ORDIN nr. 66 din 12 iulie 2005

privind aprobarea Normei sanitare veterinare care aprobă un manual de diagnostic stabilind proceduri de diagnostic, metode de prelevare a probelor şi criterii pentru evaluarea testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice



Văzând Referatul de aprobare nr. 33.153 din 5 iulie 2005, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin: +
Articolul 1Se aprobă Norma sanitară veterinară care aprobă un manual de diagnostic stabilind proceduri de diagnostic, metode de prelevare a probelor şi criterii pentru evaluarea testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.___________Notă …
*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 bis în afara abonamentului, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, şos. Panduri nr. 1. +
Articolul 2Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. +
Articolul 3Prevederile prezentului ordin se aplică exploataţiilor de animale în care nu se efectuează vaccinarea porcinelor contra pestei porcine clasice. +
Articolul 4La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice alte dispoziţii contrare. +
Articolul 5Prezentul ordin constituie transpunerea oficială a Deciziei Comisiei 2002/106/CE care aprobă un manual de diagnostic stabilind proceduri de diagnostic, metode de prelevare a probelor şi criterii pentru evaluarea testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 39 din 9 februarie 2002, p. 71. +
Articolul 6Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 10 zile de la publicare.Preşedintele Autorităţii Naţionale SanitareVeterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,Răzvan ŢîruBucureşti, 12 iulie 2005.Nr. 66. +
Anexa NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂcare aprobă un manual de diagnostic stabilind proceduri de diagnostic, metode de prelevare a probelor şi criterii pentru evaluarea testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice +
Articolul 1(1) Pesta porcină clasică este confirmată pe baza: … a) detectării semnelor clinice de boală şi a leziunilor post-mortem; … b) detectării virusului, antigenului sau genomului viral în probe de ţesuturi, organe, sânge sau excreţii; … c) demonstrării existenţei anticorpilor specifici în probele de sânge, în concordanţă cu procedurile, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator stabilite în manualul anexat la prezenta normă sanitară veterinară. … (2) Totuşi, laboratoarele naţionale de diagnostic menţionate în Anexa III(1) a Directivei 2001/89/CE, pot aplica modificări ale testelor de laborator la care se fac referiri în manualul anexat la prezenta normă sanitară veterinară sau pot folosi alte teste, cu condiţia să fie demonstrată o sensibilitate şi o specificitate egală cu cele specificate de norme. … (3) Sensibilitatea şi specificitatea acestor teste modificate sau diferite, trebuie să fie evaluate în cadrul testelor comparative organizate periodic de Laboratorul Comunitar de Referinţă pentru pesta porcină clasică. … +
Articolul 2(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pune în aplicare actele normative, reglementările şi prevederile administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta normă sanitară veterinară, le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordanţă, în vederea evaluării conformităţii transpunerii legislative şi va stabili măsurile necesare pentru implementarea corectă şi la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. … (2) Atunci când Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor acţionează potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară, la publicarea oficială a acestora; procedura privind realizarea referirii menţionate rămâne în responsabilitatea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. … (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va lua măsurile necesare şi va sancţiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare; Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, va facilita întocmirea documentelor necesare pentru sancţionarea încălcării legislaţiei veterinare ce constituie infracţiune. … (4) Prezenta normă sanitară veterinară constituie transpunerea oficială a Deciziei 2002/106/CE aşa cum a fost modificată ultima dată prin Decizia Comisiei 2003/859/CE . … +
Articolul 4Anexa face parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară. +
Anexa la prezenta normă sanitară veterinarăMANUALUL DE DIAGNOSTIC AL PESTEI PORCINE CLASICE +
Capitolul IIntroducere, obiective şi definiţii(1) Pentru a se asigura proceduri uniforme pentru diagnosticul pestei porcine clasice, acest Manual: … a) asigură un ghid al cerinţelor minime pentru procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor examinărilor post-mortem şi a testelor de laborator, în vederea stabilirii diagnosticului corespunzător al pestei porcine clasice*1). … b) stabileşte cerinţe minime de Bio-securitate şi standarde de calitate, pentru a fi urmărite de laboratoarele de diagnostic pentru pesta porcină clasică şi pentru transportul probelor; … c) stabileşte testele de laborator ce urmează a fi folosite pentru diagnosticul pestei porcine clasice şi tehnicile de laborator folosite pentru tipizarea genetică a culturilor de virus izolat al pestei porcine clasice. … (2) Manualul pune accentul pe aplicaţiile testelor şi evaluarea rezultatelor acestora şi nu pe tehnicile de laborator detaliate. … (3) În acest manual, în plus faţă de definiţiile la care se face referire în art. 2 al Directivei 2001/89/CE, se aplică următoarele definiţii: … a) "exploataţie suspectă" înseamnă orice exploataţie de porci care conţine unul sau mai mulţi porci suspecţi de a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice sau orice exploataţie de contact, aşa cum este definită în art. 2 alin. (v) al Directivei 2001/89/CE ; … b) "unic reactant" înseamnă orice porc care prezintă un rezultat pozitiv la testele serologice pentru pesta porcină clasică, dar care nu are date anamnetice referitoare la un contact cu virusul pestei porcine clasice şi de la care nu există nici un indiciu de răspândire a bolii la porcii de contact*2). … c) "subunitate epidemiologică" sau "subunitate", înseamnă clădirea, spaţiul sau terenul apropiat, în care sunt ţinute grupuri de porci în cadrul unei exploataţii, în aşa fel încât aceştia au contact frecvent direct sau indirect unul cu celălalt, dar separat de ceilalţi porci din aceeaşi exploataţie; … d) "porci în contact" desemnează porcii care trăiesc într-o exploataţie în contact direct cu unul sau mai mulţi porci suspecţi de a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice în ultimele 21 de zile. … –––*1) Atunci când se decide numărul probelor ce urmează a fi prelevate pentru testele de laborator, trebuie să fie luată în considerare şi sensibilitatea testelor care vor fi folosite. Numărul animalelor de la care vor fi prelevate probele, trebuie să fie mai mare decât cel indicat în acest manual, în cazul în care sensibilitatea testului care va fi folosit nu este prea mare.*2) La unicii reactanţi titrul de anticorpi virus neutralizanţi poate varia de la limită (în majoritatea cazurilor) până la puternic pozitiv. La o repetare a prelevării probelor, unicii reactanţi pot prezenta un titru constant sau descrescător. În general numai câţiva porci din lot prezintă aceste reacţii fals pozitive. +
Capitolul IIDescrierea pestei porcine clasice cu accent pe diagnosticul diferenţial1. Introducere(1) Pesta porcină clasică este cauzată de un virus ARN anvelopat care aparţine genului Pestivirus din Familia Flaviviridae. Acest virus este înrudit cu un pestivirus întâlnit la rumegătoare care provoacă diareea virală bovină (DVB) şi boala de graniţă (BG). Această înrudire are serioase consecinţe asupra diagnosticului ca urmare a reacţiilor încrucişate, care pot conduce la rezultate fals pozitive ale testelor de laborator. … (2) Virusul pestei porcine clasice este relativ stabil în excreţiile umede ale porcilor infectaţi, în carcasele de porci, în carnea proaspătă de porc şi în unele produse din carne de porc. Este rapid inactivat de detergenţi, solvenţi lipidici, proteaze şi substanţe dezinfectante obişnuite. … (3) Principala cale naturală de infecţie este oro-nazală, prin contact direct sau indirect cu porcii infectaţi sau prin consumul de hrană contaminată cu virus, în zonele cu o densitate mare de porci, răspândirea virusului se realizează cu uşurinţă între exploataţiile de porci învecinate; transmiterea bolii se poate realiza şi prin materialul seminal al vierilor infectaţi. … (4) Perioada de incubaţie pentru animale, individual, variază de la o săptămână până la zece zile, dar în condiţii de teren, simptomele clinice pot deveni evidente într-o exploataţie doar după 2-4 săptămâni de la introducerea virusului sau, chiar mai mult, dacă sunt implicaţi numai porcii adulţi sau tulpini de patogenitate medie. … (5) Semnele clinice ale pestei porcine clasice sunt extrem de variabile şi acestea pot fi confundate cu multe alte boli. Severitatea simptomelor depinde în principal de vârsta animalului şi virulenţa virusului. În general, animalele tinere sunt afectate mai grav decât cele adulte. La porcii adulţi de reproducţie evoluţia infecţiei este adesea moderată sau subclinică. … (6) Pot fi identificate forme acute, cronice şi prenatale de pestă porcină clasică. … 2. Forma acută(1) Purceii înţărcaţi şi cei la îngrăşat, prezintă adesea forma acută de pestă porcină clasică; semnele de început sunt anorexia, letargie, febră, conjunctivită, tumefierea limfonodurilor, semne respiratorii şi constipaţie urmată de diaree. … (2) Hemoragii tipice ale pielii sunt observate de obicei pe urechi, coadă, abdomen şi pe partea internă a membrelor în timpul celei de-a doua şi a treia săptămâni de la infecţie şi până la moarte; sunt frecvent observate semne neurologice, ca de exemplu mersul vaccilant, încoordonarea mişcărilor şi convulsii. … (3) Febra este un semn constant; aceasta este în general mai mare de 40°C, dar la porcii adulţi febra poate să nu depăşească 39,5°C. … (4) Virusul pestei porcine clasice provoacă leucopenie şi imunosupresie severă, ceea ce conduce adesea la infecţii secundare respiratorii şi enterice; semnele acestor infecţii secundare pot masca sau se pot suprapune peste semnele cele mai caracteristice ale pestei porcine clasice şi pot induce în eroare fermierul sau medicul veterinar. … (5) Moartea survine de obicei într-o lună de zile. Vindecarea cu producere de anticorpi, apare, cel mai adesea, la animalele adulte de reproducţie care nu prezintă semne clinice severe. Anticorpii împotriva pestei porcine clasice sunt detectabili după 2-3 săptămâni de la producerea infecţiei. … (6) La examinarea post-mortem: … – modificările patologice vizibile sunt cel mai frecvent observate în limfonoduri şi rinichi;– limfonodurile devin tumefiate, edemaţiate şi hemoragice;– hemoragiile în rinichi pot varia de la dimensiunea unei peteşii abia vizibile până la hemoragii echimotice;– hemoragii similare pot fi de asemenea observate în vezica urinară, laringe, epiglotă şi cord şi uneori răspândite pe seroasele abdominale şi toracale;– este adesea întâlnită o encefalită non-purulentă;– pot fi observate leziuni datorate infecţiilor secundare care pot induce în eroare medicul veterinar;– infarctele splenice sunt considerate patognomonice dar nu sunt frecvent întâlnite.(7) În general forma acută a pestei porcine africane prezintă o imagine clinică şi patologică foarte similară cu cea a pestei porcine clasice. Atunci când sunt prezente hemoragii ale pielii şi pe urechi, acestea sunt uşor de detectat şi conduc la suspiciunea de pestă porcină africană sau pestă porcină clasică. Alte câteva boli pot provoca leziuni similare. … (8) Pesta porcină clasică acută, trebuie să fie de asemenea luată în consideraţie în cazul în care se suspectează rujet, sindromul reproductiv respirator al porcilor, intoxicaţii cumarinice, purpura hemoragică, sindromul de slăbire multisistemic după înţărcare, sindromul de dermatită porcină şi nefroză, infecţii cu Salmonella sau Pasteurella sau orice sindroame enterice sau respiratorii cu febră care nu răspund la tratamentul cu un antibiotic. … (9) Virusul pestei porcine clasice este eliminat prin salivă, urină şi fecale de la apariţia semnelor clinice până la moartea animalului. Virusul pestei porcine clasice, poate fi de asemenea eliminat prin spermă. … 3. Forma cronică(1) Forma cronică a bolii apare atunci când porcii nu pot dezvolta un răspuns imun împotriva virusului pestei porcine clasice. Iniţial semnele unei infecţii cronice sunt similare cu cele ale infecţiei acute. Mai târziu, sunt prezente semne nespecifice, cum ar fi febra intermitentă, enterita cronică şi slăbirea. Lipsesc hemoragiile tipice de la nivelul pielii. … (2) Aceşti porci pot prezenta semne clinice de boală timp de 2-3 luni înainte de moarte. Virusul pestei porcine clasice este constant eliminat de la apariţia primelor semne de boală până la moartea animalului. Anticorpii pot fi detectaţi temporar în probele de ser sanguin. … (3) Modificările patologice sunt mai puţin caracteristice, în special, nu pot fi observate hemoragii în organe şi pe seroase. La animalele care prezintă diaree cronică, sunt prezente leziuni necrotice pe ileon, pe valvula ileocecală şi rect. … (4) Semnele clinice ale formei cronice sunt mult mai nespecifice şi fiind necesar să fie luate în consideraţie multe alte boli pentru realizarea diagnosticului diferenţial. Temperatura ridicată a corpului nu este neapărat prezentă la fiecare animal, dar în exploataţiile infectate poate fi detectată cel puţin la câţiva porci. … 4. Forma prenatală şi izbucnirea târzie a bolii(1) Virusul pestei porcine clasice poate trece prin placenta animalelor gestante şi infectează fetuşii, dar la scroafe boala este adesea subclinică. … (2) Rezultatul infecţiei transplacentare a fetuşilor depinde în mare parte de stadiul gestaţiei şi de virulenţa virusului. Infecţia din timpul unei gestaţii timpurii, poate avea ca rezultat avorturi, fătare de fetuşi morţi, mumificări şi malformaţii. Toate acestea conduc la o reducere a indexului de fertilitate din exploataţie. … (3) Infectarea scroafelor până într-a 90-a zi de gestaţie, poate duce la fătarea de purcei cu viremie persistentă care pot fi normali clinic la naştere şi pot să supravieţuiască câteva luni. După naştere ei pot prezenta o creştere încetinită, slăbire sau ocazional tremur congenital. Această evoluţie a infecţiei se numeşte "izbucnirea târzie a pestei porcine clasice". Aceşti purcei pot juca un rol crucial în răspândirea bolii şi în menţinerea persistenţei virusului în interiorul populaţiei, întrucât ei elimină constant virus până la moarte. … (4) Detectarea pestei porcine clasice poate fi deosebit de dificilă în exploataţiile de reproducţie a porcilor, deoarece evoluţia infecţiei poate fi foarte uşoară şi poate fi uşor confundată cu multe alte aspecte patologice. Reducerea fertilităţii şi avorturile pot fi provocate atât de virusul pestei porcine clasice ca şi de infecţia cu parvovirus, sindromul respirator reproductiv al porcilor, leptospiroză şi boala lui Aujeszky. Materialul avortat datorită infecţiei cu virusul pestei porcine clasice nu poate fi deosebit patologic de avorturile produse de agenţii altor boli. … (5) În cazul suspectării unei boli infecţioase a tractusului reproductiv, trebuie să fie efectuată imediat o anchetă pentru detectarea pestei porcine clasice în orice situaţie în care exploataţia în cauză poate fi considerată în pericol (de exemplu datorită localizării exploataţiei într-o zonă unde pesta porcină clasică apare la porci sălbatici) şi în orice caz cu atât mai repede cu cât au fost eliminate mai multe boli infecţioase comune ale tractusului respirator. … +
Capitolul IIIGhid la principalele criterii care trebuie luate în considerare pentru recunoaşterea unei exploataţii ca fiind suspectă de pestă porcină clasicăDecizia de a recunoaşte o exploataţie ca fiind suspectă trebuie să fie luată pe baza următoarelor aspecte, criterii şi motive:a) Cele mai importante semne clinice ce trebuie luate în considerare sunt: … (i) febră cu morbiditate şi mortalitate crescută;(îi) febră cu sindrom hemoragic;(iii) febră cu simptome neurologice;(iv) febră de origine necunoscută la care tratamentul cu antibiotice nu a îmbunătăţit starea de sănătate;(v) avorturi şi creşterea problemelor de fertilitate în ultimele 3 luni;(vi) tremur congenital la purcei;(vii) animale cu boli cronice;(viii) animale tinere rămase în urmă cu creşterea;(ix) hemoragii peteşiale şi echimotice, în special în limfonoduri, rinichi, splină, vezică urinară şi laringe;(x) infarcte sau hematoame, cu predilecţie în splină;(xi) în cazuri cronice – butoni, ulcere în intestinul gros, în special în apropierea joncţiunii ileo-cecale.b) Cele mai importante aspecte epidemiologice care trebuie să fie luate în considerare sunt: … (i) oricând porcii au avut contact direct sau indirect cu porcii unei exploataţii dovedită a fi infectată cu virusul pestei porcine clasice;(îi) oricând o exploataţie a furnizat porci care ulterior au prezentat semne de infecţie cu virusul pestei porcine clasice;(iii) oricând scroafele au fost însămânţate cu spermă provenind dintr-o sursă suspectă;(iv) oricând a existat un contact direct sau indirect între porci sălbatici şi porcii unei populaţii în care a apărut pesta porcină clasică;(v) oricând porcii sunt ţinuţi liberi într-o regiune în care porcii sălbatici sunt infectaţi cu virusul pestei porcine clasice;(vi) oricând porcii au fost hrăniţi cu resturi culinare şi există suspiciunea că acestea nu au fost tratate astfel încât să fie, eventual, inactivat virusul pestei porcine clasice;(vii) oricând există o posibilă expunere, de exemplu datorită intrării unor persoane, transporturi, etc.c) Cele mai importante aspecte legate de rezultatele testelor serologice care trebuie luate în considere sunt: … (i) reacţia serologică provocată de o infecţie neobservată cu virusul pestei porcine clasice sau de vaccinare*1);(îi) reacţia încrucişată între anticorpii pestei porcine clasice şi alte pestivirusuri*2);(iii) detectarea porcilor unici reactanţi*3);––*1) Dacă porcii au fost vaccinaţi contra pestei porcine clasice cu un vaccin convenţional aceştia pot fi găsiţi a fi pozitivi datorită doar vaccinării sau datorită unei infecţii subclinice a animalelor vaccinate.*2) În anumite circumstanţe, până la 10% din porcii dintr-un lot pot avea anticorpi împotriva pestivirusurilor rumegătoarelor ce produc diareea virală bovină şi boala de graniţă, de exemplu, atunci când porcii au contact direct cu bovine sau ovine infectate cu virusul BDV sau cu virusul BG sau atunci când porcii au intrat în contact cu materiale contaminante cu pestivirusuri de la rumegătoare.*3) În toate testele serologice curente pentru pesta porcină clasică, o mică proporţie din seruri dau rezultate fals pozitive, fie datorate lipsei de specificitate a sistemului de testare, sau datorită serurilor de la porcii unici reactanţi. +
