ORDIN nr. 5.867 din 26 septembrie 2012

privind aprobarea Programei şcolare de Limba şi literatura italiană maternă pentru clasa a VIII-a



În baza prevederilor art. 65 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 22 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin. +
Articolul 1Se aprobă Programa şcolară de Limba şi literatura italiană maternă pentru clasa a VIII-a, învăţământ gimnazial, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. +
Articolul 2Programa şcolară aprobată se aplică începând cu anul şcolar 2012-2013. +
Articolul 3Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. +
Articolul 4Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi partenerii sociali, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, inspectoratele şcolare şi conducerile unităţilor de învăţământ implicate duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,Ecaterina AndronescuBucureşti, 26 septembrie 2012.Nr. 5.867. +
Anexa PROGRAMĂ ŞCOLARĂLimba şi literatura italiană maternă clasa a VIII-aNOTĂ DE PREZENTARECurriculumul de Limba şi literatura italiană maternă destinat studierii acestei discipline de către elevii aparţinând minorităţii italiene care învaţă în şcoli cu predare în limba română contribuie la formarea şi dezvoltarea progresivă la elevi a competenţelor esenţiale ale comunicării orale şi scrise, permite cunoaşterea de către aceştia a limbii materne şi a patrimoniului spiritual şi cultural al minorităţii italiene, oferind o punte spre interculturalitate, spre o bună cunoaştere reciprocă între populaţia majoritară şi minorităţile naţionale din spaţiul geografic românesc.Studiul limbii şi literaturii materne la clasele cu predare în limba română reprezintă, alături de studiul limbii şi literaturii române şi de cel al studiului unei limbi moderne, o componentă esenţială a ariei curriculare Limbă şi comunicare, care garantează elevului accesul la cultura comunicaţională şi literară de bază.Curriculumul de Limba şi literatura italiană maternă îşi propune, prin obiectivele sale, dezvoltarea progresivă la elevi a competenţelor esenţiale ale comunicării orale şi scrise. În acest scop, în elaborarea prezentului curriculum s-a avut în vedere modelul comunicativ-funcţional, model care vizează dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare orală, de producere de mesaje orale, respectiv de receptare a mesajului scris ("lectura") şi de producere de mesaje scrise. Acestea reprezintă competenţele generale ale disciplinei Limba şi literatura maternăpe parcursul şcolarităţii obligatorii, cărora li se adaugă, în mod special, pentru situaţia concretă a studierii limbii şi literaturii materne în şcoli cu predare în limba română, o componentă valoric-atitudinală având rolul de a favoriza formarea unor comportamente specifice comunicării în mediile multiculturale.În structurarea prezentului curriculum s-au avut în vedere următoarele criterii:– prezentarea comunicării drept competenţă esenţială;– echilibrarea raportului dintre comunicarea orală şi cea scrisă;– formularea competenţelor specifice, astfel încât să precizeze rezultatele aşteptate ale învăţării la sfârşitul anului de studiu;– indicarea, pentru fiecare dintre competenţele specifice, a unor conţinuturi care să orienteze predarea-învăţarea;– flexibilitatea în adaptarea conţinuturilor la nivelul de dezvoltare a clasei şi la interesele elevilor;– abordarea textului literar/nonliterar nu ca scop în sine, ci ca suport/pretext pentru comunicare.În acest context, prezentul curriculum urmăreşte practica raţională a limbii (prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul fiind capabil, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral, cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate din punct de vedere funcţional şi comunicativ), formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune şi dezvoltarea unor tehnici de lucru (elevul fiind capabil să utilizeze strategii şi tehnici de lucru pentru a valorifica cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă transcurriculară).Corelarea dintre domeniile de competenţă-cheie şi competenţele generaleCompetenţele-cheie reprezintă un pachet multifuncţional, transferabil de cunoştinţe, abilitaţi şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, incluziunea socială şi găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să se dezvolte până la sfârşitul educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca fundament pentru învăţare, ca parte a educaţiei pe tot parcursul vieţii.Cele 8 domenii ale competenţelor-cheie sunt:1. Comunicarea în limba maternă;2. Comunicarea în limbi străine;3. Competenţe în matematică şi competenţe elementare în ştiinţe şi tehnologie;4. Competenţe în utilizarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie;5. Competenţe pentru a învăţa să înveţi;6. Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice;7. Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat;8. Sensibilizare culturală şi exprimare artistică.Curriculumul de faţă construieşte competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european, şi contribuie la dezvoltarea de competenţe-cheie în 4 din cele 8 domenii de competenţe-cheie identificate la nivel european:2. Comunicarea în limbi străine;5. Competenţe pentru a învăţa să înveţi;6. Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice;8. Sensibilizare culturală şiexprimare artistică.

Structura programei este următoarea:– competenţele generale, pentru parcursul învăţământului gimnazial. Competenţele generale sunt definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe durata şcolarităţii. Competenţele formulate în prezentul curriculum atestă orientarea spre praxis a acestuia şi ar trebui să inducă un comportament dinamic, atât la profesori, cât şi la elev, în sensul că sarcinile de comunicare, atinse prin activităţi, dezvoltă competenţa de comunicare în şi prin schimbul verbal, atât în codul scris, cât şi în codul oral al limbii. Competenţele generale sunt comune pentru clasele a V-a – a VIII-a. La nivelul ciclurilor primar şi gimnazial, parcursul formativ se concentrează pe formarea şi dezvoltarea deprinderilor integratoare, polarizate pe receptarea şi producerea de mesaje scrise şi orale;– valori şi atitudini (care urmează a fi formate pe întreg parcursul şcolar);– competenţe specifice (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de studiu) şi conţinuturi. Exemplele de activităţi de învăţare se vor regăsi în secţiunea intitulată "Sugestii metodologice". Această corelare constituie pivotul curriculumului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ceea ce se învaţă, dar mai ales de ce se învaţă anumite conţinuturi;– conţinuturile învăţării pentru cele 3 domenii: Lectură, Practica raţională şi funcţională a limbii, Elemente de construcţie a comunicării;– sugestii metodologice conţinând exemple de activităţi de învăţare;– evaluarea. COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI1. Receptarea mesajelor transmise oral în diferite situaţii de comunicare*Font 8*

2. Producerea de mesaje orale

3. Receptarea mesajelor transmise în scris în diferite situaţii de comunicare (lectură)

4. Producerea de mesaje scrise

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII1. LECTURĂ– Cartea (actualizare) – obiect cultural: titlul, autorul, cuprinsul, aşezarea în pagină, rolul ilustraţiilor. Anexele cărţii.*– Teoria literară: Destinatarul mesajului. Structura textului narativ. Naraţiunea. Descrierea (descrierea obiectivă; descrierea subiectivă). Dialogul. Personajul: caracterizarea – portretul fizic şi portretul moral. Structura prozodică (rimă, ritm, vers, strofă, vers liber). Figurile de stil: Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul. Antiteza. Metafora. Denotaţie. Conotaţie. Sensul figurat. Genuri şi specii literare. Genurile: epic, liric şi dramatic.– Textul: Texte literare aparţinând diverselor genuri şi specii. Texte nonliterare funcţionale.*Font 8*

––* Elementele scrise cu litere aldine reprezintă elemente noi în cadrul conţinuturilor învăţării.Teme recomandate:– Universul personal: gusturi şi preferinţe, activităţi şcolare şi în afara şcolii, familia, prietenia, sentimente şi emoţii, sănătatea, jocul, timpul liber, vacanţa– Universul adolescenţei: stiluri de viaţă– Mediul înconjurător: viaţa la ţară şi oraş, natura (plante, animale, locuri şi peisaje), ecologie– Progres şi schimbare: obiecte şi ustensile domestice, ocupaţii şi profesiuni, invenţii şi descoperiri– Relaţii interpersonale: relaţii între tineri, corespondenţă şi schimburi între şcoli, călătorii– Oameni şi locuri: aspecte ale vieţii citadine, obiective turistice şi culturale, personalităţi importante– Obiceiuri şi tradiţii: mâncăruri specifice sărbătorilor tradiţionale, activităţi specifice sărbătorilor tradiţionale (reluare şi îmbogăţire)– Incursiuni în lumea artei: personaje îndrăgite din cărţi şi filme– Universul cultural italian: trecut şi prezent– Societatea informaţională şi mijloace de comunicare moderne: comunicarea nonverbală, publicitate şi anunţuri în presă, radioul şi televiziunea, internetul2. PRACTICA RAŢIONALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A LIMBII2.1. Comunicare oralăSituaţia de comunicare. Convergenţa ideilor în jurul unei teme. Dialogul şi monologul. Acomodarea limbajului la scopul comunicării. Elemente verbale şi nonverbaleStructurarea textului oral:a) Organizarea logico-semantică a mesajului: raportul dintre ideea principală şi ideea secundară. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj … b) Organizarea formală a mesajului: selectarea cuvintelor; organizarea propoziţiei şi a frazei; progresia în textul oral monologat şi dialogat. Paralelism între elementele verbale şi nonverbale în context … c) Textul dialogat/monologat. Monologul expozitiv şi demonstrativ. Dialogul informal şi formal. Modalităţi de exprimare a opiniilor. … Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire:1. a iniţia, a menţine şi a încheia un schimb verbal;2. a situa în timp, a descrie şi a povesti la trecut;3. a compara obiecte, persoane, idei;4. a face previziuni, ipoteze, promisiuni pentru viitor;5. a cere ceva şi a da sfaturi unei persoane în mod politicos;6. a susţine un punct de vedere în mod argumentat într-un schimb verbal direct;7. a-şi exprima opiniile personale sau o atitudine;8. a formula aprecieri critice;9. a prezenta un proiect.2.2. Comunicare scrisăOrganizarea textului scris. Părţile componente ale unei compuneri: introducerea, cuprinsul, încheierea. Organizarea unui text propriu (rezumat, caracterizare de personaj)Ortografia şi punctuaţia. Scrierea corectă a cuvintelor. Consoanele duble, diftongii, triftongii, apostroful, trunchiereaContexte de realizare:a) Scrierea funcţională: scrisoarea, invitaţia. Fişa de lectură. Completarea unor formulare tipizate … b) Scrierea imaginativă: compuneri libere de mici dimensiuni … c) Scrierea despre textul literar sau nonliterar. Povestirea scrisă a unor fragmente din text. Comentarea unor secvenţe. Semnificaţia titlului. Personajul literar. Rezumatul unui text informativ … 3. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRIII. Fonetică şi ortografie (actualizare)– aspecte fonetice specifice limbii italiene: pronunţarea vocalelor, a consoanelor (consoanele s şi z; consoanele duble), grupurile gli, gn, sce, sci, ce, ci, ge, gi, ghe, ghi, diftongii şi triftongii– eliziunea şi apostroful (reluare)– dicţionarul şi accentul cuvintelorII. Lexic– Mijloace de îmbogăţire a lexicului: derivarea cu sufixe şi prefixe; familii de cuvinte; expresii idiomatice; cuvinte compuse– Sinonime, antonime, cuvinte polisemantice– Sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelorIII. Gramatică– Articolul: hotărât, nehotărât şi partitiv (reluare); folosirea articolului cu numele proprii de persoane (reluare). Folosirea articolului cu numele proprii geografice– Substantivul: formarea femininului (reluare); formarea pluralului (reluare); substantive defective; substantive cu două forme de plural (reluare); substantive colective; substantive invariabile; substantive defective de singular/plural; substantive compuse– Adjectivul: formarea femininului adjectivelor calificative (reluare); poziţia adjectivului calificativ; adjectivul demonstrativ; adjectivul posesiv şi omiterea articolului în cazul posesivelor care însoţesc substantive indicând înrudirea; adjectivul nehotărât; gradele de comparaţie – forme sintetice (cele mai frecvente: buono, cattivo, grande, piccolo, alto, basso)– Numeralul: cardinal (de la 1.000 la 100.000); ordinal (formarea); folosirea numeralului ordinal; distributiv; colectiv; multiplicativ– Pronumele personal în acuzativ cu şi fără prepoziţie (reluare); pronumele personal în dativ cu şi fără prepoziţie (reluare); pronumele relativ che, chi, cui, îl/la quale, i/le quali; locul pronumelor complemente în grupurile verbale, propoziţia asertivă şi imperativă– Verbul: indicativul prezent al verbelor regulate şi neregulate (reluare); perfectul compus al verbelor regulate (reluare) şi neregulate; imperfectul verbelor regulate şi neregulate; perfectul simplu al verbelor regulate şi neregulate (cele mai frecvente); viitorul simplu şi viitorul anterior; condiţionalul prezent şi trecut; folosirea condiţionalului; imperativul (tu, noi, voi); folosirea imperativului cu pronumele de politeţe; conjunctivul prezent şi trecut; concordanţa timpurilor la modul indicativ; verbele frazeologice (cominciare, iniziare, finire, smettere) (reluare)– Adverbul: formarea adverbelor din adjective cu sufixul "-mente" (reluare); adverbele de loc şi de timp (cel mai frecvent utilizate); adverbe de îndoială; adverbe de mod; adverbe interogative; locuţiuni adverbiale (cele mai frecvente). – Conjuncţia: conjuncţiile coordonatoare (reluare); conjuncţiile subordonatoare: se, perch├┌, affinch├┌, cosicch├┌, bench├┌, nonostante, nel caso che; locuţiuni conjuncţionale (cele mai frecvente) – Prepoziţia: folosirea celor mai uzuale prepoziţii: di, a, da, în, su, per, con, tra, fra (reluare); prepoziţii articulate (reluare); locuţiuni prepoziţionale (cele mai frecvente). – Interjecţia: interjecţii proprii: ah, eh, ih, oh, ahi, beh, uffa, ahime; interjecţii improprii: bravo, coraggio, avanti, via, su, forza, guai, peccato; locuţiuni: santo cielo, poveri noi, miseri noi, ecc.

Sugestii metodologiceProiectarea activităţii didactice şi elaborarea de manuale şcolare alternative trebuie să fie precedate de lectura integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. Activităţile de învăţare şi strategiile de lucru propuse de cadrele didactice trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.Centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative, presupune respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, aşa cum sunt:– utilizarea unor metode active care pot contribui la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, deschis şi creativ;– exersarea lucrului în echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei;– realizarea unor activităţi diverse de receptare şi producere de mesaje orale şi scrise, care să dea posibilitatea tuturor elevilor de a participa la propria învăţare;– integrarea, în predare-învăţare-evaluare, a elementelor de conţinut din cele 3 domenii ale disciplinei (lectură, practica raţională şi funcţională a limbii, elemente de construcţie a comunicării), pentru a le oferi elevilor motivaţii pentru învăţare şi un demers coerent integrator al formării capacităţilor de comunicare.Pentru atingerea competenţelor generale se pot aplica următoarele activităţi de învăţare:1. Receptarea mesajelor transmise oral în diferite situaţii de comunicare1.1 – executare de operaţii/răspunsuri verbale/nonverbale la comenzi1.2 – exerciţii de identificare a unor modalităţi specifice de intrare în dialog– exerciţii de sesizare a unor argumente şi contraargumente dintr-un mesaj oral– exerciţii de identificare a punctelor principale ale dialogului: intenţie, parteneri, situaţie de comunicare– exerciţii de diferenţiere a naturii formale sau informale a dialogului1.3 – exerciţii de sesizare a relaţiilor de sinonimie, antonimie şi polisemie într-o comunicare orală– exerciţii de integrare a sinonimelor şi antonimelor în contexte date1.4 – exerciţii de identificare a formei corecte a cuvintelor– exerciţii de sesizare a acordurilor gramaticale1.5 – exerciţii de asociere a mesajului receptat cu informaţii anterioare sau cu imagini2. Producerea de mesaje orale2.1 – activităţi în perechi, dialog, grup– simulare2.2 – exerciţii de relaţionare a ideilor principale cu ideile secundare– exerciţii de construire a unui discurs oral2.3 – exerciţii de comparare a sensurilor unor cuvinte în contexte diferite– exerciţii de folosire a sinonimelor, antonimelor şi a cuvintelor polisemice în contexte diferite– exerciţii de construire a unor familii lexicale2.4 – exerciţii de exprimare şi argumentare a opiniei– joc de rol2.5 – exerciţii de folosire corectă a părţilor de vorbire învăţate– exerciţii de construire a unui monolog sau a unui dialog– exerciţii de descriere a unor obiecte, fenomene sau persoane– exerciţii de construire a unor naraţiuni simple– exerciţii simple de folosire expresivă a limbii2.6. – exerciţii de conversaţie cu unul sau mai mulţi interlocutori– joc de rol– dramatizări3. Receptarea mesajelor transmise în scris în diferite situaţii de comunicare3.1 – activităţi de completare de tabele, exerciţii cu alegere multiplă, răspunsuri la întrebări3.2 – exerciţii de identificare a structurii textului narativ3.3 – exerciţii de identificare a structurii textului poetic– exerciţii de identificare a unor procedee de expresivitate artistică (epitet, comparaţie, metaforă, repetiţie, enumeraţie, antiteză)3.4 – exerciţii de sesizare a schimbării semnificaţiei unor cuvinte în funcţie de context– exerciţii de stabilire a relaţiilor de sinonimie, antonimie şi polisemie într-un text dat3.5 – exerciţii de identificare a secvenţelor într-un text narativ– exerciţii de evidenţiere a diferenţelor dintre o descriere şi un dialog– exerciţii de structurare a unui text în secvenţe distincte în funcţie de tipul acestuia (rezumat, caracterizare de personaj, scrisoare etc.)3.6 – exerciţii de identificare a mesajului unui text4. Producerea de mesaje scrise4.1 – redactare de mesaje, instrucţiuni– completare de texte lacunare, rebus– redactare de scrisori în registru familiar4.2 – exerciţii de construire a unor scurte povestiri– exerciţii de redactare a unor scurte texte descriptive– exerciţii de caracterizare a personajelor4.3 – exerciţii de folosire a sinonimelor în scopul evitării repetiţiilor– exerciţii de diferenţiere a semnificaţiei sinonimelor în contexte diferite– exerciţii de folosire corectă a părţilor de vorbire flexibile şi neflexibile– exerciţii de folosire corectă a formelor verbale în raport cu cronologia faptelor relatate– exerciţii de folosire a conectorilor adecvaţi– exerciţii de folosire a unor construcţii verbale specifice pentru a spori expresivitatea comunicării4.4 – luare de notiţe– exerciţii de rezumare, substituire, transformare.IV. EVALUAREAEvaluarea formativă curentă este implicită demersului didactic în orele de limbă italiană maternă, permiţând atât profesorului, cât şi elevului:– să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor;– să identifice lacunele şi cauzele lor;– să regleze procesul de predare/învăţare.Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limba maternă se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:– observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)– tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării– proiectul– portofoliul– autoevaluarea.––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește