SINTEZA din 11 iulie 1996

cuprinzând concluziile controalelor referitoare la execuţia bugetară pe anii 1990 şi 1991, efectuate la obiectivele prevăzute în Hotărârea Senatului României nr. 5/1994, şi ale controalelor privind execuţia bugetară pe anul 1992 şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului în perioada 1992-1994



ASPECTE PRELIMINAREConsideram ca dezbaterile care debuteaza astăzi vor rămâne un moment de referinţa în istoria postdecembrista a României. Este pentru prima data când Parlamentul României abordeaza execuţia bugetară, o analiza de larg interes cetatenesc. La această dată sunt neaprobate conturile de execuţie pe toţi anii care au trecut (1989, 1990, 1991, 1992, 1993, 1994 şi 1995).De asemenea, este pentru prima data când Parlamentul României îşi reprogramează pe ordinea de zi rapoarte ale Curţii de Conturi. Pentru a sublinia importanţa momentului (şi nu în alt scop), facem precizarea ca singurele instituţii ale statului, prevăzute în Constituţia României să prezinte rapoarte Parlamentului, care se examinează în şedinţe comune ale Camerelor, sunt Consiliul Suprem de Apărare a Tarii şi Curtea de Conturi [art. 62 alin. (2) lit. f) din Constituţie]. Celelalte instituţii care prezintă rapoarte Parlamentului României şi-au prevăzut aceasta relaţie doar prin legile proprii de organizare şi funcţionare sau, eventual, o fac din proprie iniţiativă.Pe de altă parte, din perspectiva atitudinii Parlamentului României, în acţiunile îndreptate împotriva corupţiei, fenomenelor de furt, de distrugere şi pierdere a valorilor şi capacităţilor de producţie naţionale, a economiei subterane, în ansamblul ei, dezbaterile de astăzi se vor constitui, cu siguranţa, în mesaje concludente şi credibile ale Parlamentului României, împotriva acestor fenomene antieconomice şi antisociale.Pentru Curtea de Conturi este un moment de maxima importanţa, acela de a aduce în atenţia opiniei publice (asa cum prevede art. 139 din Constituţie şi art. 3 din legea sa de organizare şi funcţionare) rezultatele şi concluziile controalelor efectuate, pentru ca, împreună cu celelalte instituţii ale statului, să contribuie la accelerarea instaurării ordinii şi disciplinei în administrarea şi utilizarea banului public şi a patrimoniului public şi privat al statului, la asigurarea alimentarii bugetului public naţional cu resursele care i se cuvin şi la amplificarea ritmului reformei şi al tranzitiei, în scopul reducerii costurilor sociale şi a duratei de suportare de către cetăţenii tarii a acestora.Economia şi finanţele României nu sunt monopolul unui partid sau altul, modul lor de utilizare şi eficienta evoluţiei lor interesînd în cel mai înalt grad pe toţi cetăţenii, fiind sursa de dezvoltare şi afirmare cetateneasca a naţiunii şi a statului român. Când este vorba de aceste domenii, deci, se operează cu valori ale întregii societăţi, cărora, dacă li se da o destinaţie contrară intereselor generale, pierderile sunt irecuperabile. De aceea trebuie să funcţioneze ireprosabil controlul întregii societăţi asupra acestor domenii, control care, în primul rind, este cel parlamentar, din care face parte şi controlul Curţii de Conturi. +
Partea IContextul economic şi social în care s-au desfăşurat controalele ale căror rezultate sunt cuprinse în rapoarte +
Capitolul 1Aspecte generaleDesfiinţarea principalelor structuri, sisteme şi mecanisme economice, fără a le înlocui cu altele viabile, retragerea într-un ritm nejustificat a statului din economie, compromiterea autorităţii manageriale în cadrul firmelor şi instituţiilor publice, desfiinţarea sau degradarea zonelor de responsabilitate economică, financiară şi valutară şi a controlului financiar-bancar din economie, ambiguitatile în constituirea şi utilizarea rezervei valutare a statului, în acordarea şi garantarea creditelor, autorizarea unor importuri în neconcordanta cu interesele naţionale în industrie, agricultura şi în alte domenii şi sfere ale activităţii economice, ruperea raportului dintre rezultatele obţinute prin munca şi cistiguri şi instalarea imaginii ca se pot obţine cistiguri facile peste noapte, prin speculatii la limita sau în afară legii şi altele, pe fondul pierderii unor pieţe externe importante, au degradat rapid şi grav starea economiei, stare de lucruri reflectată pregnant, mai cu seama, prin următorii indicatori macroeconomici:– producţia industriala a înregistrat, faţă de anul precedent, o scădere de 23,7% în anul 1990, de 22,8% în anul 1991 şi de 21,9% în anul 1992, după care a început un proces de stabilizare şi de creştere (1,3% în anul 1993, 3,3% în anul 1994 şi 9,4% în anul 1995), deci, practic, în primii 3 ani s-a pierdut mai mult de jumătate din capacitatea de producţie industriala a tarii, capacitate care, se ştie, a reprezentat o componenta de baza a patrimoniului public şi privat al statului, aspect care, ţinând seama de uzura morala galopanta a aparatului tehnic de producţie, a reprezentat şi reprezintă un lucru foarte grav; s-a rupt echilibrul dintre rezultatele activităţii şi salarii, dezechilibru care apoi s-a instalat la baza tuturor celorlalte pe care le cunoastem şi, mai cu seama, la erodarea puterii de cumpărare a monedei naţionale şi, firesc, a salariului nominal, la dezordine, ineficienta (şi, de ce nu, inechitate), cu disparitati grave între ramuri, sectoare şi domenii ale producţiei materiale (productivitatea muncii în industrie a scăzut cu 19,4% în anul 1990, cu 15% în anul 1991 şi cu 13,4% în anul 1992, deci aproape la jumătate, deşi, se ştie, în anul 1989 erau deja decalaje mari între România şi ţările dezvoltate);– producţia agricolă a scăzut cu 2,9% în anul 1990 şi cu 13,3% în anul 1992, s-a distrus, în mare parte, baza tehnico-materială existenta şi s-au făcut importuri de produse la care România, prin tradiţie, a fost exportator (de altfel, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei şi importurile au dezechilibrat, nu numai agricultura, ci întreaga economie, prin ingustarea pieţei naţionale, concomitent cu dispariţia unor pieţe externe importante);– volumul investiţiilor a scăzut cu 38,3% în anul 1990, cu 25,8% în anul 1991 şi cu 1,1% în anul 1992, deci, cu peste 65,2% faţă de anul 1989, când şi anul respectiv a fost sub nivelul celor anteriori (reducerea având consecinţe grave asupra ridicării nivelului tehnic al producţiei, reînnoirii zestrei tehnice şi, mai cu seama, în plan social: locuinţe, infrastructura etc.);– exportul pe devize convertibile a scăzut de la 6 miliarde dolari S.U.A. în anul 1989 la circa 3,5 miliarde dolari S.U.A. în anii 1990 şi 1991, scădere care, conectata la reducerea vinzarilor de mărfuri cu amănuntul cu 45% până în anul 1993 şi la alţi factori, a dus la diminuarea numărului de salariaţi în industrie de la 3,9 milioane la 2,8 milioane care, împreună cu creşterea numărului de pensionari de asigurări sociale de stat, cu aproape 50%, au creat şi creează probleme de ordin economic, financiar şi social cu totul deosebite.Desigur, în paralel cu aceste fenomene negative, au apărut şi stări de lucruri noi, pozitive (iniţiativa privată, dezetapizarea multor societăţi comerciale, cadrul organizatoric şi legislativ al statului de drept etc.), dar al căror efect este încă foarte departe de a compensa efectul distructiv acumulat în primii 3 ani ai acestei perioade.Nu în ultimul rind, starea de lucruri existenta se datorează şi insuficienţei reglementări şi indepliniri de către instituţiile statului a prevederilor art. 134 din Constituţia României, care impun, fără echivoc, ca statul să asigure:– "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară" [alin. (2) lit. b)];– "exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional" [alin. (2) lit. d)].Apariţia şi amplificarea fenomenelor negative la care am făcut referire au fost favorizate şi de anihilarea, practic, a activităţii de control financiar din economie. Organizarea controlului financiar şi a Gărzii financiare s-a făcut abia prin Legea nr. 30 din 22 martie 1991, care a început să fie pusă în aplicare, de fapt, numai după aprobarea Normelor de organizare şi exercitare a controlului financiar, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 720 din 10 octombrie 1991, intrata în vigoare doar începând cu data de 24 aprilie 1992.Curtea de Conturi, ca organ suprem de control financiar şi de jurisdicţie în domeniul financiar, cu atribuţii de supervizare a întregii activităţi de control financiar din economie, a fost reinfiintata abia la 1 martie 1993. Deci perioada primilor 3 ani după 1989, sub aspect economic, financiar, valutar şi de gestiune, s-a derulat în afară unui control financiar organizat şi executat ferm şi competent. Or, conform standardelor şi practicii internaţionale, lipsa sau ineficienta controlului financiar şi, mai ales, a controlului intern, reprezintă cea mai mare zona de risc din economie.După opinia noastră, starile de lucruri prezentate au fost principalele cauze care au favorizat încălcarea legii, mai ales în primii 3 ani, în proporţie de fenomene la scara întregii societăţi, virtej în care au fost antrenati, alături de cei care au urmărit imbogatirea peste noapte pe seama sectorului public, oameni bine intentionati, care, în contextul complex prezentat, au urmărit doar să asigure menţinerea în funcţiune a sistemelor economice şi publice de a căror administrare şi conducere raspundeau. Dacă într-o societate asezata, proporţia cazurilor de încălcare a legii dintr-un esantion luat în control este de 3-10%, în perioada respectiva, în România, proporţia aproape s-a inversat.