Capitolul IVProceduri de examinare şi de prelevare a probelor1. Linii directoare şi proceduri pentru examinarea clinică şi prelevarea de probe de la porcii din exploataţiile suspecte(1) În exploataţiile suspecte trebuie să fie efectuate examinări clinice adecvate, prelevări de probe şi să se efectueze investigaţii de laborator pentru a confirma sau exclude pesta porcină clasică, în concordanţă cu regulile şi procedurile stabilite la alin. de la 2 la 7; … (2) În exploataţia vizată, se instituie măsurile la care se face referire în art. 4 alin. (2) al Directivei 2001/89/CE , cu aceleaşi proceduri care trebuie aplicate şi în cazurile de boală, atunci când pesta porcină clasică este luată în considerare pentru diagnosticul diferenţial. Sunt incluse şi situaţiile când semnele clinice şi aspectele epidemiologice care se observă la porci, sugerând o probabilitate redusă a prezenţei pestei porcine clasice. … (3) În toate cazurile, în care unul sau mai mulţi porci sunt suspecţi a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice, în exploataţiile suspecte, trebuie să se adopte măsurile la care se face referire în art. 4 alin. (2) al Directivei 2001/89/CE . … (4) În cazul suspectării pestei porcine clasice la porci într-un abator sau un mijloc de transport, liniile directoare şi procedurile stabilite în alin. 2-7, trebuie să se aplice mutatis mutandis. … (5) Atunci când un medic veterinar oficial vizitează o exploataţie suspectă pentru a confirma sau infirma prezenţa pestei porcine clasice: … a) va efectua un control a producţiei şi a înregistrărilor de sănătate, dacă aceste înregistrări sunt disponibile; … b) va efectua o inspecţie în fiecare subunitate, pentru a selecta porcii care urmează să fie examinaţi clinic. … (6) Examinarea clinică trebuie să includă înregistrarea temperaturii corporale şi trebuie, în principal, să vizeze următorii porci sau grupe de porci: … (i) porcii bolnavi sau anorexici;(îi) porcii recent refăcuţi după boală;(iii) porcii introduşi recent din focare confirmate sau alte surse suspecte;(iv) porcii ţinuţi în subunităţi recent vizitate de vizitatori externi care au avut un recent contact strâns cu porci suspecţi sau infectaţi cu virusul pestei porcine clasice sau pentru care au fost identificate alte contacte de risc cu o potenţială sursă de virus al pestei porcine clasice;(v) porcii de la care deja s-au prelevat probe şi au fost testaţi serologic pentru pesta porcină clasică, în cazul în care rezultatele acestor teste nu au permis excluderea prezenţei pestei porcine clasice şi porcii în contact cu aceştia.(7) Dacă inspecţia în exploataţiile suspectate nu indică prezenţa porcilor sau grupelor de porci la care se face referire la alin. 6, punctul (v), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, fără a aduce atingere altor măsuri care pot fi aplicate în exploataţia vizată, în concordanţă cu Directiva 2001/89/CE şi ţinând cont de situaţia epidemiologică, trebuie: … (i) să efectueze examinări ulterioare în exploataţia vizată, în concordanţă cu alin. (8) şi (9) sau:(îi) să se asigure că sunt prelevate probe de sânge de la porcii din exploataţia în cauză, pentru testele de laborator. În acest caz procedurile de prelevare a probelor menţionate la alin. 5 şi la secţiunea 6, alin. (2), trebuie să fie folosite în scopuri de orientare; sau:(iii) să adopte sau să menţină în exploataţia vizată măsurile stabilite la art. 4 (2), pe parcursul investigaţiilor ulterioare; sau:(iv) să excludă suspiciunea de pestă porcină clasică.(8) Atunci când se face referire la acest paragraf, examinarea clinică în exploataţia vizată trebuie să fie efectuată la porci selectaţi randomizat din subunităţile pentru care a fost identificat sau suspectat un risc de introducere al virusului pestei porcine clasice. … (9) Numărul minim de porci ce urmează să fie examinaţi trebuie să permită detectarea febrei în aceste subunităţi, dacă aceasta apare la o prevalenţă de 10% cu 95% certitudine, cu următoarele particularităţi: … a) în cazul scroafelor de reproducţie, numărul minim de scroafe ce urmează să fie examinate, pentru detectarea febrei dacă aceasta apare, trebuie să permită o prevalenţă de 5% cu 95% certitudine*1); … b) în cazul centrelor de colectare a spermei toţi vierii trebuie să fie examinaţi. … (10) Dacă într-o exploataţie suspectă, sunt detectaţi porci morţi sau în agonie, examinările post-mortem trebuie să fie efectuate, de preferat, la cel puţin cinci porci şi în special la porcii care înainte de moarte au prezentat sau prezintă semne foarte evidente de boală, cei cu febră mare sau cei morţi recent. … (11) Dacă la aceste examinări nu s-au evidenţiat leziuni care să indice pestă porcină clasică dar, datorită situaţiei epidemiologice, sunt considerate necesare investigaţii ulterioare: … a) o examinare clinică, aşa cum este menţionat în subalin. 3 şi prelevare de probe de sânge, aşa cum este stabilit la subalin. 5, în subunităţile în care au fost ţinuţi porcii morţi sau în agonie; şi … b) trebuie să fie efectuate examinări post mortem la 3-4 porci de contact. … (12) Independent de prezenţa leziunilor care indică pesta porcină clasică, trebuie să fie colectate probe de organe sau ţesuturi de la porcii care au fost examinaţi post-mortem, pentru efectuarea testelor virusologice, în concordanţă cu capitolul V, secţiunea 2, alin. (1). Aceste probe trebuie să fie prelevate, de preferinţă, de la porcii morţi recent. … (13) Când se efectuează examinarea post-mortem, Autoritate Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că: … a) sunt luate măsurile de precauţie şi de igienă necesare pentru a se preveni răspândirea bolii; şi, … b) în cazul porcilor în agonie, aceştia sunt ucişi în concordanţă cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 425/2002 pentru aprobarea „Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii acestora” publicat în partea I a Monitorului Oficial al României nr. 887 din 9 decembrie 2002 şi completat de Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 924/2003, publicat în partea I a Monitorului Oficial nr. 856 din 2 decembrie 2003. … (14) Dacă sunt depistate semne clinice sau leziuni ulterioare care pot sugera prezenţa pestei porcine clasice într-o exploataţie suspectă dar autoritatea veterinară competentă consideră că aceste constatări nu sunt suficiente pentru a confirma un focar de pestă porcină clasică şi de aceea sunt necesare teste de laborator, trebuie să fie prelevate probe de sânge pentru testele de laborator de la porcii suspecţi şi de la alţi porci în fiecare subunitate în care sunt ţinuţi porcii suspecţi, în concordanţă cu procedura menţionată anterior. … (15) Numărul minim de probe ce trebuie prelevate pentru testări serologice, trebuie să permită detectarea seroprevalenţei de 10% cu 95% certitudine, în subunitatea vizată, cu următoarele particularităţi: … a) în cazul scroafelor de reproducţie, numărul minim de scroafe de la care trebuie să se preleveze probe, trebuie să permită detectarea unei prevalenţe de 5% cu 95% certitudine*1); … b) în cazul unui centru de colectare a spermei, trebuie prelevate probe de la toţi vierii. … Numărul probelor ce urmează a fi prelevate pentru testele virusologice va fi în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente care va ţine cont de varietatea testelor ce pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor de laborator ce vor fi folosite şi de situaţia epidemiologică.––-*1) În anumite cazuri, de exemplu, atunci când este suspectată pesta porcină clasică într-o exploataţie cu număr limitat de porci tineri, proporţia scroafelor infectate poate fi foarte mică. În aceste cazuri trebuie să se preleveze probe de la un număr mai mare de scroafe.(16) Dacă suspectarea pestei porcine clasice în exploataţia vizată este corelată cu rezultatele testelor serologice anterioare, în plus faţă de probele de sânge ce urmează a fi prelevate de la porcii la care se face referire în alin. (6), lit. (v), trebuie să se aplice următoarele proceduri: … a) dacă animalele seropozitive sunt scroafe gestante, câteva dintre ele, de preferinţă nu mai puţin de trei, vor fi eutanasiate şi supuse unei examinări post-mortem. Înainte de eutanasiere, trebuie prelevate probe de sânge pentru testele serologice ulterioare. Fetuşii trebuie să fie supuşi examinării pentru detectarea virusului pestei porcine clasice, a antigenului sau genomului acestui virus, în concordanţă cu capitolul VI, pentru a detecta infecţia intrauterină; … b) dacă animalele seropozitive sunt scroafe cu purcei sugari, trebuie prelevate probe de sânge de la toţi purceii şi aceştia trebuie să fie supuşi examinării pentru virusul pestei porcine clasice, a antigenului sau a genomului viral, aşa cum se face referire în capitolul VI al prezentei anexe. De asemenea, trebuie să fie prelevate probe de sânge şi de la scroafe pentru teste serologice ulterioare. … (17) Dacă după examinarea efectuată într-o exploataţie suspectă, nu au fost detectate semne clinice sau leziuni care indică pestă porcină clasică, dar autoritatea veterinară competentă consideră necesară solicitarea unor teste de laborator ulterioare, pentru a infirma prezenţa pestei porcine clasice în scop de orientare, trebuie să fie utilizate procedurile de prelevare de probe menţionate la capitolul IV, secţiunea 3, alin. (14) şi (15) ale prezentei anexe. … 2. Proceduri de prelevare a probelor într-o exploataţie atunci când porcii sunt ucişi în urma confirmării bolii(1) Pentru a se stabili maniera introducerii virusului pestei porcine clasice într-o exploataţie infectată şi perioada de timp scursă de la introducerea acesteia, atunci când porcii sunt ucişi în exploataţie ca urmare a confirmării unui focar de pestă porcină clasică, în concordanţă cu art. 5 alin. (1) al Directivei 2001/89/CE , de la aceşti porci, când aceştia sunt ucişi, trebuie să fie prelevate probe de sânge în mod randomizat, în vederea efectuării testelor de laborator. … (2) Numărul minim de porci de la care urmează a fi prelevate probe de sânge, trebuie să permită detectarea unei seroprevalenţe de 10% cu o certitudine de 95% la porcii din fiecare subunitate a exploataţiei.*1) … De asemenea, pot fi recoltate probe pentru testele virusologice, în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente, care va ţine cont de varietatea testelor ce pot fi utilizate, sensibilitatea testelor de laborator utilizate şi situaţia epidemiologică.(3) Totuşi, în cazul focarelor secundare, autoritatea veterinară competentă poate decide să facă o derogare de la alineatele (1) şi (2) şi să stabilească proceduri de prelevare de probe ad-hoc, ţinând cont de informaţiile epidemiologice disponibile deja de la sursă, mijloacele de introducere a virusului în exploataţie şi potenţiala răspândire a bolii în exploataţie. … 3. Proceduri de prelevare de probe atunci când într-o exploataţie suspectă porcii sunt ucişi ca măsură de prevenţie*1)(1) Pentru a se putea confirma sau a infirma prezenţa pestei porcine clasice şi se a obţine informaţii epidemiologice suplimentare, atunci când porcii sunt ucişi într-o exploataţie, ca măsură de prevenţie, în concordanţă cu prevederile art. 4 alin. (3), lit. (a) sau art. 7, alin. (2) al Directivei 2001/89/CEE , probele de sânge pentru testele serologice precum şi probele de sânge sau de tonsile pentru testele virusologice, trebuie să fie prelevate în concordanţă cu procedura stabilită la alin. (2) al acestui punct. … (2) Prelevarea de probe trebuie să vizeze: … a) porcii prezentând semne clinice sau leziuni post-mortem care indică prezenţa pestei porcine clasice şi porcii în contact; … b) alţi porci care ar fi putut avea contacte de risc cu porci infectaţi sau suspecţi sau cu porci suspecţi de a fi fost contaminaţi cu virusul pestei porcine clasice. … (3) Prelevarea de probe de la aceşti porci trebuie să fie efectuată în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente, care va ţine cont de situaţia epidemiologică. În acest caz, procedurile de prelevare a probelor stabilite la secţiunea 4, alin. (2), (3) şi (4), trebuie să folosite în scopuri de orientare. … (4) De la porcii care provin din fiecare subunitate a exploataţiei trebuie prelevate probe în mod randomizat*2). În acest caz, numărul minim de probe ce vor fi prelevate pentru testele serologice, trebuie să permită în unităţile în cauză detectarea unei prevalente de 10% cu 95% certitudine, cu următoarele particularităţi: … a) în cazul scroafelor de reproducţie, numărul minim de scroafe de la care vor fi prelevate probe, trebuie să permită detectarea unor seroprevalenţe de 5% cu 95% certitudine*3); … b) în cazul unui centru de recoltare a materialului seminal, trebuie recoltate probe de sânge de la toţi vierii. … (5) Tipul probelor care urmează a fi prelevate pentru testele virusologice şi tipul testului care va fi folosit trebuie să fie în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente care va ţine cont de varietatea testelor care pot fi utilizate, de sensibilitatea testelor şi de situaţia epidemiologică. … ––*1) Totuşi, dacă derogarea prevăzută de art. 6, alin. (1) al Directivei 2001/89/CE a fost aplicată, prelevarea de probe trebuie să intereseze subunităţile exploataţiei, atunci când porcii au fost ucişi, fără a se prejudicia examinările şi prelevările de probe ulterioare ce urmează a fi efectuate pentru porcii rămaşi în exploataţie, prelevări care vor fi efectuate în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente.*2) Totuşi, dacă autoritatea veterinară competentă a limitat aplicarea uciderii preventive, la numai o parte a exploataţiei unde sunt ţinuţi porci suspecţi de a fi infectaţi sau contaminaţi cu virusul pestei porcine clasice, în concordanţă cu art. 4, alin. (3) al Directivei 2001/89/CE , prelevarea de probe trebuie să intereseze subunităţile exploataţiei unde s-a aplicat măsura, fără a se prejudicia examinările şi prelevările de probe ulterioare ce urmează a fi efectuate la porcii rămaşi în exploataţie şi care se vor efectua în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente.*3) În anumite cazuri, de exemplu când pesta porcină clasică este suspectată într-o exploataţie cu un număr limitat de porci tineri, proporţia de scroafe infectate poate fi foarte mică. În aceste cazuri, trebuie prelevate probe de la un număr mai mare de scroafe.4. Proceduri de control şi de prelevare a probelor înainte de acordarea autorizaţiei de a muta porcii din exploataţiile situate în zone de protecţie sau de supraveghere şi în cazul în care aceşti porci sunt tăiaţi sau ucişi(1) Fără a se prejudicia prevederile art. 11, alin. (1), lit. (f), al doilea subalineat al Directivei 2001/89/CE , pentru acordarea autorizaţiei de mutare a porcilor din exploataţiile situate în zonele de protecţie sau de supraveghere, în concordanţă cu art. 10, alin. (3) al actului comunitar menţionat, examinarea clinică efectuată de medicul veterinar oficial, trebuie: … a) să fie efectuată într-o perioadă de 24 de ore înainte de mutarea porcilor; … b) să fie în concordanţă cu prevederile stabilite la secţiunea 1, alin. (5) şi (6); … (2) În cazul porcilor care vor fi mutaţi într-o altă exploataţie, în plus faţă de investigaţiile efectuate în concordanţă cu alin. (1), trebuie să fie efectuată o examinare clinică a porcilor în fiecare subunitate a exploataţiei în care sunt ţinuţi porcii ce urmează să fie mutaţi. În cazul porcilor mai mari de trei până la patru luni, această examinare trebuie să includă şi înregistrarea temperaturii corporale la o anumită proporţie din porci. … (3) În aceste subunităţi numărul minim de porci ce urmează să fie controlaţi trebuie să permită detectarea febrei, dacă aceasta apare la o prevalenţă de 10% cu 95% certitudine, cu următoarele particularităţi: … a) în cazul scroafelor de reproducţie din subunităţile în care sunt ţinute scroafe care urmează a fi mutate, numărul minim de scroafe ce urmează să fie examinate trebuie să permită detectarea febrei, dacă aceasta apare, la o prevalenţă de 5% cu 95% certitudine. … b) în cazul vierilor, toţi vierii ce urmează să fie mutaţi, trebuie examinaţi. … (4) În cazul porcilor care urmează să fie mutaţi la un abator, la o întreprindere de prelucrare sau în alte spaţii pentru a fi apoi ucişi sau tăiaţi, în plus faţă de investigaţiile care urmează a fi efectuate în concordanţă cu alin. (1), trebuie să fie efectuată o examinare clinică a porcilor din fiecare subunitate în care sunt ţinuţi porcii ce vor fi mutaţi. În cazul porcilor mai mari de trei sau patru luni, această examinare trebuie să includă înregistrarea temperaturii corporale la o anumită proporţie din porcii existenţi. … (5) Numărul minim de porci ce urmează să fie controlaţi în subunităţile în cauză, trebuie să permită detectarea febrei dacă aceasta apare, cu o prevalenţă de 20% cu 95% certitudine. … (6) În cazul scroafelor de reproducţie, numărul minim de porci ce urmează a fi examinaţi, trebuie să permită detectarea febrei dacă aceasta apare în subunităţile în care sunt ţinuţi porcii ce urmează a fi mutaţi, cu o prevalenţă de 5% cu 95% certitudine. … (7) Atunci când porcii la care se face referire la alin. (4), (5) şi (6) sunt tăiaţi sau ucişi, trebuie să fie prelevate probe de sânge pentru teste serologice sau probe de sânge sau de tonsile pentru testele virusologice, de la porcii proveniţi din fiecare din subunităţile din care au fost mutaţi porci. … (8) Numărul minim de probe ce urmează a fi prelevate, trebuie să permită detectarea unei seroprevalenţe sau virus prevalenţe de 10% cu o certitudine de 95%, în fiecare subunitate. … (9) În cazul scroafelor de reproducţie sau a vierilor, în subunităţile în care aceşti porci au fost ţinuţi, numărul minim de porci de la care urmează să se preleveze probe, trebuie să permită detectarea unei seroprevalenţe sau virus prevalenţe 5% cu o certitudine de 95%. … (10) Tipul probelor ce urmează să fie prelevate şi testul ce urmează să fie utilizat vor fi în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente care va ţine cont de varietatea testelor care pot fi efectuate, sensibilitatea testelor şi situaţia epidemiologică. … (11) Totuşi, dacă sunt depistate semne clinice sau leziuni post-mortem care indică pesta porcină clasică, atunci când porcii sunt ucişi sau omorâţi, prin derogare de la alin. (4) la alin. (10), trebuie să se aplice prevederile cu privire la prelevarea de probe stabilite la secţiunea 3. … 5. Proceduri de control şi de prelevare a probelor într-o exploataţie în relaţie cu repopularea.(1) Atunci când sunt reintroduşi porci într-o exploataţie, în concordanţă cu art. 13 alin. (2), lit. (b) sau art. 19, alin. (8), lit. (b) al Directivei 2001/89/CE , trebuie să se aplice următoarele proceduri de prelevare a probelor: … a) în cazul în care sunt reintroduşi porci santinelă, trebuie prelevate în mod randomizat probe de sânge pentru teste serologice din fiecare subunitate a exploataţiei, de la un număr de porci ce permite detectarea unei prevalenţe de 10% cu o certitudine de 95%. … b) în cazul repopulării totale, probele de sânge pentru teste serologice trebuie prelevate în mod randomizat din fiecare subunitate a exploataţiei, de la un număr de porci care să permită detectarea unei seroprevalenţe de 20% cu o certitudine de 95%. … În cazul scroafelor sau vierilor de reproducţie, numărul probelor ce urmează să fie prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalenţe de 10% cu o certitudine de 95%.(2) După reintroducerea porcilor, autoritatea veterinară competentă trebuie să se asigure că, în cazul oricărui caz de boală sau moarte la porcii din exploataţie, cu cauze necunoscute, porcii vizaţi sunt imediat testaţi pentru pesta porcină clasică. Aceste prevederi trebuie să se aplice până când, în exploataţia în cauză, sunt ridicate restricţiile la care se face referire la articolele 13, alin. (2), lit. (a) al doilea subalineat şi 19, alin. (8) lit. (b), a doua propoziţie a Directivei 2001/89/CE . … 6. Proceduri de prelevare a probelor în exploataţiile din zona de protecţie, înainte de ridicarea restricţiilor(1) Într-o zonă de protecţie, pentru a putea fi ridicate măsurile la care se face referire la art. 10 al Directivei 2001/89/CE , în toate exploataţiile din acea zonă: … a) trebuie să fie efectuată o examinare în concordanţă cu procedurile stabilite la secţiunea 1, alin. (5), (6), (7), (8), (9); … b) trebuie să fie prelevate probe de sânge pentru testele serologice, aşa cum este menţionat în alin. (2). … (2) În fiecare subunitate din exploataţie, numărul minim de probe de sânge ce urmează a fi prelevate trebuie să permită detectarea unei seroprevalenţe de 10% cu o certitudine de 95% la porci, cu următoarele particularităţi: … a) în cazul scroafelor pentru reproducţie, numărul minim al probelor ce urmează să fie prelevate trebuie să asigure detectarea unei seroprevalenţe de 5% cu o certitudine de 95%. … b) în cazul unui centru de colectare a spermei, trebuie prelevate probe de sânge de la toţi vierii. … 7. Proceduri de prelevare a probelor în exploataţii din zona de supraveghere, înainte de ridicarea restricţiilor(1) Într-o zonă de supraveghere, pentru a putea fi ridicate restricţiile la care se face referire la art. 11 al Directivei 2001/89/CE , trebuie să fie efectuată o examinare clinică în toate exploataţiile din zonă, în concordanţă cu procedurile menţionate la secţiunea 1, alin. (5), (6), (7). … (2) Se prelevează probe de sânge pentru teste serologice de la porci: … a) din toate exploataţiile în care nu sunt ţinuţi porci între 2 şi 8 luni; … b) ori de câte ori autoritatea veterinară competentă consideră că pesta porcină clasică ar putea fi răspândită neobservat printre scroafele de reproducţie; … c) din orice altă exploataţie în care prelevarea de probe este considerată necesară de către autoritatea veterinară competentă; … d) în toate centrele de colectare a spermei. … (3) Când se efectuează prelevări de probe de sânge pentru teste serologice în exploataţiile situate în zona de supraveghere, numărul probelor de sânge ce urmează a fi prelevate în aceste exploataţii trebuie să fie în concordanţă cu secţiunea 6, alin. (2). Totuşi, dacă autoritatea veterinară competentă consideră că pesta porcină clasică ar putea fi răspândită neobservat printre scroafele de reproducţie, prelevarea de probe poate fi efectuată numai în subunităţile în care sunt ţinute aceste animale. … 8. Monitorizarea serologică şi procedurile de prelevare a probelor în zonele în care pesta porcină clasică este suspectată să apară sau a fost confirmată la porci sălbatici(1) În cazul monitorizării serologice la porcii sălbatici din zonele în care pesta porcină clasică a fost confirmată sau este suspectată existenţa acesteia, mărimea şi zona geografică a populaţiei ţintă de la care urmează să fie prelevate probe, trebuie să fie definite anticipat, pentru a se stabili numărul probelor ce urmează a fi prelevate. Numărul de probe trebuie să fie stabilit în funcţie de numărul estimat de animale vii şi nu în funcţie de numărul animalelor împuşcate. … (2) Dacă nu sunt disponibile date cu privire la densitatea şi dimensiunea populaţiei, zona geografică care face obiectul prelevării de probe, trebuie să fie identificată ţinând cont de prezenţa continuă a porcilor sălbatici şi de existenţa barierelor naturale sau artificiale eficiente pentru a preveni deplasarea masivă şi continuă a animalelor. Dacă nu apar aceste circumstanţe, sau în cazul zonelor cu suprafeţe mari, este recomandat să se identifice zone de prelevare a probelor de până la 200 Kmp în care poate trăi în mod obişnuit o populaţie de 400 până la 1000 de porci sălbatici. … (3) Fără a se prejudicia prevederile art. 15, alin. (2) al Directivei 2001/89/CE , în cadrul zonei de prelevare a probelor definite, numărul minim de porci de la care se vor preleva probe, trebuie să permită detectarea unei seroprevalenţe de 5% cu o certitudine de 95%. În acest scop trebuie să fie supuse prelevării de probe cel puţin 59 de animale din fiecare zonă care a fost identificată. … (4) Se recomandă ca: … a) în zonele în care presiunea de vânătoare este mai mare şi este realizată cu regularitate, sau se aplică vânătoarea selectivă ca o măsură de control, aproximativ 50% din animalele aparţinând clasei de vârstă între 3 luni şi 1 an, 35% aparţinând clasei de vârstă între 1 şi 2 ani şi 15% aparţinând clasei de vârstă mai mare de 2 ani – să fie supuse prelevării de probe; … b) în zonele în care vânătoarea este rară sau absentă, cel puţin 32 de animale trebuie să fie supuse prelevării de probe, pentru fiecare din aceste clase de vârstă; … c) prelevare de probe se efectuează într-o perioadă scurtă de timp, de preferat nu mai mare de 1 lună; … d) vârsta animalelor utilizate pentru prelevare de probe este stabilită în funcţie de erupţia dinţilor. … (5) Prelevarea probelor pentru testele virusologice de la porcii sălbatici împuşcaţi sau găsiţi morţi, trebuie să fie efectuată aşa cum este menţionat la Capitolul V secţiunea 2, alin. (1). … (6) Atunci când este considerată necesară monitorizarea virusologică a porcilor sălbatici împuşcaţi, aceasta trebuie să fie efectuată în primul rând la animalele în vârstă de 3 luni până la 1 an. … (7) Toate probele ce urmează să fie trimise la laborator trebuie să fie însoţite de chestionarul la care se face referire la art. 16, alin. (3) al Directivei 2001/89/CE . … +
Capitolul VProceduri şi criterii generale pentru colectarea şi transportul probelor1. Proceduri şi criterii generale(1) Înainte de efectuarea prelevării de probe dintr-o exploataţie, trebuie să fie realizată o hartă a exploataţiei şi trebuie să fie identificate subunităţile epidemiologice ale acesteia. … (2) De fiecare dată când se consideră că ar putea fi necesară o reprelevare de probe, toţi porcii de la care se prelevează probe, trebuie să fie unic marcaţi în aşa fel încât să fie uşor de efectuat reprelevarea. … (3) Fără a prejudicia capitolul IV secţiunea 1, alin. (14) şi (15) lit. b, nu se prelevează probe pentru testare serologică de la purcei mai mici de 8 săptămâni. … (4) Toate probele trebuie trimise la laborator, însoţite de documente corespunzătoare, în concordanţă cu cerinţele stabilite de autoritatea veterinară competentă. Aceste documente vor include detalii despre anamneză porcilor de la care s-au prelevat probe şi semnele clinice sau leziunile post-mortem identificate. … (5) În cazul porcilor ţinuţi în exploataţii, trebuie să fie disponibile informaţii clare cu privire la vârstă, categorie şi exploataţia de originea a porcilor de la care s-au prelevat probe. Este recomandată ca localizarea fiecărui porc de la care s-au prelevat probe în exploataţie, să fie înregistrată împreună cu marca sa unică de identificare. … 2. Colectarea probelor pentru teste virusologice(1) Pentru detectarea virusului, antigenului sau genomului virusului pestei porcine clasice de la porcii morţi sau eutanasiaţi, cele mai potrivite probe sunt ţesuturile din tonsile, splină şi rinichi. În plus, este recomandat să se preleveze două probe din alte ţesuturi limfatice, cum ar fi limfonodulul retrofaringian, parotidian, mandibular sau mezenteric şi o probă din ileon. În cazul carcaselor autolizate, se alege un os lung întreg sau sternul. … (2) De la porcii care au prezentat febră sau alte semne de boală, trebuie prelevate probe de sânge pe anticoagulant sau sânge coagulat, în concordanţă cu instrucţiunile autorităţii veterinare competente. … (3) Testele virusologice sunt recomandate în cazul animalelor bolnave. Acestea au de obicei o valoare limitată atunci când sunt utilizate în scopurile monitorizării animalelor care nu prezintă semne clinice. Totuşi, dacă obiectivul unei prelevări de probe la scară largă este de a detecta virusul pestei porcine clasice, atunci când porcii sunt în perioada de incubaţie a bolii, tonsilele sunt cele mai adecvate probe. … 3. Transportul probelor(1) Este recomandat ca toate probele: … a) să fie transportate şi depozitate în containere închise ermetic; … b) să nu fie îngheţate dar să fie păstrate reci, la temperatura frigiderului; … c) să fie expediate la laborator cât mai repede posibil; … d) să fie menţinute preferabil pe pachete de refrigerare şi nu pe gheaţă carbonică pentru a le păstra reci; … e) ţesuturile sau organele sunt puse într-o pungă de plastic separată, închisă şi etichetată corespunzător; acestea trebuie să fie apoi puse în containere cu înveliş extern dur şi împachetate cu suficient material absorbant pentru a le proteja de deteriorare şi pentru a absorbi lichidele care se pot scurge; … f) să fie transportate direct la laborator, când este posibil, de către personal competent, pentru a se asigura un transport rapid şi sigur. … (2) Exteriorul pachetului trebuie să fie etichetat cu adresa laboratorului destinatar şi trebuie să fie înscris evident următorul mesaj: Material patologic animal; Perisabil; Fragil; A nu se deschide în afara unui laborator pentru pesta porcină clasică. … (3) Laboratorul care primeşte probele trebuie să fie informat în prealabil despre ora şi modul sosirii acestora. … (4) Pentru transportul aerian al probelor la Laboratorul Comunitar de Referinţă pentru Pesta Porcină Clasică*1) din statele membre ale Uniunii Europene altele decât Germania sau la laboratoarele naţionale de referinţă din alte ţări, pachetul trebuie să fie etichetat în concordanţă cu reglementările IATA. … ––-*1) Laboratorul Comunitar de Referinţă are posibilităţi nelimitate de a primi probe pentru diagnostic şi izolarea virusului pestei porcine clasice. Copiile după permisul de import pot fi solicitate înainte de transport la laborator şi trebuie ataşate la exteriorul pachetului într-un plic. +
Capitolul VIPrincipiile şi utilizarea testelor virusologice şi evaluarea rezultatelor acestora1. Detectarea antigenului viral(1) Testul cu anticorpi fluorescenţi (FAT) … Principiul testului este detectarea antigenului viral în criosecţiuni subţiri de material din organe de la porci suspectaţi de a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice.Antigenul intracelular este detectat prin utilizarea unui anticorp conjugat cu FITC.Un rezultat pozitiv trebuie să fie confirmat prin repetarea colorării cu un anticorp monoclonal specific.Organele adecvate sunt tonsilele, rinichii, splina, diferiţi limfonoduli şi ileonul. Un frotiu din celulele măduvei spinării poate fi de asemenea utilizat în cazul porcilor sălbatici în cazul în care aceste organe nu sunt disponibile sau sunt autolizate.Testul poate fi efectuat într-o zi. Deoarece probele de organe pot fi obţinute doar de la animale moarte utilizarea acestuia în scop de testare pe un număr mare de probe este limitată. Încrederea în rezultatul testului e limitată de defectele de colorare, în special atunci când nu a fost acumulată experienţa necesară în efectuarea testului sau dacă organele testate sunt autolizate.(2) ELISA pentru detectarea antigenului. … Antigenul viral este detectat utilizând diferitele tehnici ELISA.Sensibilitatea testului ELISA pentru detectarea antigenului trebuie să fie suficient de mare pentru a detecta un rezultat pozitiv la animale care prezintă semne clinice de pestă porcină clasică.Utilizarea testului ELISA pentru detectarea antigenului este recomandată pentru probele prelevate de la animale cu semne clinice sau leziuni patologice de boală.Nu este recomandată pentru investigarea individuală a animalelor.Probele prelevate de la porcii suspectaţi de a fi infectaţi cu virusul pestei porcine clasice, sunt leucocitele, serul sanguin, sângele necoagulat precum şi suspensii din organele la care se face referire la alin. 1*1).––-*1) În comerţ sunt disponibile câteva kituri pentru antigen ELISA în pesta porcină clasică, care sunt validate cu diferite tipuri de probe.ELISA poate fi efectuat într-o zi şi poate fi executat de echipament automat. Cel mai important avantaj este numărul mare de probe care poate fi prelucrat într-o perioadă scurtă de timp.Este recomandat să fie utilizat un test antigen ELISA, care produce rezultate satisfăcătoare pe material de referinţă.În prezent toate testele ELISA sunt mai puţin sensibile decât izolarea virusului pe culturi celulare iar sensibilitatea lor este semnificativ mai bună pe probe de sânge de la purcei decât pe cele de la porcii adulţi.2. Izolarea virusului(1) Izolarea virusului este bazată pe incubarea materialului din probă pe culturi celulare sensibile de origine porcină. Dacă virusul pestei porcine clasice există în probă, acesta se va replica în celule, putând fi detectat, prin imuno-colorarea celulelor infectate, cu anticorpi conjugaţi. Anticorpii specifici pentru pesta porcină clasică sunt necesari pentru diagnosticul diferenţial faţă de alte pestivirusuri. … (2) Probele preferate pentru izolarea virusului pestei porcine clasice, sunt leucocitele, plasma sanguină şi sângele integral obţinut din probe de sânge necoagulat, sau organele la care se face referire la secţiunea 1, alin. (1). … (3) Izolarea virusului este indicată pentru investigarea probelor de la un număr redus de animale şi nu pentru supravegherea în masă. Procedura de izolare a virusului este laborioasă şi necesită cel puţin 3 zile pentru ca rezultatele să fie disponibile. Pot fi necesare două pasaje de culturi celulare pentru a fi detectat un nivel redus al virusului în probe. Izolarea virusului poate necesita un timp de investigare mai mare de 10 zile până la obţinerea rezultatului final. Probele autolizate pot fi citotoxice pentru cultura celulară şi în consecinţă pot limita utilizarea acestuia. … (4) Se recomandă, de asemenea, efectuarea izolării virale şi în cazul unei confirmări anterioare a pestei porcine clasice prin alte metode. Acesta trebuie să fie utilizat ca test de referinţă pentru confirmarea rezultatelor pozitive obţinute anterior prin metodele ELISA, PCR sau FAT, respectiv detecţie indirectă cu peroxidază. Culturile de virus al pestei porcine clasice obţinute pe această cale, sunt utile pentru caracterizarea virusului, incluzând tipizarea genetică şi epidemiologia moleculară. … (5) Toate culturile de virus ale pestei porcine clasice din toate focarele primare, de la primele cazuri de boală la porcii sălbatici sau de la cazurile din abatoare sau din mijloacele de transport, trebuie să fie tipizate genetic de către un laborator naţional de referinţă sau de Laboratorul Comunitar de Referinţă, în concordanţă cu prevederile secţiunii 5. … (6) În orice caz, aceste culturi de virus trebuie să fie trimise, fără întârziere, Laboratorului Comunitar de Referinţă pentru banca de virusuri. … 3. Detectarea genomului viral(1) Reacţia de amplificare a lanţurilor de acizi nucleici cu polimerază (PCR), este folosită pentru a se detecta genomul viral în probe de sânge, ţesut sau organ. Fragmente mici ale ARN viral sunt transcrise în fragmente de ADN care apoi sunt amplificate prin reacţia PCR, producându-se cantităţi detectabile. Întrucât acest test detectează doar o secvenţă a genomului viral, PCR poate fi pozitiv chiar şi atunci când nu este prezent virusul (ex. ţesuturi autolizate sau probe de la porcii convalescenţi). … (2) PCR poate fi folosit pentru un număr mic de probe, care au fost atent selectate de la animale suspecte sau din materii provenind de la fetuşii avortaţi. Poate fi o metodă indicată pentru carcasele de porcii sălbatici, dacă materialul este autolizat şi nu este posibilă izolarea virusului datorită citotoxicităţii. … (3) Materialele potrivite ca probă pentru diagnosticul prin PCR sunt organele descrise pentru izolarea virusului sau sângele necoagulat. … (4) PCR poate fi realizat în 48 de ore. Necesită un echipament de laborator adecvat, spaţii separate şi personal calificat. Un avantaj este că particulele de virus nu sunt replicate în laborator. Metoda este foarte sensibilă, dar poate surveni uşor contaminarea, ceea ce conduce la rezultate fals pozitive. De aceea, este esenţială existenţa unor proceduri eficiente pentru controlul calităţii. Unele metode sunt specifice mai degrabă pentru pestivirusuri decât pentru virusul pestei porcine clasice, necesitând teste de confirmare ulterioare, cum ar fi secvenţarea materialului amplificat prin testul PCR. … 4. Evaluarea rezultatelor testelor virusologice(1) Testele virusologice sunt esenţiale pentru confirmarea pestei porcine clasice. … Izolarea virusului trebuie să fie considerată ca test virusologic de referinţă şi trebuie să fie folosit ca test de confirmare, atunci când este necesar. Utilizarea acestui test este recomandată, în special, în cazul rezultatelor pozitive la FAT, ELISA sau PCR, neasociate cu existenţa semnelor clinice sau a leziunilor de boală şi în orice alt caz în care există incertitudini.(2) Totuşi, un focar primar de pestă porcină clasică poate să fie confirmat, dacă au fost depistate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii în cauză şi cel puţin două din testele de detecţie de antigen sau genom au furnizat un rezultat pozitiv. … (3) Un focar secundar de pestă porcină clasică, poate să fie confirmat, dacă în plus faţă de aspectele de corelaţie epidemiologică cu un focar sau caz confirmat, au fost detectate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii în cauză şi un test de detectarea a antigenului sau a genomului a avut un rezultat pozitiv. … (4) Un caz primar de pestă porcină clasică la porcii sălbatici poate fi confirmat după izolarea virusului sau dacă a fost obţinut un rezultat pozitiv la cel puţin două teste de detectare a antigenului sau a genomului. Cazurile ulterioare de pestă porcină clasică la porcii sălbatici, pentru care a fost constatată o legătură epidemiologică cu cazurile confirmate anterior, pot fi confirmate, dacă un test de detectare a antigenului sau a genomului a dat un rezultat pozitiv. … (5) Un rezultat pozitiv pentru pesta porcină clasică al unui test de detectare a antigenului sau a genomului necesită ca testul în cauză să fi fost realizat folosind anticorpi specifici pentru virusul pestei porcine clasice sau primeri. Dacă testul utilizat nu a fost specific pentru virusul pestei porcine clasice dar specific doar pentru pestivirusuri, acest test trebuie să fie repetat, utilizând reagenţi specifici pentru pestă porcină clasică. … 5. Tipizarea genetică a culturilor de virus al pestei porcine clasice(1) Tipizarea genetică a culturilor de virus al pestei porcine clasice este realizată prin determinarea secvenţei de nucleotide a unei porţiuni a genomului viral, adică ale unor părţi specifice ale segmentului 5 necodificat şi/sau a genei glicoproteinei E(2). Similaritatea acestor secvenţe cu cele deja obţinute de la culturile virale anterioare poate indica dacă focarele de boală sunt sau nu provocate de tulpini noi sau deja cunoscute. Aceasta poate susţine sau exclude ipoteza cu privire la căile de transmitere care a fost furnizată de ancheta epidemiologică. … (2) Tipizarea genetică a culturilor de virus al pestei porcine clasice este de o importanţă majoră pentru determinarea sursei bolii. Totuşi, o înrudire strânsă dintre tulpinile de virus obţinute din diferite focare de boală, nu este o dovadă absolută pentru o legătură epidemiologică directă. … (3) Dacă tipizarea virusului nu poate fi efectuată într-un laborator naţional sau în orice alt laborator autorizat pentru diagnosticul pestei porcine clasice într-o perioadă scurtă de timp, proba originală sau cultura virală trebuie să fie trimisă cât mai rapid posibil Laboratorului Comunitar de Referinţă pentru tipizare. … (4) Datele cu privire la tipizarea şi secvenţarea tulpinilor virusului pestei porcine clasice disponibile laboratoarelor autorizate pentru diagnosticul acesteia, trebuie să fie trimise Laboratorului Comunitar de Referinţă, pentru ca această informaţie să fie introdusă în baza de dată deţinută de acest laborator. … (5) Informaţiile incluse în această bază de date trebuie să fie disponibile tuturor laboratoarelor naţionale de referinţă din statele membre ale Uniunii Europene şi din România. Totuşi, în scopul publicării în publicaţii ştiinţifice, dacă este solicitat de laboratorul în cauză, Laboratorul Comunitar de Referinţă trebuie să garanteze confidenţialitatea acestor date până când acestea sunt publicate. … +
Capitolul VIIPrincipiile şi utilizarea testelor serologice şi evaluarea rezultatelor acestora1. Principii de bază şi valoare de diagnostic(1) La porcii infectaţi cu virusul pestei porcine clasice, anticorpii sunt, de obicei, detectabili în probe de ser începând cu a doua – a treia săptămână după infecţie. La porcii vindecaţi, anticorpii de neutralizare protectori pot fi detectaţi pe parcursul a câţiva ani sau chiar pe tot parcursul vieţii. De asemenea, anticorpii sunt detectabili în mod sporadic în stadiul terminal al animalelor bolnave. La unii porci cu formă cronică de pestă porcină clasică, pot fi detectaţi anticorpii timp de câteva zile, la sfârşitul primei luni după infecţie. … (2) Purceii infectaţi intrauterin pot să fie imunotoleranţi faţă de virusul omolog al pestei porcine clasice şi dezvoltă anticorpi nespecifici. Totuşi, anticorpi de origine maternală pot fi detectaţi în timpul primelor zile de viaţă. Timpul de înjumătăţire a anticorpilor maternali la purceii sănătoşi neviremici este de aproximativ două săptămâni. Dacă se găsesc anticorpi ai pestei porcine clasice la purcei mai mari de trei luni, este puţin probabil ca aceştia să fie de origine maternală. … (3) Detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei porcine clasice în probe de ser sau plasmă sangvină este efectuată pentru a asista diagnosticul pestei porcine clasice în exploataţiile suspecte, pentru stabilirea perioadei de infectare în cazul focarelor confirmate şi în scopul monitorizării şi supravegherii. … Totuşi, testele serologice sunt de valoare limitată pentru detectarea pestei porcine clasice într-o exploataţie în cazul unei infecţii recente.(4) Câţiva porci seropozitivi cu un titru de neutralizare scăzut pot să fie indicatori ai unei infecţii recente (două până la patru săptămâni). Mulţi porci cu titru de neutralizare mare pot indica intrarea în exploataţie a virusului cu mai mult de o lună înainte. Poziţionarea porcilor seropozitivi în exploataţie poate furniza informaţii valoroase privind introducerea virusului pestei porcine clasice în exploataţie. … (5) Se face o evaluare adecvată a rezultatelor testelor serologice ţinând cont de toate constatările clinice, virusologice şi epidemiologice, în cadrul anchetei ce trebuie să fie realizată în cazul suspectării sau confirmării pestei porcine clasice, în concordanţă cu art. 8 al Directivei 2001/89/CE . … 2. Teste serologice recomandate(1) Testul de virus neutralizare (TVN) şi ELISA sunt testele cele mai indicate pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice. … (2) Calitatea şi eficacitatea diagnosticului serologic efectuat de laboratoarele naţionale, trebuie să fie verificate cu regularitate în cadrul testelor comparative inter-laboratoare organizate periodic de Laboratorul Comunitar de Referinţă. … (3) TVN este bazat pe determinarea activităţii de neutralizare a anticorpilor din proba de ser, exprimată ca 50% din valoarea titrul final. … O cantitate constantă de virus al pestei porcine clasice este incubată la 37°C cu ser diluat, în scopul efectuării unui număr mare de teste (screening), serul este iniţial diluat 1/10. Atunci când este necesară o titrare completă, se lucrează cu diluţii binare ale serului, începând cu 1/2 sau 1/5. Fiecare diluţie este amestecată cu un volum egal de suspensie de virus conţinând 100 de doze infecţioase (TCID 50).(4) După incubare amestecul este inoculat pe culturi celulare care sunt incubate 3-5 zile. După această perioadă de incubaţie, culturile sunt fixate şi orice replicare virală în celulele infectate este detectată de un sistem de detecţie prin imunolegare. Poate fi folosit atât testul de neutralizare cu detecţie bazată pe utilizarea anticorpilor marcaţi cu peroxidază (NPLA) cât şi testul de neutralizare cu detecţie bazată pe utilizarea anticorpilor marcaţi cu fluorocrom (NIF). … (5) Rezultatele TVN sunt exprimate ca reciproce ale diluţiei iniţiale a serului la care jumătate din culturile celulare inoculate (50% punct final), nu relevă replicarea virusului, detecţia cu anticorpi marcaţi, furnizând rezultate negative. Este estimat un punct între două nivele de diluţie. Sistemul final de diluţie este bazat pe diluţia actuală a serului în timpul reacţiei de neutralizare (ex. după adăugarea virusului, dar înainte de adăugarea suspensiei celulare). … (6) TVN este cel mai sensibil şi sigur test pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului pestei porcine clasice. De aceea, acesta este recomandat atât pentru examinarea serologică a unui singur animal cât şi pentru un lot. Cu toate acestea, prin acest test pot fi detectaţi anticorpi specifici de neutralizare încrucişată specifici infectării porcilor cu pestivirusuri ale rumegătoarelor. … (7) TVN pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului BVD şi a virusului bolii de graniţă urmează aceleaşi principii menţionate mai sus şi sunt realizate pentru diagnosticul diferenţial al pestei porcine clasice. … (8) Tulpinile de pestivirusuri ce trebuie utilizate în testele de neutralizare trebuie să fie în concordanţă cu recomandarea Laboratorului Comunitar de Referinţă. … (9) Au fost perfectate câteva tehnici ELISA ce folosesc anticorpi monoclonali specifici, care sunt bazate pe două variante: ELISA competitiv sau de blocare şi ELISA necompetitiv. … (10) ELISA competitiv sau de blocare este, de obicei, bazat pe anticorpi monoclonali. Dacă proba de ser conţine anticorpi ai virusului clasic, legătura unui anticorp monoclonal selectat conjugat cu peroxidază la antigenul viral va fi inhibată, rezultând un semnal redus. … (11) În testul ELISA necompetitiv legătura anticorpilor din ser cu antigenul viral este măsurată direct utilizând anticorpi anti IgG de porc conjugaţi cu peroxidază. … (12) Controlul calităţii, cu privire la sensibilitatea şi specificitatea fiecărui lot de teste ELISA, trebuie să fie efectuat în mod regulat de către laboratorul naţional, utilizându-se lista serurilor de referinţă prevăzută de Laboratorul Comunitar de Referinţă. Această listă va cuprinde: … a) seruri de la porci în faza iniţială a infecţiei cu virusul pestei porcine clasice (înainte de 21 de zile de la infectare); … b) seruri de la porci convalescenţi (după 21 de zile de la infectare); … c) seruri de la porci infectaţi cu pestivirusuri ale rumegătoarelor. … (13) Testul ELISA ce urmează a fi utilizat pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice, trebuie să recunoască toate serurile de referinţă de la porcii în convalescenţă. Toate rezultatele obţinute cu seruri de referinţă trebuie să fie repetabile. Este de asemenea recomandat ca acestea să detecteze toate serurile pozitive provenite de la porci aflaţi în faza iniţială a bolii şi să prezinte o minimă reacţie încrucişată cu serurile de la porcii infectaţi cu pestivirusuri ale rumegătoarelor. Rezultatele obţinute cu seruri de la porci în faza iniţială a infecţiei indică sensibilitatea testului ELISA. … (14) Sensibilitatea testului ELISA este evaluată ca fiind mai mică decât a testului de virus neutralizare şi se recomandă ca să fie folosită ca un test screening aplicat la un lot de porcine. Totuşi, ELISA necesită facilităţi mai puţin specializate şi poate fi realizată mult mai rapid decât testul de virus neutralizare, graţie sistemului automatic. … (15) Testul ELISA trebuie să asigure identificarea tuturor cazurilor de infecţie cu virusul pestei porcine clasice în stadiul de convalescenţă şi trebuie să fie cât de liber posibil de interferenţe prin reacţii încrucişate cu anticorpii anti pestivirusuri ale rumegătoarelor. … 3. Interpretarea rezultatelor serologice şi diagnosticul diferenţial cu infecţii datorate pestivirusurilor rumegătoarelor (BVDV şi BDV)(1) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 4, alin. (3) sau art. 7, alin. (2) ale Directivei 2001/89/CE , în cazul depistării unui titru de neutralizare a virusului pestei porcine mai mare sau egal cu 10 ND50 în probe de ser sanguin prelevate de la unul sau mai mulţi porci, sau a unui rezultat pozitiv la testul ELISA, în probe de ser sanguin provenite de la un grup de porci, trebuie să fie aplicate imediat în exploataţia respectivă, măsurile la care se face referire la art. 4, alin. (2) al Directivei 2001/89/CE , sau trebuie să se continue aplicarea acestora. … (2) Probele deja prelevate din această exploataţie trebuie să fie retestate prin testul de virus neutralizare, prin titrarea comparativă a diluţiei finale a anticorpilor neutralizanţi ai virusului pestei porcine clasice şi a pestivirusurilor rumegătoarelor. … (3) Dacă testele comparative evidenţiază anticorpi faţă de pestivirusurile rumegătoarelor şi lipsa sau un titru de anticorpi în mod evident mai scăzut (mai puţin de trei ori) faţă de virusul pestei porcine clasice, suspiciunea de pestă porcină clasică trebuie să fie exclusă, cu excepţia cazului în care există alte motive care garantează aplicarea în continuare în exploataţia respectivă, a măsurilor la care se face referire în art. 4, alin. (2) al Directivei 2001/89/CE . … (4) Dacă testele comparative indică, la mai mulţi porci, un titru de virus-neutralizare mai mare sau egal cu 10 ND(50), iar acest titru este mai mare sau egal cu titrurile existente faţă de alte pestivirusuri, pesta porcină clasică va fi confirmată, ca urmare a constatării în exploataţia respectivă, a unor dovezi epidemiologice ale bolii. … (5) Fără a se aduce atingere prevederilor art. 4, alin. (3) al Directivei 2001/89/CE , dacă nu s-au constatat dovezi epidemiologice ale bolii sau dacă rezultatele testelor precedente nu sunt concludente, autoritatea competentă trebuie să se asigure că în exploataţia vizată: … a) se va continua aplicarea măsurilor la care se face referire la art. 4, alin. (2) al Directivei 2001/89/CE ; … b) sunt efectuate investigaţii ulterioare, cât mai curând posibil, pentru a se confirma sau a se exclude existenţa pestei porcine clasice, în concordanţă cu capitolul IV. … (6) Dacă, în fapt, controalele ulterioare şi testele la care se face referire la alineatul (5), nu permit excluderea pestei porcine clasice, trebuie să fie efectuate prelevări de probe ulterioare, pentru testare serologică a porcilor din exploataţie, după ce trec cel puţin două săptămâni de la controlul precedent. … (7) În cadrul acestei prelevări ulterioare de probe, porcii de la care deja s-au recoltat probe şi care sunt deja testaţi, trebuie să fie retestaţi, pentru o testare serologică comparativă cu probele prelevate anterior, pentru a se depista sero-conversia pentru virusul pestei porcine clasice sau pentru pestivirusurile rumegătoarelor. … (8) Dacă aceste controale şi teste ulterioare nu permit confirmarea pestei porcine clasice, măsurile la care se face referire la art. 4 al Directivei 2001/89/CE , pot fi ridicate. … +
Capitolul VIIITeste de diferenţiere în cazul vaccinării de urgenţă1. Principii de bază(1) În prezent, este disponibil un test serologic de diferenţiere, pentru a se deosebi cu succes porcii care au fost vaccinaţi cu vaccinuri cu marker, care induc producere de anticorpi numai împotriva glicoproteinei E2 a virusului pestei porcine clasice, de porcii care au fost infectaţi cu tipul sălbatic al virusului pestei porcine clasice. Acest test este desemnat să detecteze anticorpii produşi împotriva glicoproteinei E^(rns) a virusului pestei porcine clasice. Se bazează pe principiul că animale neinfectate, vaccinate cu vaccinuri cu marker, produc anticorpi numai împotriva glicoproteinei E2 a virusului pestei porcine clasice, în timp ce animalele infectate cu virusul sălbatic, reacţionează şi produc anticorpi inclusiv împotriva altor antigene virale. … (2) Acest test de diferenţiere este sensibil şi specific*1). Totuşi, porcii care au fost infectaţi cu Pestivirusuri, altele decât virusul pestei porcine, cum este virusul DVB sau a bolii de graniţă, vor reacţiona de asemenea E^(rns) pozitiv. Mai mult, sensibilitatea acestui test nu este ideală, atât timp cât unele animale marker-vaccinate şi infectate ulterior, pot să nu reacţioneze pozitiv. … ––*1) În concordanţă cu rezultatele unui studiu efectuat de către laboratorul comunitar de referinţă pentru pesta porcină clasică şi laboratoare naţionale de pestă porcină clasică, sensibilitatea testului de diferenţiere este de cca. 94% iar specificitatea este de cca. 98%.Datele disponibile în prezent, sugerează ca testul de diferenţiere nu poate fi folosit cu încredere la probele de ser de testat provenind de la porcii sălbatici.(3) Testul de diferenţiere este un test bloking în fază lichidă. Probele care urmează să fie testate, se incubează în microplăci, în prealabil căptuşite cu anticorpi monoclonali anti-E^(rns) împreună cu o cantitate definită de antigen E^(rns). Orice anticorp specific pentru E^(rns) se leagă de cantitatea definită de antigen E^(rns) din soluţie şi se formează un complex antigen/anticorp, care nu reacţionează cu anticorpii anti-E^(rns) din placă. După spălarea plăcii pentru a îndepărta materialul nelegat, se adaugă un conjugat anti-E^(rns) marcat cu peroxidază, care se leagă de antigenul E^(rns) care formează un complex cu anticorpii cu care a fost căptuşită suprafaţa microplăcii. Conjugatul care nu s-a legat se îndepărtează prin spălare şi se adaugă un substrat ce conţine cromogen. Intensitatea culorii care se dezvoltă, este invers proporţională cu cantitatea de anticorpi specifici pentru E^(rns) prezenţi în probă. Dacă proba nu conţine anticorpi (probă negativă) mare parte din cantitatea definită de antigen E^(rns) adăugat se poate lega de anticorpii anti-E^(rns) pe suprafaţa plăcii şi se observă o reacţie puternică de culoare. … (4) Rezultatul se obţine prin compararea densităţii optice (DO) a godeurilor ce conţin probe de testat cu cele ce conţin seruri de control negative sau pozitive. … 2. Linii directoare pentru folosirea testelor de diferenţiere în contextul unei vaccinări de necesitate cu vaccin marker într-o exploataţie de porci menţionat la art. 19 al Directivei 2001/89/CE .(1) Testul de diferenţiere este desemnat să verifice prezenţa sau absenţa circulaţiei virusului pestei porcine clasice într-o populaţie de porci vaccinată cu vaccin marker. Datele disponibile sugerează că acesta poate fi folosit cu succes în acest scop la loturi de animale, dar nu exclude cu certitudine infecţia cu virusul pestei porcine clasice la nivel de individ. În mod deosebit, specificitatea testului de diferenţiere, poate să nu fie suficientă pentru a deosebi cu certitudine porcii vaccinaţi cu vaccin marker de porcii infectaţi, în cazul vaccinării porcilor adulţi. În cazul rezultatelor incerte, totuşi, porcii vizaţi trebuie să fie abatorizaţi sau ucişi într-o manieră umană în concordanţă cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 425/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii acestora publicat în Partea I a Monitorului Oficial nr. 887 din 9 decembrie 2002 şi completat de Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 924/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii acestora, publicat în Partea I al Monitorului Oficial nr. 856 din 2 decembrie 2003, iar organele acestora trebuie să fie testate pentru virusul pestei porcine clasice. În acest scop, cele mai potrivite teste sunt izolarea de virus şi testul PCR. … (2) De aceste aspecte trebuie să se ţină cont în special când se proiectează o strategie de vaccinare de urgenţă cu vaccin marker şi apoi se interpretează rezultatele supravegherii pestei porcine clasice pe o populaţie vaccinată cu vaccin marker. … (3) Procedura de prelevare a probelor şi de testare a populaţiei vaccinate înainte de ridicarea măsurilor de restricţie ce urmează a fie aplicate într-o zonă vaccinată, în concordanţă cu art. 19 al Directivei 2001/89/CE , trebuie să fie elaborată în funcţie de vârsta porcilor vaccinaţi, categoria de porci (ţinuţi pentru îngrăşare/abatorizare, reproducţie) şi de nivelul de securitate dorit în evaluarea absenţei circulaţiei virusului pestei porcine clasice în populaţia de porci. … (4) Prin urmare, detaliile pentru prelevarea de probe şi testare trebuie să fie stabilite în planul de vaccinare de urgenţă ce urmează a fi transmis Comisiei în conformitate cu art. 19 alin. (3) al Directivei 2001/89/CEE . … +
Capitolul IXCerinţe minime de securitate pentru laboratoarele de pestă porcină clasică(1) Cerinţele minime stabilite la tabelul 1 al prezentei anexe, trebuie să fie îndeplinite de orice laborator în care urmează să fie manipulat virusul pestei porcine clasice, chiar şi numai într-o cantitate mică, aşa cum cer testele de izolare şi neutralizare a virusului. … (2) Totuşi, examinările post-mortem, prelucrarea ţesuturilor pentru testul FAT şi serologic ce utilizează antigene inactivate, pot fi efectuate la un nivel de biosecuritate mai scăzut, cu condiţia să se aplice norme de igienă şi decontaminări de bază şi post-operaţionale, împreună cu evacuarea în siguranţă a deşeurilor de ţesuturi şi seruri. … (3) Cerinţele suplimentare stabilite la tabelul 1 al prezentei anexe trebuie să fie îndeplinite de către orice laborator în care sunt efectuate experimente ce presupun o multiplicare extensivă a virusul pestei porcine clasice. … (4) Cerinţele stabilite la tabelul 2 al prezentei anexe trebuie să fie îndeplinite de către orice laborator în care sunt efectuate experimente pe animale infectate cu virusul pestei porcine clasice. … (5) În orice caz, toate stocurile de virus al pestei porcine clasice trebuie să fie ţinute într-un depozit sigur, fie congelate fie liofilizate. Se recomandă ca frigiderele şi congelatoarele să nu fie folosite pentru alte virusuri decât cel al pestei porcine, sau pentru alte materii care nu au legătură cu diagnosticul pestei porcine clasice. Toate fiolele individuale trebuie să fie etichetate clar şi trebuie să se ţină evidenţe comprehensive a stocurilor de virusuri, împreună cu datele şi rezultatele controalelor de calitate. Trebuie, de asemenea, să se ţină evidenţe ale virusurilor adăugate la stoc, împreună cu detalii privind sursa acestora precum şi a virusurilor livrate altor laboratoare. … (6) Se recomandă ca unitatea de biosecuritate pentru efectuarea lucrărilor cu virusul pestei porcine clasice, să fie înconjurată de spaţii în care nu se manipulează virusul menţionat. Aceste spaţii trebuie să fie disponibile pentru prepararea sticlăriei şi mediilor de cultură, menţinerii şi preparării culturilor de celule ne-infectate, pregătirii serurilor şi testărilor serologice (altele decât metodele care folosesc virusul viu al pestei porcine clasice) şi pregătirea suportului administrativ şi de birou. … Tabel 1Principii ale controlului biologic corespunzător pentru laboratoarele de diagnostic

Tabel 2Cerinţe de biosecuritate pentru camerele de experienţe pe animale

––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește