ORDIN nr. 1.311 din 13 august 2019

Luând în considerare dispozițiile art. 26 alin. 4 lit. a)-b) din Convenția asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale, adoptată la Helsinki la 17 martie 1992 (în continuare, Convenția), referitoare la procedura de adoptare și intrare în vigoare a modificărilor aduse anexei I la Convenție,<!–>având în vedere modificările aduse anexei I la Convenție prin Decizia 2014/2 în cadrul celei de-a 8-a Conferințe a părților la Convenție (Geneva, 3-5 decembrie 2014),–>ținând cont de faptul că – potrivit notificării Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, în calitate de depozitar al Convenției – modificările aduse anexei I la Convenție prin Decizia 2014/2 au intrat în vigoare pentru toate statele părți la Convenție la data de 19 decembrie 2015,<!–>în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele și al art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările și completările ulterioare,–>ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin. +
ARTICOL UNICSe dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a textului anexei I la Convenția asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie 1992), adoptate prin Decizia 2014/2 în cadrul celei de-a 8-a Conferințe a părților la Convenție (Geneva, 3-5 decembrie 2014).<!–>
Ministrul afacerilor externe,–>
Ramona-Nicole Mănescu<!–>București, 13 august 2019.–>Nr. 1.311.<!–>
Anexa I–>
la Convenția asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie 1992),<!–>
adoptată prin Decizia 2014/2 în cadrul celei de-a 8-a Conferințe a părților la Convenție (Geneva, 3-5 decembrie 2014)*–><!–>* Traducere din limba engleză.–>
Substanțele periculoase în scopul definirii activităților periculoase^1<!–>–>În cazul în care o substanță sau un amestec menționat în partea II se încadrează, de asemenea, în una sau mai multe categorii din partea I, se utilizează cantitatea limită menționată în partea II.<!–>Pentru identificarea activităților periculoase, părțile iau în considerare proprietățile periculoase actuale sau anticipate și/sau cantitățile tuturor substanțelor periculoase prezente sau ale substanțelor periculoase care pot fi generate în mod rezonabil în timpul pierderii controlului asupra unei activități, inclusiv activități de depozitare, în cadrul unei activități periculoase.–> +
Partea I<!–>Categorii de substanțe și amestecuri care nu sunt menționate în mod specific în partea II–>

–>

+
Partea II<!–>Substanțe specifice

<!–>–>Aceasta se aplică în cazul compușilor pe bază de azotat de amoniu/al îngrășămintelor compozite (îngrășăminte compuse/compozite conținând azotat de amoniu cu fosfat și/sau potasiu), care sunt capabile de descompunere autoîntreținută conform testului Trough (a se vedea Manualul de teste și criterii, partea III, subsecțiunea 38.2), și în care conținutul de azot ca un rezultat al azotatului de amoniu este:a)<!–>între 15,75% și 24,5% în greutate (15,75% și 24,5% conținut de azot în funcție de greutate ca rezultat al azotatului de amoniu corespunde la 45%, respectiv la 70% azotat de amoniu) și totalul materialelor combustibile/organice să nu depășească 0,4% sau să îndeplinească cerințele unui test adecvat de rezistență la detonare; … b)–>15,75% în greutate sau mai puțin și materiale combustibile nerestricționate. … <!–>Se aplică îngrășămintelor strict pe bază de azotat de amoniu și îngrășămintelor complexe/compuse pe bază de azotat de amoniu în care conținutul de azot datorat azotatului de amoniu este:a)–>peste 24,5% în greutate, cu excepția amestecurilor de îngrășăminte strict pe bază de azotat de amoniu, cu dolomită, calcar și/sau carbonat de calciu cu o puritate de minimum 90; … b)<!–>peste 15,75% în greutate pentru amestecurile pe bază de azotat de amoniu și sulfat de amoniu; … c)–>peste 28% (un conținut de azot de 28% din greutate datorat azotatului de amoniu corespunde unui procent de 80% de azotat de amoniu) din greutate pentru amestecuri de azotat de amoniu cu dolomită, calcar și/sau carbonat de calciu cu o puritate de cel puțin 90% și care îndeplinesc cerințele unui test adecvat de rezistență la detonare (de exemplu, test cu un tub de oțel de 4 inch). … <!–>Acesta se aplică: azotatul de amoniu și amestecurile de azotat de amoniu în care conținutul de azot ca rezultat al azotatului de amoniu este:(i)–>între 24,5 și 28% în greutate și totalul substanțelor combustibile să nu depășească 0,4%; … (ii)<!–>mai mare de 28% în greutate și totalul substanțelor combustibile să nu depășească 0,2%; … (iii)–>soluțiile apoase de azotat de amoniu a căror concentrație de azotat de amoniu este peste 80% în greutate. … <!–>Se aplică:a)–>materialului respins în timpul procesului de fabricare al azotatului de amoniu și al preparatelor de azotat de amoniu, în mod expres, îngrășămintelor doar pe bază de azotat de amoniu și îngrășămintelor compuse/compozite pe bază de azotat de amoniu, la care se referă notele 23 și 24, care sunt sau au fost returnate de la utilizatorul final la producător, la un depozit temporar sau la o fabrică de reprocesare pentru reprelucrare, reciclare sau tratament pentru utilizare în siguranță, întrucât nu se mai conformează specificațiilor notelor 23 și 24; … b)<!–>îngrășămintelor la care se face referire în nota 22 (a) și nota 23, care nu îndeplinesc cerințele unui test de rezistență la detonare (de exemplu, test cu un tub de oțel de 4 inch). … –>Cantitățile de policlorodibenzofurani și policlorodibenzodioxine se calculează utilizând următorii factori de echivalență toxică ai Organizației Mondiale a Comerțului la om și la mamifere pentru dioxine și compuși de dioxină, așa cum a fost reevaluat în 2005:WHO 2005 TEF:

<!–>–>Abrevieri: Hx = hexa, Hp = hepta, O = octa, P = penta, T = tetra.<!–>Referință: Martin Van den Berg și alții, „The 2005 World Health Organization Reevaluation of Human and Mammalian Toxic Equivalency Factors for Dioxins and Dioxin-like Compounds“, Toxicilogical Sciences, vol. 93, no. 2 (Octombrie 2006), pp. 223-241.–><!–>^1 Criteriilor în conformitate cu Sistemul global armonizat de clasificare și etichetare a substanțelor chimice al Națiunilor Unite (ST/SG/AC.10/30/Rev.4). Părțile ar trebui să utilizeze aceste criterii atunci când clasifică substanțe sau amestecuri în sensul părții I din prezenta anexă, cu excepția cazului în care în legislația națională au fost adoptate alte criterii obligatorii din punct de vedere juridic. Amestecurile sunt tratate în același mod ca și substanța pură, cu condiția ca acestea să rămână în limitele de concentrație stabilite în funcție de proprietățile lor în conformitate cu GHS, cu excepția cazului în care se specifică o compoziție procentuală sau altă descriere.–>^2 În conformitate cu criteriile din capitolele 3.1.2 și 3.1.3 din GHS.<!–>^3 În conformitate cu criteriile din capitolele 3.1.2 și 3.1.3 din GHS.–>^4 Substanțele care se încadrează în categoria toxicității acute 3 pe cale orală se încadrează la categoria 2 toxicitate acută în cazurile în care nu poate rezulta nici o clasificare de toxicitate acută prin inhalare, nici o clasificare a toxicității cutanate acute, de exemplu, din cauza lipsei de date concludente privind inhalarea și toxicitatea cutanată.<!–>^5 Substanțe care au produs toxicitate semnificativă la om sau care, pe baza datelor obținute în urma studiilor efectuate pe animale utilizate în scopuri experimentale, se poate presupune că au potențialul de a produce toxicitate semnificativă la om după o singură expunere. Instrucțiuni suplimentare sunt prezentate în figura 3.8.1 și în tabelul 3.8.1 din partea 3 din GHS.–>^6 Testarea proprietăților explozive ale substanțelor și amestecurilor este necesară numai dacă procedura de screening conform anexei 6 partea 3 din Manualul de teste și criterii identifică substanța sau amestecul ca având potențial proprietăți explozive.<!–>^7 Clasa de pericol Explozivii include articole explozive. În cazul în care cantitatea de substanță explozivă sau de amestec conținută în produs este cunoscută, această cantitate este luată în considerare în sensul prezentei directive. În cazul în care cantitatea de substanță sau de amestec exploziv conținută în produs nu este cunoscută, atunci, în sensul prezentei anexe, întreg produsul este considerat a fi exploziv.–>^8 În cazul în care explozivii din secțiunea 1.4 sunt neambalați sau reambalați, aceștia sunt incluși în categoria 4 (Explozivi), cu excepția cazului în care se arată că pericolele corespund încă secțiunii 1.4, în conformitate cu GHS.<!–>^9 În conformitate cu criteriile din capitolul 2.2.2 din GHS.–>^10 Aerosolii sunt clasificați în funcție de criteriile din capitolul 2.3 din GHS și Manualul de teste și criterii, partea III, secțiunea 31 menționată în prezentul document.<!–>^11 Pentru a utiliza această rubrică trebuie să se dovedească prin documentație că dozatorul de aerosoli nu conține gaze inflamabile din categoria 1 sau 2 și nici lichide inflamabile din categoria 1.–>^12 În conformitate cu criteriile din capitolul 2.4.2 din GHS.<!–>^13 În conformitate cu criteriile din capitolul 2.6.2 din GHS.–>^14 Lichidele cu un punct de aprindere mai mare de 35°C pot fi considerate lichide inofensive în anumite scopuri de reglementare (de exemplu, transportul) dacă au fost obținute rezultate negative în testul susținut de combustibilitate L.2., în partea III secțiunea 32 din Manualul de teste și criterii. Acest lucru nu este totuși valabil în condiții aparte, cum ar fi temperaturi sau presiuni ridicate, și, prin urmare, astfel de lichide sunt incluse la această rubrică.<!–>^15 În conformitate cu criteriile din capitolul 2.6.2 din GHS.–>^16 În conformitate cu criteriile din capitolul 2.6.2 din GHS.<!–>^17 În conformitate cu criteriile din capitolul 2.8.2 și 2.15.2.2 din GHS.–>^18 În conformitate cu criteriile din capitolul 2.8.2 și 2.15.2.2 din GHS.<!–>^19 În conformitate cu criteriile din capitolul 4.1.2 din GHS.–>^20 În conformitate cu criteriile din capitolul 4.1.2 din GHS.<!–>^21 În conformitate cu criteriile din capitolul 2.12.2 din GHS.–>^22 Nitrat de amoniu (10,000): îngrășăminte capabile de descompunere autoîntreținută.<!–>^23 Azotatul de amoniu (5,000): grad de îngrășământ.–>^24 Azotat de amoniu (2,500): clasa tehnică.<!–>^25 Azotat de amoniu (50): materii „off-specs“ (neconforme cu specificațiile) și îngrășăminte care nu trec testul de detonare (de exemplu, test cu un tub de oțel de 4 inch).–>^26 Azotat de potasiu (10,000): îngrășăminte compozite pe bază de azotat de potasiu compuse din azotat de potasiu (în formă granulară/solzi) care au aceleași proprietăți ca azotatul de potasiu.<!–>^27 Azotat de potasiu (5,000): îngrășăminte compozite pe bază de azotat de potasiu compuse din azotat de potasiu (în formă cristalină) care au aceleași proprietăți ca azotatul de potasiu.–>^28 Biogaz îmbogățit: în scopul punerii în aplicare a convenției, biogazul îmbogățit poate fi clasificat la rubrica 14 din partea 2 din anexa I, unde a fost procesat în conformitate cu standardele aplicabile pentru biogazul purificat și îmbogățit care asigură o calitate echivalentă cu cea a gazelor naturale, fiind conținutul de metan și care are un maximum de 1% oxigen.<!–>^29 Policlorodibenzofurani și policlorodibenzodioxine.–>^30 Cu condiția ca amestecul în absența hipocloritului de sodiu să nu fie clasificat ca periculos pentru mediul acvatic – pericol acut, categoria 1.<!–>^31 În cazurile în care această substanță periculoasă se încadrează în categoria 10 de lichide inflamabile sau în categoria 11 de lichide inflamabile, se aplică cele mai reduse cantități relevante pentru încadrare, în sensul prezentei anexe.–>–-<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește