat în Constanța, a sesizat Curtea, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția“); … – decizia de a comunica prezenta cerere Guvernului României („Guvernul“), reprezentat de agentul guvernamental, doamna O.F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe; … – observațiile părților; și … – decizia de a respinge obiecția Guvernului cu privire la examinarea cererii de către un comitet, … –>după ce a deliberat în camera de consiliu, la 26 martie 2024,<!–>pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:–>
OBIECTUL CAUZEI<!–>–>1.<!–>Cauza privește plângerea societății reclamante cu privire la pretinsa încălcare a dreptului său de acces la o instanță în temeiul art. 6 § 1 din Convenție și a dreptului său în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a pretinsei interpretări eronate a normei privind termenul de către instanța națională de recurs. … 2.–>La 15 septembrie 2004, societatea reclamantă a semnat un contract cu societatea E pentru furnizarea de energie electrică („furnizorul de energie electrică“). În urma unui control al furnizorului de energie electrică, efectuat la 20 iulie 2012, societatea reclamantă a luat cunoștință de faptul că dispozitivul de măsurare instalat de furnizorul de energie electrică la sediul acesteia măsurase în mod eronat consumul de electricitate încă de la instalarea sa din 2004. Furnizorul de energie electrică și-a admis culpa și a rambursat societății reclamante sumele greșit facturate între 1 iulie 2009 și 4 martie 2013 (data la care furnizorul de energie electrică a înlocuit dispozitivul de măsurare). … 3.<!–>La 20 mai 2015, societatea reclamantă a formulat o acțiune civilă împotriva furnizorului de energie electrică, cerând calcularea sumelor plătite necuvenit pentru perioada dintre instalarea dispozitivului de măsurare în 2004 și 1 iulie 2009. … 4.–>La 3 martie 2016, Judecătoria Constanța („instanța de prim grad“) a admis acțiunea pe baza probelor prezentate de părți că energia electrică înregistrată și facturată a fost dublul celei consumate de fapt de societatea reclamantă din cauza funcționării incorecte a dispozitivului de măsurare instalat de furnizorul de energie electrică la sediul societății reclamante. Instanța a respins obiecția ridicată de furnizorul de energie electrică că acțiunea era prescrisă, reținând că fusese formulată în termenul de trei ani care a început să curgă doar din 20 iulie 2012, când societatea reclamantă a luat cunoștință de proasta instalare a dispozitivului de măsurare. … 5.<!–>Furnizorul de energie electrică a formulat apel, reiterând obiecția că acțiunea societății reclamante era prescrisă. … 6.–>Prin Hotărârea definitivă din 16 iunie 2017, comunicată reclamantului la 8 august 2017, Tribunalul Constanța a admis apelul și a anulat hotărârea instanței de prim grad. A hotărât că dreptul de a obține calcularea plăților necuvenite efectuate de societatea reclamantă, urmate de rambursarea lor, era prescrisă întrucât termenul de trei ani a început să curgă de la data emiterii fiecărei facturi lunare incorecte și nu de la data la care societatea reclamantă luase cunoștință de facturarea eronată. …
MOTIVAREA CURȚII<!–>–>I.<!–>Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenție7.–>Societatea reclamantă s-a plâns că Tribunalul Constanța a interpretat dispozițiile legii naționale referitoare la prescripția extinctivă într-un mod arbitrar, refuzându-i astfel dreptul de acces la o instanță, cu încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. … 8.<!–>Principiile generale cu privire la accesul la o instanță au fost rezumate în Zubac împotriva Croației [(MC) nr. 40.160/12, pct. 76-79, 5 aprilie 2018]. … 9.–>Curtea reiterează în primul rând că cerința de a depune o cerere judiciară într-un termen dat nu este în sine incompatibilă cu art. 6 § 1 din Convenție. Curtea a hotărât în numeroase rânduri că o astfel de cerință urmărește scopul legitim de administrare corectă a justiției și de respectare, în special, a principiului securității juridice (a se vedea, de exemplu, Pérez de Rada Cavanilles împotriva Spaniei, 28 octombrie 1998, pct. 45, Culegere de hotărâri și decizii 1998-VIII, și Miragall Escolano și alții împotriva Spaniei, nr. 38.366/97, pct. 33, CEDO 2000-I). … 10.<!–>Revenind la cauza prezentă, Curtea observă că în centrul acesteia se află modul în care Tribunalul Constanța a interpretat și a aplicat reglementările privind termenul în legătură cu dreptul societății reclamante de a obține calcularea și rambursarea sumelor calculate greșit de furnizorul de energie electrică între 2004 și 2009. … 11.–>Dispozitivul de măsurare a consumului de energie electrică a fost instalat de furnizorul de energie electrică la sediul societății reclamante în septembrie 2004. Cu toate acestea, societatea reclamantă a aflat despre proasta instalare și despre faptul că a fost obiectul unei duble facturări doar la 20 iulie 2012 (a se vedea supra, pct. 2). Deși această dată era necontestată între părțile din procesul civil intern, ceea ce se contesta între părți a fost data de la care a început să curgă termenul de trei ani prevăzut de lege. Furnizorul de energie electrică și-a recunoscut culpa și a rambursat societății reclamante sumele greșit facturate între 1 iulie 2009 și 3 septembrie 2013 (a se vedea supra, pct. 2); totuși, a refuzat să calculeze și să ramburseze sumele pentru perioada dintre instalarea dispozitivului de măsurare și 1 iulie 2009, susținând că s-au prescris. … 12.<!–>Curtea reține și faptul că cele două instanțe interne care examinaseră cauza societății reclamante în două grade de jurisdicție aveau interpretări diferite în privința dispozițiilor interne relevante. Astfel, cu toate că instanța de prim grad a acordat importanță datei la care societatea reclamantă a luat cunoștință de proasta instalare a dispozitivului de măsurare și a considerat, prin urmare, că termenul de trei ani a început să curgă din acel moment (a se vedea supra, pct. 4), Tribunalul Constanța a considerat că societatea reclamantă ar fi trebuit să formuleze cauza în termen de trei ani de la data emiterii fiecărei facturi lunare incorecte (a se vedea supra, pct. 6). … 13.–>În temeiul art. 8 din Decretul-lege nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare până la 1 octombrie 2011, dar aplicabil în speță în conformitate cu dispozițiile tranzitorii din noul Cod civil (deoarece termenul de prescripție a început să curgă în timp ce decretul era încă în vigoare), termenul de prescripție pentru formularea unei cereri de despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a unei acțiuni ilegale începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea. În temeiul art. 3 din același decret, termenul de prescripție este de trei ani pentru a formula o acțiune cu obiect patrimonial. … 14.<!–>În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că interpretarea și aplicarea regulii relevante privind termenul de către Tribunalul Constanța, conform căreia societatea reclamantă era obligată să introducă acțiunea în momentul în care în mod realist aceasta nu putea avea suficientă cunoștință de prejudiciul suferit sau despre baza faptică pentru a depune o plângere, erau arbitrare și împiedicau examinarea în întregime a fondului cauzei. Mai mult, o astfel de interpretare nu era în conformitate cu doctrina și jurisprudența existente. Prin urmare, prin impunerea unei sarcini disproporționate asupra societății reclamante, Tribunalul Constanța a afectat esența însăși a dreptului societății reclamante de acces la o instanță. … 15.–>În circumstanțele cauzei, Curtea consideră că dreptul societății reclamante de acces la o instanță a fost încălcat și că, prin urmare, a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. … … II.<!–>Cu privire la pretinsa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție16.–>Întemeindu-se pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, societatea reclamantă a susținut, de asemenea, că hotărârea Tribunalului Constanța a privat-o de dreptul de a obține rambursarea sumelor facturate greșit între 2004 și 2009. … 17.<!–>Curtea consideră că acest capăt de cerere se află în conexiune cu cel examinat anterior. Având în vedere constatarea sa de mai sus (a se vedea supra, pct. 15) și ținând seama de faptul că societatea reclamantă ar putea cere redeschiderea procesului în fața instanțelor interne (a se vedea infra, pct. 20), Curtea consideră că nu este necesar să examineze în continuare dacă, de asemenea, a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea S.C. IMH Suceava – S.R.L. împotriva României, nr. 24.935/04, pct. 45, 29 octombrie 2013). …
CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVENȚIE–><!–>18.–>Societatea reclamantă a solicitat 697.230,38 lei românești (RON) (echivalentul sumei de aproximativ 140.925 de euro – EUR), împreună cu dobânda legală, cu titlu de prejudiciu material, și 2.000 EUR, cu titlu de prejudiciu moral. Aceasta a solicitat, de asemenea, 4.000 RON (aproximativ 810 EUR), care reprezintă onorariul avocatului pentru cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne. Societatea reclamantă a prezentat copii ale înscrisurilor dovedind plata onorariilor avocatului. … 19.<!–>Guvernul a considerat pretențiile societății reclamante privind prejudiciul material ca fiind nejustificate și pretențiile privind prejudiciul moral ca fiind excesive. A contestat, de asemenea, pretenția societății reclamante pentru toate cheltuielile de judecată pe baza faptului că nu era susținută de înscrisuri relevante. … 20.–>Curtea observă că, atunci când se constată încălcarea drepturilor unui reclamant, art. 509 alin. (10) din Codul român de procedură civilă permite revizuirea internă a procedurii în vederea remedierii încălcării Convenției. Acesta pare să fie cazul în circumstanțele speței, deoarece Curtea a constatat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție din cauza încălcării dreptului societății reclamante de acces la o instanță. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că cea mai adecvată cale de atac pentru societatea reclamantă ar fi să redeschidă, la cerere, procedura în cauză (a se vedea Sfrijan împotriva României, nr. 20.366/04, pct. 48 și 49, 22 noiembrie 2007, și S.C. IMH Suceava – S.R.L., citată anterior, pct. 56). Prin urmare, respinge pretențiile societății reclamante în ceea ce privește prejudiciul material. … 21.<!–>Având în vedere natura încălcării constatate în temeiul art. 6 § 1 din Convenție, Curtea consideră potrivit să acorde societății reclamante suma de 2.000 EUR pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit [a se vedea Parohia greco-catolică Lupeni și alții împotriva României (MC), nr. 76.943/11, pct. 182, 29 noiembrie 2016, și Bio Farmland Betriebs – S.R.L. împotriva României, nr. 43.639/17, pct. 61, 13 iulie 2021]. … 22.–>Ținând seama de documentele de care dispune, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma cerută de 810 EUR pentru toate cheltuielile de judecată în procedurile interne, plus orice sumă care poate fi datorată de societatea reclamantă cu titlu de impozit. … …
PENTRU ACESTE MOTIVE<!–>
În unanimitate–>
CURTEA <!–>–>1.<!–>declară cererea admisibilă; … 2.–>hotărăște că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție; … 3.<!–>hotărăște că nu este necesar să se examineze dacă a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; … 4.–>hotărăște:(a)<!–>că statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni (de la data rămânerii definitive a hotărârii), următoarele sume, care trebuie convertite în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:(i)–>2.000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral; … (ii)<!–>810 EUR (opt sute zece euro), pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de societatea reclamantă cu titlu de impozit … … (b)–>că, de la împlinirea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale; … … 5.<!–>respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere. … Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 16 aprilie 2024, în conformitate cu art. 77 § 2 și art. 77 § 3 din Regulamentul Curții.–>
PREȘEDINTE<!–>
BRANKO LUBARDA–>
Grefier adjunct interimar, <!–>
Crina Kaufman–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește