EXPUNERE DE MOTIVE<!–>–> +
Introducere<!–>Controlul averilor a fost adoptat printr-o lege la sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, lege care prevedea confiscarea averilor marilor îmbogățiți de pe urma războiului. Ulterior, controlul averilor a fost reglementat prin Legea nr. 18/1968, sistem care era aplicabil nu doar persoanelor care ocupă funcții publice, ci oricărui cetățean al României. Legea a fost în vigoare între anii 1968 și 1991, fiind abrogată în mod tacit în momentul în care România a adoptat Constituția din 1991, care include prezumția de legalitate a dobândirii bunurilor. Regimul actual este dat de Legea nr. 115/1996, care a abrogat în mod formal Legea nr. 18/1968, precum și de Legea nr. 176/2010. Spre deosebire de Legea nr. 18/1968, noul cadru legislativ vizează doar persoanele care ocupă funcții publice.–>I.<!–>Îmbogățirea ilicită în perioada regimului comunistÎn perioada regimului comunist, Legea nr. 18/1968 a fost adoptată pentru a controla „proveniența bunurilor oricărei persoane fizice” (articolul 1), indiferent dacă aceasta era sau nu era o persoană care ocupa o funcție publică. Acolo unde existau date sau indicii care demonstrau o disproporție vădită între valoarea bunurilor unei persoane și veniturile acesteia, controlul era obligatoriu și se exercita retroactiv, incluzând orice bun dobândit după data de 1 ianuarie 1962.–>Regimul juridic stabilit prin Legea nr. 18/1968 contravenea mai multor garanții bine determinate prevăzute de drepturile omului.Legea fundamentală include, de asemenea, o garanție specifică, unică, ce prevede următoarele: „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă (…).”–>1.<!–>Legea nr. 115/1996 a abrogat în mod formal Legea nr. 18/1968. Prima diferență majoră dintre cele două legi este aceea că, în timp ce Legea nr. 18/1968 viza întreaga populație a României, sistemul adoptat în conformitate cu Legea nr. 115/1996 urmărește să controleze averea ilicită a anumitor categorii de demnitari care fac parte din cadrul celor trei puteri în stat la nivel central și local, inclusiv a celor aleși, a celor numiți în funcții, a judecătorilor și a înalților funcționari publici sau a persoanelor cu funcții de conducere.Cea de-a doua diferență majoră față de Legea nr. 18/1968 o constituie crearea unui sistem de declarație de avere, care obligă anumite categorii de persoane ce ocupă o funcție publică să își declare bunurile comune, cele deținute în indiviziune, precum și cele ale copiilor aflați în întreținere.–>Declarațiile de avere și de interese constituie instrumente extrem de utile în vederea descoperirii conflictelor de interese și depistării dobândirii ilicite a averii. Scopul primordial al acestora nu este unul punitiv, ci mai degrabă acela de a spori încrederea publicului în guvernare. Completarea în întregime a declarațiilor va pune capăt multor zvonuri și, în același timp, va conferi o protecție persoanelor cinstite care ocupă funcții publice.<!–>Un progres al Legii nr. 115/1996 îl constituie faptul că sarcina probei nu revine persoanei cercetate care ocupă o funcție publică. Articolul 13 prevedea că aceasta poate produce în fața comisiei probe în apărarea sa sau poate solicita administrarea acestora de către comisie și poate depune o declarație arătând veniturile realizate, precum și modul dobândirii averii sale. Legea nu stabilește obligația justificării provenienței licite a bunurilor și nici sancționarea celui care își exercită dreptul de a nu contribui la propria incriminare. Producerea elementelor de probă în vederea construirii unui caz solid revine în mare parte comisiei de cercetare.–>O a treia diferențiere importantă față de sistemul stabilit de Legea nr. 18/1968 este dată de faptul că, în vechiul sistem, „averea nejustificată” era impozitată cu 80% din valoarea acesteia. Diferența conceptuală dintre impozitare și aplicarea unei sancțiuni (penale sau administrative) este extrem de importantă, mai ales în democrațiile în curs de consolidare, unde sistemele de impozitare se bazează pe declarații voluntare de venituri.Sistemul creat prin Legea nr. 115/1996 nu a funcționat deloc consecvent de la intrarea sa în vigoare. Au avut loc îmbunătățiri semnificative în momentul în care declarațiile au devenit publice și au fost publicate online, în anul 2003, iar societatea civilă a început să facă presiuni în vederea completării corecte a acestora. …
PROIECT DE LEGE–>
privind recuperarea către bugetul de stat a marilor<!–>
averi care nu pot fi justificate prin venituri legale–>Parlamentul României adoptă prezenta lege.–> +
Capitolul IDispoziții generale +
Articolul 1Prezenta lege asigură protecția relațiilor patrimoniale licite dintre cetățeni, dintre aceștia și instituțiile statului sau comunitatea din care fac parte, precum și combaterea corupției și a evaziunii fiscale. +
Articolul 2Scopul legii este reprezentat de recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate din veniturile licite. +
Articolul 3Înțelesul unor termeni din prezenta lege este următorul:a)<!–>prin mare avere se înțelege totalitatea drepturilor patrimoniale ale unei persoane fizice a căror valoare depășește 1 mil. euro, conform formularului de declarație pe propria răspundere prevăzut în normele metodologice emise de către Ministerul Finanțelor Publice; … b)–>prin venituri legale se înțeleg veniturile din pensii, salarii, indemnizații, chirii, bunuri mobile și imobile achiziționate conform legislației aplicabile, precum și orice alte surse de venit provenite din donații, moșteniri, cesiuni etc. obținute din surse licite; … c)<!–>prin diferențe între marile averi și venituri legale se înțeleg acele cazuri în care marile averi depășesc veniturile legale cu cel puțin 100.000 euro. … –> +
Articolul 4Dreptul la apărare al persoanelor care se încadrează la art. 3 lit. c) este garantat în toate fazele procesuale de stabilire a modalităților de dobândire a averii. +
Capitolul IIAcțiunea prealabilă +
Articolul 5Se înființează în cadrul Ministerului Finanțelor Publice departamentul de verificare a marilor averi în cadrul direcțiilor regionale antifraudă fiscală. +
Articolul 6(1)<!–>Direcția regională antifraudă fiscală va iniția o acțiune prealabilă ca urmare a sesizărilor primite de la cetățeni, instituții specializate, precum și din oficiu pe baza unor corelări cu documente doveditoare.(2)–>Sesizările primite de la cetățeni vor fi examinate numai dacă sunt scrise și semnate.(3)Acțiunea prealabilă va începe după invitarea autorului sesizării la sediul Direcției regionale antifraudă fiscală, în scopul stabilirii veridicității sesizării. +
Articolul 7Rezultatul acțiunii prealabile se face printr-o decizie a Direcției regionale antifraudă fiscală de admitere sau respingere a sesizării. +
Articolul 8Decizia de admitere a Direcției regionale antifraudă fiscală se înaintează unei comisii de verificare a modului de dobândire a marilor averi. În decizie se vor indica în mod obligatoriu dovezile pe care se întemeiază aceasta. +
Articolul 9Activitatea comisiei de verificare nu este publică până la emiterea deciziei de admitere sau respingere. +
Capitolul IIIActivitatea comisiei de verificare +
Articolul 10(1)<!–>În cazul deschiderii activității de verificare din cadrul Direcției regionale antifraudă fiscală, aceasta în colaborare cu instituțiile abilitate au acces la toate informațiile pe care le consideră utile și pertinente în soluționarea cauzei.(2)–>Pe lângă fiecare direcție regională a Direcției generale antifraudă fiscală va funcționa o comisie formată din un reprezentant al DRAF în calitate de președinte al comisiei de verificare desemnat de către directorul general al DGAF, 1 judecător desemnat de la curtea de apel în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei a cărei avere este supusă verificării, desemnat de președintele comisiei de verificare, precum și un procuror din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel din circumscripția căruia se află domiciliul persoanei reclamate, desemnat de prim-procurorul parchetului respectiv.(3)<!–>Comisia de verificare va avea un secretar desemnat de președinte. Acesta va fi un grefier din cadrul curții de apel prevăzute la alin. (2).(4)–>Președintele comisiei de verificare, precum și membrii acestei comisii sunt desemnați pentru o perioadă de 5 ani, ce poate fi reînnoită o singură dată. +
Articolul 11(1)<!–>Președintele comisiei de verificare va dispune, în cel mult 30 de zile de la primirea sesizării, citarea persoanei care a făcut sesizarea și, respectiv, a persoanei a cărei avere este supusă verificării.(2)–>Persoanei a cărei avere este supusă verificării i se va solicita o declarație pe propria răspundere conform art. 3 alin. a) din prezenta lege și în care aceasta va menționa veniturile realizate, bunurile dobândite, precum și bunurile înstrăinate începând cu 1 ianuarie 2012, sub orice titlu. +
Articolul 12(1)<!–>Comisia de verificare poate cita orice persoană care ar putea da relații utile pentru lămurirea provenienței bunurilor celui verificat și poate solicita autorităților publice sau oricărei persoane juridice informații necesare pentru soluționarea cauzei.(2)–>Persoanele care au dobândit bunuri de la persoana verificată vor fi audiate obligatoriu.(3)<!–>Comisia de verificare poate efectua cercetări locale sau poate dispune efectuarea unor expertize pentru lămurirea cauzei.(4)–>Verificările efectuate de alte persoane decât membrii comisiei de verificare sunt nule, cu excepția expertizelor. +
Articolul 13(1)<!–>Verificările vor fi extinse și asupra actelor de donație, contractelor de împrumut, precum și oricăror alte acte care ridică suspiciuni.(2)–>În situația primirii de donații sau împrumuturi din străinătate se impune solicitarea pe cale oficială a confirmării din partea organelor fiscale din țara de domiciliu a donatorului sau a împrumutătorului. +
Articolul 14În situația în care persoana verificată a participat la acte simulate de orice fel, comisia va solicita anularea lor, cu respectarea prevederilor legale. +
Articolul 15(1)<!–>Cei citați în fața comisiei de verificare vor fi ascultați pe rând și vor prezenta dovezile care au stat la baza cererii de verificare. Persoana a cărei avere este supusă verificării va putea produce în fața comisiei probe în apărare sau va putea solicita administrarea acestora de către comisie.(2)–>Comisia de verificare poate dispune măsuri asiguratorii prin care să împiedice înstrăinarea de bunuri ce aparțin persoanei a cărei avere este supusă verificării.(3)<!–>Măsura de indisponibilizare poate fi totală sau parțială și poate fi luată și în cazul depozitelor și certificatelor bancare.(4)–>Măsurile prevăzute la alin. (2) și (3) încetează la data emiterii hotărârii de respingere a acțiunii. +
Articolul 16Comisia de verificare hotărăște cu majoritate de voturi, în cel mult 6 luni de la data sesizării, pronunțând o hotărâre motivată prin care poate dispune:a)<!–>respingerea acțiunii, când constată că proveniența bunurilor este justificată; … b)–>trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă verificării, dacă constată o vădită disproporție între averea dobândită și veniturile licite, mai mare de 10%; … c)<!–>suspendarea verificării și trimiterea cauzei la parchetul competent, dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni. … –> +
Capitolul IVInstanța de judecată +
Articolul 17(1)<!–>Instanța de judecată este sesizată prin hotărârea comisiei de verificare, prevăzută la art. 16 alin. (1) lit. b).(2)–>Probele administrate în fața comisiei de cercetare pot fi folosite pentru instanța de judecată. +
Articolul 18(1)<!–>Președintele curții de apel sau președintele secției, primind dosarul, fixează termen de judecată și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la comisia de verificare. Statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, va fi întotdeauna citat în instanță. Participarea procurorului este obligatorie.(2)–>Judecătorii și procurorii care au făcut parte din comisia de verificare nu pot participa la judecată.(3)Probele administrate în fața comisiei de verificare rămân câștigate cauzei. La prima zi de înfățișare, părțile pot solicita readministrarea probelor de la comisie. +
Articolul 19Până la soluționarea definitivă a cauzei, instanța de judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură nu a fost luată în condițiile art. 15 alin. (2) și (3). +
Articolul 20(1)<!–>Dacă se constată că dobândirea unor bunuri determinate sau a unei cote-părți dintr-un bun nu este justificată de dobândirea licită a acelor bunuri, curtea de apel va hotărî confiscarea diferenței din averea considerată ca dobândită ilicit.(2)–>În cazul în care se constată că proveniența bunurilor este justificată, instanța hotărăște închiderea dosarului. +
Capitolul VCăi de atac +
Articolul 21(1)<!–>Împotriva hotărârii de respingere a acțiunii comisiei de verificare, părțile, procurorul și Ministerul Finanțelor Publice pot face recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 15 zile de la comunicare.(2)–>Hotărârea de trimitere a cauzei la instanța de judecată spre soluționare nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu sentința pronunțată asupra fondului.(3)Hotărârile curții de apel pot fi atacate cu recurs de către părți, procuror și Ministerul Finanțelor Publice la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 15 zile de la comunicare. +
Capitolul VISancțiuni +
Articolul 22Formularea cu rea-credință a unei sesizări cu privire la modul dobândirii averii de către o persoană se pedepsește cu închisoarea de la 3 ani la 5 ani. +
Capitolul VIIDispoziții finale +
Articolul 23Dispozitivul hotărârii judecătorești, rămasă irevocabilă, prin care se constată proveniența ilicită a unor bunuri, se comunică organului fiscal de la domiciliul persoanei a cărei avere a fost verificată, în vederea executării. +
Articolul 24(1)<!–>Bunurile confiscate se vor valorifica prin vânzarea la licitație, sumele obținute făcându-se venit la bugetul de stat. Prețul de pornire a licitației nu poate fi mai mic decât valoarea bunului, stabilită de instanță pe bază de expertiză.(2)–>Vânzarea bunurilor și încasarea debitelor stabilite în condițiile prezentei legi se efectuează de către organele fiscale, în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la executare silită împotriva persoanelor fizice și pentru neachitarea creanțelor bănești datorate statului.(3)În cazul în care bunurile confiscate sunt obiecte rare sau din pietre prețioase, titluri de valoare, mijloace de plată străine, colecții de valoare, obiecte de artă și de muzeu, acestea se depun la Banca Națională a României sau, după caz, la Ministerul Culturii, în vederea valorificării prin vânzarea la licitație. +
Articolul 25Toate actele de procedură în această materie sunt scutite de orice taxă de timbru, iar în cazul valorificării bunurilor prin vânzare la licitație nu se percepe taxă pe valoare adăugată. +
Articolul 26Sumele necesare pentru efectuarea expertizelor dispuse din oficiu se avansează dintr-un fond prevăzut în bugetul Ministerului Justiției. +
Articolul 27Magistrații care fac parte din comisia de verificare prevăzută la art. 10 alin. (3), precum și grefierul care efectuează lucrări pentru această comisie beneficiază de indemnizația prevăzută în Legea nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. +
Articolul 28Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă și cele privind executarea creanțelor bugetare. +
Articolul 29Guvernul va elabora norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. +
Articolul 30Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României. +
Articolul 31La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziții contrare.<!–>Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din ……., cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.–>PREȘEDINTE …………<!–>Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din …., cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.–>PREȘEDINTE …………<!–>
AVIZ–>
referitor la inițiativa legislativă a cetățenilor privind recuperarea către<!–>
bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale–>
CONSILIUL LEGISLATIV,<!–>–>în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, și al art. 33 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, cu modificările ulterioare, precum și al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare,Totodată, în considerentele Deciziei nr. 799/2011, instanța de contencios constituțional a reținut că „în absența unei astfel de prezumții, deținătorul unui bun ar fi supus unei insecurități continue întrucât, ori de câte ori s-ar invoca dobândirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmația, ci deținătorului bunului”.Or, prin chiar scopul demersului legislativ, așa cum este reglementat la art. 2 din proiect, respectiv „recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate din veniturile licite”, se elimină prezumția de dobândire licită a averii instituită de textul constituțional menționat. În același sens, art. 20 alin. (1) din proiect, dincolo de lipsa de claritate a normei care constituie motiv distinct de neconstituționalitate, prevede că instanța va pronunța o hotărâre prin care să dispună confiscarea unor bunuri determinate sau a unor cote-părți dintr-un bun dacă nu este justificată dobândirea licită a acelor bunuri. Așadar, decizia de confiscare nu se ia ca urmare a dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, ci ca urmare a nejustificării dobândirii licite a bunului, contrar prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituție. … Față de cele de mai sus, proiectul este susceptibil de încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, referitoare la respectarea legii, în componenta sa referitoare la calitatea legii.–>În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în repetate rânduri în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 619/2016, că „legea trebuie să întrunească cele trei cerințe de calitate care rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituție – claritate, precizie și previzibilitate”.
*<!–>–>Ținând seama de aspectele mai sus menționate, prezenta inițiativă legislativă a cetățenilor nu poate fi adoptată.<!–>
PREȘEDINTE–>
FLORIN IORDACHE<!–>București, 26 august 2024.–>Nr. 881.<!–>
DECLARAȚIE–>
de constituire a comitetului de inițiativă pentru<!–>
promovarea inițiativei legislative a–>
cetățenilor Proiect de lege denumit "Lege privind recuperarea către<!–>
bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale"–>având în vedere că:– suntem cetățeni români, titulari ai dreptului de vot, prevăzut la art. 36 din Constituția României, și ai dreptului de a fi ales prevăzut de art. 37 din Constituția României, în temeiul art. 2 din Legea nr. 189/1999 privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, republicată, și al art. 74 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, declarăm că suntem de acord să ne constituim în Comitetul de inițiativă pentru promovarea inițiativei legislative Proiect de lege „Lege privind recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale”; … – în conformitate cu prevederile alin. (3) ale art. 2 din Legea nr. 189/1999 privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, republicată, declarăm pe propria răspundere că nu facem parte dintre persoanele prevăzute la alin. (2) al art. 2 din legea sus-menționată, respectiv dintre persoanele alese în funcție prin vot universal, membrii Guvernului, persoane numite în funcție de prim-ministru sau care nu pot face parte, potrivit legii, din partide politice; … – ne asumăm întru totul inițiativa legislativă Proiect de lege denumit "Lege privind recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale" și expunerea de motive, documente anexate prezentei declarații. … +
Declaranți<!–>Dobrescu Laura-Diana,–>Zecheru Nicolae,<!–>Ștefan Basim-Alexandru,–>Dinescu Dan-Constantin,<!–>Crihan Mihai-Bogdan,–>Grigorescu Sorin-George,<!–>Hussin Șerin,–>Rizescu Costin-Dumitru,<!–>Niculae Marius-Laurențiu,–>Lăzăroiu Nicușor-Cătălin<!–>–>