Într-o asemenea conjunctura, una dintre cele mai dificile probleme cu care ne-am confruntat (şi suntem convinsi că nu numai noi, ci toate organele de control şi de jurisdicţie) a fost (şi încă mai este) proporţionalizarea răspunderii celor care au încălcat legea fără intenţie şi fără foloase personale, faţă de răspunderea celor care au făcut-o deliberat, folosindu-se de credibilitatea şi nesiguranta funcţiei salariaţilor şi funcţionarilor publici, profitind de situaţia creata şi realizind, peste noapte, averi fabuloase, situaţii care, cu deplin temei, indigneaza pe cetăţenii onesti. +
Capitolul 2Modul în care s-au realizat controalele şi rapoartele prezentate Parlamentului României Curtea de Conturi a României, reinfiintata la 1 martie 1993, asa cum s-a arătat, şi-a început activitatea (cu un efectiv redus şi în condiţiile creării din mers a logisticii necesare) la 1 august 1993, când erau deja scadente pentru verificare executiile bugetare pe anii 1989, 1990, 1991 şi 1992, iar controlul situaţiei, evoluţiei, administrării şi utilizării patrimoniului public şi privat al statului, în cei 3 ani care au trecut până atunci, a fost, practic, inexistent. Pe acest fond, Senatul României, prin Hotărârea nr. 5 din 15 februarie 1994, a solicitat (în conformitate cu Legea nr. 94/1992) Curţii de Conturi sa verifice conturile de execuţie a bugetelor de stat pe anii 1990 şi 1991 (începând cu 31 decembrie 1989) la următoarele obiective:1. constituirea şi utilizarea fondurilor speciale şi ale fondurilor de tezaur, inclusiv utilizarea fondurilor existente la 31 decembrie 1989;2. formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe;3. utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii şi a subvenţiilor;4. utilizarea fondurilor valutare din credite externe, din creanţe externe, export, prestări de servicii şi operaţiuni necomerciale, precum şi a rezervei valutare existente la 31 decembrie 1989;5. evaluarea şi valorificarea activelor unor societăţi comerciale cu capital de stat în cazul vinzarii, privatizării şi constituirii de societăţi comerciale cu participare străină. (În cazul constatării unor deficiente, Curtea de Conturi avea obligaţia sa extindă controlul şi la alte obiective, până la clarificarea situaţiei în condiţiile legii).De asemenea, Camera Deputaţilor a solicitat Curţii de Conturi, în baza aceleiaşi prevederi legale, prin Hotărârea nr. 7 din 23 februarie 1994, sa verifice patrimoniul flotei navale.În abordarea sarcinilor multiple şi complexe revenite Curţii de Conturi, aceasta a utilizat, cu maxima chibzuinta, forţele şi condiţiile existente (numărul de controlori, faţă de cifra aprobată în anul 1994, primul an cu buget propriu aprobat, a evoluat astfel: 12,7% la 1 august 1993; 47% la 31 decembrie 1993; 64,5% la 31 decembrie 1994 şi 69,7% la 31 decembrie 1995, iar Curtea de Conturi îşi desfăşoară şi astăzi activitatea într-un hotel care, şi acum, funcţionează ca atare – ca hotel – cu toate riscurile pentru personalul Curţii de Conturi şi cu o lipsa de spaţiu minim cronica (suprafaţa medie actuala fiind de 1,55 mp/salariat), în condiţiile în care trebuie să se asigure sali de judecată, camere de lucru pentru procurori şi alte spaţii speciale.Chiar şi în aceste condiţii, Curtea de Conturi a finalizat controlul şi a depus la Parlamentul României următoarele rapoarte:1. Raportul intermediar având ca obiect unele fenomene negative care se manifesta în formarea şi administrarea resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrative ale statului şi ale instituţiilor publice, depus cu adresa nr. 398/6 iulie 1994;2. Raportul anual referitor la finanţele publice locale în anul 1992, depus cu adresa nr. 104/1 martie 1995;3. Raportul public anual privind controlul execuţiei bugetare pe anul 1992 şi al modului de gospodărire a patrimoniului public şi privat al statului în perioada 1992-1994, depus cu adresa nr. 480/4 august 1995;4. Raportul privind patrimoniul flotei navale, depus cu adresa nr. 485/1 august 1995;5. Raportul anual privind controlul execuţiei bugetare pe anul 1993, al fondurilor destinate protecţiei sociale, depus cu adresa nr. 101/23 februarie 1996;6. Raportul anual privind finanţele publice locale pe anul 1993 şi gestionarea patrimoniului de către regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local, depus cu adresa nr. 144/27 martie 1996;7. Raportul privind controlul obiectivelor stabilite de Senatul României, referitoare la exerciţiul bugetar pe anii 1990 şi 1991.Volumul acestor rapoarte insumeaza peste 1.400 de pagini. Dintre acestea, doua*), la care se referă sinteza de faţa, prevăzute pe ordinea de zi a Camerelor Parlamentului României pentru şedinţa din 5 iunie 1996, au 943 de pagini, în care figurează:– principalele abateri de la lege constatate;– unităţile economice sau instituţiile publice la care s-au constatat abaterile;– consecinţele acestor abateri; şi– măsurile luate de către Curtea de Conturi pentru intrare în legalitate, pentru recuperarea pagubelor şi pentru prevenirea repetarii lor.–––––Notă …
*) Rapoartele menţionate la pct. 3 şi 7 vor fi publicate ulterior, vor fi difuzate organelor interesate şi pot fi consultate la biblioteca Camerei Deputaţilor şi a Senatului. +
Partea IISinteza concluziilor controalelor solicitate de către Senatul României prin Hotărârea nr. 5 din 15 februarie 1994 +
Secţiunea IEXECUŢIA BUGETARĂ PE ANII 1990 ŞI 1991Execuţia de ansamblu a bugetului pe aceşti ani a fost verificata numai de către organele Ministerului Finanţelor, Curtea de Conturi făcând controlul doar la cele 5 obiective menţionate.Prezentam, în continuare, execuţia bugetară pe anii 1990 şi 1991, asa cum rezultă din datele comunicate de către Ministerul Finanţelor. +
Capitolul 1Execuţia bugetară pe anul 1990Bugetul de stat pe anul 1990 a fost executat în aceeaşi structura ca şi în anul 1989, când mai cuprindea bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale. De asemenea, în lipsa forului legislativ suprem al statului, bugetul a fost întocmit în noile condiţii şi aprobat de Guvernul României în fiecare trimestru, iar în ansamblu a fost aprobat prin Legea nr. 20/1991.Execuţia bugetului de stat pe anul 1990, comparativ cu anul 1989, este reflectată concludent de următorii indicatori:

Execuţia bugetului de stat pe anul 1991 este reflectată concludent şi de următorii indicatori:

În evoluţie, subvenţiile pe produse şi activităţi şi pentru diferenţe de preţ şi tarif, precum şi cheltuielile de capital se prezintă astfel:

Unul dintre fenomenele deosebit de grave care a accentuat greutatile financiare ale agenţilor economici a fost deprecierea monedei naţionale, care, în intervalul noiembrie 1991-31 decembrie 1992, s-a devalorizat de circa 8 ori. +
Secţiunea a II-aSINTEZA CONTROALELOR LA CELE 5 OBIECTIVE CUPRINSE ÎN HOTĂRÎREA SENATULUI ROMÂNIEI Nr. 5/1994A. Controlul evaluării şi valorificării activelor societăţilor comerciale cu capital de stat în cazul vinzarii, privatizării şi constituirii de societăţi comerciale cu participare străină +
Capitolul 1Constituirea, în baza prevederilor Decretului-lege nr. 96/1990 privind unele măsuri pentru atragerea investiţiei de capital străin în România, de societăţi comerciale cu capital român şi străin şi modul în care acestea şi-au îndeplinit obligaţiile financiare către stat, unităţile administrativ-teritoriale şi instituţiile publiceAbateri de esenta de la prevederile legale constatate au reprezentat, în principal:– acordarea, cu titlu gratuit, a unor bunuri constind, în general, din clădiri, spaţii productive şi terenuri aflate în patrimoniul sau în administrarea acţionarului român (societate comercială cu capital majoritar de stat) către societatea comercială mixtă, bunuri ce nu au fost incluse ca aport în natura la capitalul social al societăţilor comerciale nou-înfiinţate;– necalcularea şi nevirarea impozitului pe profit şi a sumelor destinate constituirii fondurilor speciale, ca urmare a stabilirii ilegale a duratei de scutire de la plata acestora, prin interpretarea eronată data cadrului legislativ în domeniu;– efectuarea de către societăţile comerciale mixte a unor înregistrări contabile ilegale şi fără a avea la baza documente justificative care să certifice realitatea operaţiunilor patrimoniale sau comerciale respective, ceea ce a condus la diminuarea profitului înregistrat, la reducerea drepturilor cuvenite acţionarilor, inclusiv societăţii comerciale cu capital majoritar de stat, sub forma de dividende, precum şi la diminuarea obligaţiilor faţă de bugetul de stat.Astfel de încălcări ale prevederilor legale au fost constatate la 86% din societăţile comerciale mixte verificate.La toate societăţile comerciale cu capital de stat care au participat la constituirea unor societăţi comerciale cu capital mixt, în baza prevederilor Decretului-lege nr. 96/1990, reprezentanţii numiţi pentru a le apara interesele în organele de conducere (adunarea generală a acţionarilor şi consiliile de administraţie) ale noilor societăţi comerciale au acţionat fără a avea un mandat de reprezentare în acest sens.Prin acest procedeu, o serie de decizii importante privind: vărsarea capitalului social subscris de asociaţi; programul de activitate a societăţii; aprobarea bilanţului contabil, a contului de profit şi pierderi; repartizarea profitului net şi a dividendelor cuvenite acţionarilor, politica de investiţii etc. au fost luate de reprezentanţii în cauza în nume personal, deci fără a înştiinţa şi a obţine aprobarea privind poziţia pe care ar fi trebuit sa o adopte, din partea acţionarului respectiv, adunarea generală a acestuia. Astfel, în fapt, reprezentanţii în cauza (persoane fizice) s-au substituit acţionarului de drept – societatea comercială cu capital de stat -, incalcind astfel prevederile Legii nr. 78/1992, ale art. 42 din Legea nr. 31/1990 şi dispoziţiile referitoare la mandat, reglementate prin Codul comercial, comportamente care au favorizat încălcările de lege şi consecinţele acestora, prezentate.Dintre abaterile financiare constatate, se detaseaza, ca gravitate pe planul inlesnirii ilegalitatilor şi al consecinţelor respective, neregulile în organizarea şi conducerea contabilităţii (care, evident, vizează şi calitatea controlului financiar intern). Ne referim, mai cu seama, la:– neorganizarea şi, în consecinţa, inexistenta unei evidente analitice care să reflecte totalitatea elementelor patrimoniale aparţinând societăţii comerciale (mijloace fixe, materiale, producţie şi investiţii neterminate, terenuri, reţele edilitare, debitori, creditori, furnizori interni şi externi, clienţi interni şi externi etc.);– înregistrări în evidenţa contabilă a unor operaţiuni fără documente justificative şi nereale, care au influentat negativ atât drepturile şi obligaţiile societăţii comerciale în contractul de asociere, cît şi faţă de bugetul public naţional.În cea de-a doua categorie, în contabilitatea patrimoniului, o frecventa mare au avut neregulile în dimensionarea aportului la capitalul social, a operaţiunilor de compensare între importuri şi exporturi, a serviciilor furnizate societăţii comerciale mixte de către societatea comercială cu capital de stat etc., care au avut implicaţii directe asupra legalităţii managementului practicat în societatea comercială mixtă şi asupra dividendelor cuvenite acţionarului cu capital de stat.Unităţile cu abaterile cele mai semnificative, neregulile pe care le-au savirsit, modul în care au încălcat prevederile legale şi consecinţele acestora sunt redate în capitolul 1 al raportului referitor la acest obiectiv. +
Capitolul 2Privatizarea unor societăţi comerciale, desfăşurată de Agenţia Naţionala pentru Privatizare înainte de constituirea Fondurilor Proprietăţii Private şi a Fondului Proprietăţii de StatDin verificările efectuate s-au constatat o serie de încălcări şi abateri de la cadrul legislativ prin care s-a reglementat privatizarea unor societăţi comerciale cu capital integral de stat, prin vânzarea de acţiuni, înainte de organizarea Fondurilor Proprietăţii Private şi a Fondului Proprietăţii de Stat şi, în special, de la prevederile cuprinse în capitolul 5 din Legea nr. 58/1991 şi de la prevederile Hotărârii Guvernului nr. 264/1992, în principal în ceea ce priveşte:– subevaluarea preţului de vînzare a acţiunilor prin necuprinderea în baza de determinare a acestuia a valorilor reactualizate, conform dispoziţiilor legale, a elementelor patrimoniale şi în special a imobilizarilor corporale de natura mijloacelor fixe şi a terenurilor;– neincluderea în calculele de evaluare a preţului acţiunilor a unor elemente patrimoniale deţinute de societăţile comerciale cuprinse în acţiunea de privatizare;– acordarea de facilităţi, în sensul plăţii eşalonate, în mai multe rate, cu sau fără dobinda, a contravalorii acţiunilor vîndute, prin depăşirea competentelor acordate de lege Agenţiei Naţionale pentru Privatizare şi a încălcării de către aceasta instituţie a prevederilor art. 43 coroborat cu art. 48 din Legea nr. 58/1991.Frecventa unor astfel de abateri de la cadrul legislativ, în vigoare la data efectuării operaţiunilor, este deosebit de ridicată, ele fiind constatate în 86% din privatizarile efectuate de către Agenţia Naţionala pentru Privatizare, cuprinse în verificare.Neregulile au fost favorizate şi de nefunctionarea Colegiului Agenţiei Naţionale pentru Privatizare.Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 264/1992, Colegiului Agenţiei Naţionale pentru Privatizare îi reveneau atribuţii decizionale în ceea ce priveşte analiza şi aprobarea elementelor principale ale procesului de privatizare, respectiv a:– rapoartelor de evaluare, ca element principal de pornire a negocierilor în vederea stabilirii preţului de vînzare a acţiunilor;– planului de privatizare;– condiţiilor contractuale de vînzare-cumpărare a acţiunilor.Deşi acest organism a fost constituit în anul 1992, în fapt el nu a funcţionat, procesul decizional mutindu-se la nivelul salariaţilor cu funcţii de execuţie, cu depăşirea competentelor acestora.Detaliem o parte dintre neregulile constatate în acest domeniu.În prim-plan a apărut subevaluarea capitalului social cu care societăţile comerciale au intrat în negocierile pentru privatizare, ca urmare a nerecalcularii prevăzute de actele normative apărute, diferenţele înregistrând proporţii deosebite (uneori întrecând cu peste 300% capitalul social declarat).Este interesant ca în contractele de asociere, partea română îşi asuma obligaţii clare privind reevaluarea aportului sau, dar partenerului străin nu-i stabileşte astfel de sarcini şi nici modalităţile de realizare.La stabilirea preţului acţiunilor nu s-a avut în vedere valoarea terenului, acesta fiind cedat de cele mai multe ori gratuit, fără nici o contraprestatie din partea cumpărătorului.S-au cuprins în contractele de vînzare-cumpărare de acţiuni unele facilităţi nepermise de lege, diminuându-se preţul de vînzare a acţiunilor uneori de aproape 4 ori.S-au acordat investitorului străin împrumuturi cu încălcarea legii, cu care acesta a cumpărat acţiunile societăţii comerciale cu capital de stat, împrumut "garantat", de altfel, doar cu acţiunile cumpărate ilegal, situaţie prin care investitorul străin şi-a creat un statut privilegiat, împotriva legii, în managementul societăţii comerciale şi în împărţirea profiturilor.Incalcindu-se astfel legea, s-au făcut majorări nelegale de capital social, cu toate consecinţele unei asemenea măsuri.S-au vîndut active ale societăţilor comerciale, la cumpărarea cărora aveau prioritate salariaţii şi pensionării acestora, unor societăţi comerciale cu răspundere limitată cu capital social privat şi ca abaterea să fie completa, vânzarea s-a făcut cu plata în rate şi cu dobinda preferentiala (diferenţa de dobinda neperceputa de către societatea comercială cu capital de stat fiind de peste 50%).Întrucît neregulile privind problematica terenurilor sunt mai frecvente, facem precizarea ca, de regula, nu se poate invoca necunoaşterea cadrului legal, întrucît atunci când s-a făcut înregistrarea lui în patrimoniu s-a făcut corect, iar la privatizare, uneori, preţul terenului a fost diminuat de peste 3 ori.Pentru a sublinia implicatiile necuprinderii în acţiunea de privatizare a tuturor elementelor patrimoniale şi la valoarea lor corecta, mai exemplificam cu faptul ca, la una dintre societăţile comerciale ("Alfa" – S.A. Brăila) nu s-au cuprins în calcul nici disponibilităţile băneşti şi creanţele certe, care, dacă s-ar fi luat în calcul, diferenţa depasea de peste doua ori preţul convenit.În legătură cu îndreptarea lucrurilor prezentate şi recuperarea pagubelor create statului, Curtea de Conturi nu are capacitate legală de acţiune, ea neputindu-se interpune între părţi, nici la încheierea şi nici pe parcursul derulării contractelor, pentru a le corecta sau anula. +
Capitolul 3Participarea societăţilor comerciale cu capital social integral sau majoritar de stat cu aport în natura şi/sau în numerar la constituirea capitalului social al unor societăţi comerciale, alături de alţi acţionari/asociaţi, persoane fizice sau juridice române şi/sau străine, în baza prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale Legii nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străineDin verificările efectuate a rezultat ca astfel de asocieri s-au realizat de multe ori cu abateri de esenta de la cadrul legislativ în domeniu, care au constat, în principal, în:– subevaluarea aportului societăţilor comerciale cu capital de stat la constituirea capitalului social al societăţilor comerciale nou-înfiinţate;– nevărsarea la timp şi integral a capitalului social subscris de către asociaţi, persoane fizice sau persoane juridice cu capital privat, române sau străine;– participarea neechitabila la repartizarea dividendelor cuvenite acţionarilor, în toate cazurile în defavoarea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, în special prin repartizarea acestora în funcţie de capitalul social subscris şi nu în funcţie de cel efectiv vărsat;– acordarea, cu titlu gratuit, de spaţii şi terenuri, precum şi a altor facilităţi şi avantaje materiale şi băneşti noilor societăţi comerciale înfiinţate;– neefectuarea evaluării prin expertiza a aportului în natura adus de asociaţi;– participarea la constituirea unor noi societăţi comerciale prin decizia proprie şi unilaterala a conducerii executive a societăţilor comerciale cu capital social de stat, fără a solicita şi a obţine, în prealabil, aprobările şi mandatul necesar din partea propriei adunări generale a acţionarilor;– acceptarea şi semnarea unor contracte de asociere care prin conţinutul lor defavorizeaza acţionarul – societatea comercială cu capital social de stat etc.Astfel de încălcări de la prevederile legale au fost constatate la 93,7% din societăţile comerciale verificate pe aceasta problematica.O speta aparte se referă la resursele naturale. Nefiind reglementată suficient, modalitatea în care statul îşi realizează obligaţia prevăzută la art. 134 din Constituţie "exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional", prin contractele de asociere s-au cedat, de regula, fără reglementări clare, partenerilor străini, dreptul de exploatare şi de valorificare a unor asemenea resurse pe suprafeţe mari de teren (unele de peste 25 mii mp). Partenerul străin, în astfel de cazuri, nu numai ca este acţionar majoritar, cu toate drepturile pe care le implica o asemenea poziţie, dar a beneficiat şi de o subevaluare importanţa şi nelegală a aportului societăţii comerciale cu capital social de stat româneşti. Mai mult, partenerul străin "a umplut" o parte din aportul sau la capitalul social cu utilaje cu un grad avansat de uzura fizica şi morala.O alta categorie de nereguli cu consecinţe grave asupra managementului noii societăţi comerciale mixte create au constituit-o unele cazuri, care întrec orice inchipuire. Deşi partea română şi-a vărsat, în termenul legal, peste 96% din aportul la capitalul social subscris, partea străină a vărsat doar 3,3% şi cu toate acestea nu s-a luat măsura de suspendare a dreptului de vot, potrivit legii.Acceptarea, de către partea străină, în aceste cazuri, la plata în dolari a salariilor, primelor, cheltuielilor de protocol a reprezentanţilor părţii române, credem ca are relevante şi semnificatii multiple.În timp ce la societatea comercială mixtă se petreceau astfel de fapte, societatea comercială cu capital social de stat inregistra pierderi de ordinul sutelor de milioane şi nu vărsa obligaţii către bugetul public naţional de valori şi mai mari.Un alt fenomen intilnit este punerea de către partea română la dispoziţia noii societăţi comerciale mixte, cu titlu gratuit, a unor bunuri ale sale, peste aportul la capitalul social subscris (depozite, hale, de mii de metri patrati), prejudiciind statul de valori mari şi afectind grav interesele societăţii comerciale cu capital de stat.Alt fenomen apropiat celui descris este practica de a se reevalua bunurile aduse ca aport la capitalul social după constituirea societăţii comerciale mixte şi "aranjarea" lucrurilor în asa fel încât de majorarea, pe aceasta cale, a capitalului social sa beneficieze doar partea română şi străină cu aport de capital social privat.Nu în ultimul rind a apărut practica unor societăţi comerciale cu capital social de stat "mama", de a închiria societăţii comerciale mixte o serie de bunuri, la chirii modice de 7-25 de ori mai mici decît cele legale.Au fost societăţi comerciale cu capital de stat tot "mama" care au garantat, cu elemente patrimoniale proprii (de pilda cu 2 avioane), creditele angajate de societatea comercială mixtă, fără nici un fel de măsuri asiguratorii. De asemenea, s-au făcut plati societăţii comerciale mixte, fără documente şi fără asigurările elementare necesare. +
Capitolul 4Privatizarea unor societăţi comerciale cu capital social integral sau majoritar de stat, ca urmare a majorării capitalului social propriu, prin emisie suplimentară de acţiuni/părţi sociale şi valorificarea acestora prin vânzarea către diverse persoane, efectuată, în multe situaţii, cu încălcarea grava a prevederilor Legii nr. 31/1990, prin:– subevaluarea preţului de vînzare a noilor acţiuni emise, ca urmare a neefectuarii evaluării patrimoniului deţinut de societatea comercială, incalcindu-se astfel prevederile art. 158, ale art. 160 coroborate cu art. 13 şi art. 23 din Legea nr. 31/1990;– subdimensionarea capitalului social deţinut de stat, prin neefectuarea operaţiunilor de reevaluare a acestuia, conform dispoziţiilor legale, ceea ce a dus la schimbarea nejustificată a ponderii actionariatului în favoarea celui privat, cu efect asupra participării la actul decizional şi la repartizarea dividendelor;– acordarea ilegala, de către societăţile comerciale emitente de acţiuni suplimentare, a unor împrumuturi şi avansuri cumparatorilor în vederea achitării acestora, prin încălcarea prevederilor art. 69 din Legea nr. 31/1990;– acceptarea achitării cu întârziere a contravalorii acţiunilor cumpărate de diversele persoane fizice şi persoane juridice cu capital privat, fără a se calcula penalităţi, incalcindu-se astfel prevederile art. 10, art. 35 şi art. 158 din Legea nr. 31/1990;– majorarea ilegala a capitalului social prin emisie suplimentară de acţiuni, ca urmare a deciziei unilaterale a conducerii executive a societăţilor comerciale, fără solicitarea şi aprobarea acestei măsuri de către adunarea generală a acţionarilor, singurul organ abilitat, conform art. 75 din Legea nr. 31/1990, sa dispună în acest sens;– solicitarea, cu ocazia majorării capitalului social, prin emisie suplimentară de acţiuni, a radierii din registrul comerţului a societăţii comerciale respective şi, concomitent, a aprobării şi înregistrării unei "asa-zise" noi societăţi comerciale cu acelaşi sediu social şi cu aceeaşi denumire, în scopul scutirii de la plata impozitului pe profit şi a obligaţiilor către unele fonduri speciale;– s-au acordat împrumuturi părţii cu aport de capital social privat din fondul de rezerva, care nu este un fond de disponibilitati băneşti, împrumutul echivalind, în aceste cazuri, cu o emisiune monetara fără acoperire;– s-au înfiinţat şi s-au desfiinţat societăţi comerciale mixte, constituite cu aportul societăţilor comerciale cu capital de stat, pentru a se eluda legea, pentru evaziune fiscală (prin utilizarea, nelegal, de facilităţi existente la data respectiva).Astfel de abateri s-au constatat la toate societăţile comerciale verificate pe linia modului în care au fost respectate prevederile legale privind majorarea capitalului social prin emisie suplimentară de acţiuni.Spre exemplu, s-a aprobat majorarea capitalului social, prin emiterea de acţiuni suplimentare, pentru a fi vîndute, de regula, către salariaţi, fără ca patrimoniul sa fi fost reevaluat corect. Prin aceasta s-a diminuat valoarea reală a acţiunii, care nu numai ca a dus la prejudicierea societăţii comerciale cu capital social de stat, dar a schimbat "raportul de forte" în societatea comercială mixtă, partenerul străin "trezindu-se" cu un cadou, fără nici un efort.Societăţile comerciale cu abateri mai grave, abaterile, modul în care au fost săvârşite, consecinţele şi stadiul actual al valorificării actului de control se regăsesc în rapoartele prezentate.Acţiunile Curţii de Conturi, în cazurile şi în spetele arătate, s-au îndreptat împotriva reprezentanţilor societăţilor comerciale cu capital social de stat care au încălcat legea sau nu şi-au făcut datoria şi nu asupra investitorilor străini (se altfel, Curtea de Conturi poate intră în control la societăţile comerciale cu capital social privat doar în situaţii strict limitate de lege).Întrucît o parte dintre neregulile la care am făcut referire se manifesta şi astăzi, consideram ca instituţiile răspunzătoare de existenta lor trebuie să ia măsuri mai ferme de asanare. Evident, Curtea de Conturi va continua controlul şi la alte unităţi din economie.B. Controlul modului de utilizare a fondurilor valutare din credite externe, din creanţe externe, export, prestări de servicii şi operaţiuni necomerciale, precum şi a rezervei valutare existente la 31 decembrie 1989Pentru realizarea acestui obiectiv, Curtea de Conturi a efectuat controale la: Banca Naţionala a României, Banca Română de Comerţ Exterior – S.A. şi celelalte bănci cu capital de stat, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Comerţului, fostele întreprinderi de comerţ exterior (I.C.E.) şi alţi agenţi economici cu activitate de import-export.Din controlul efectuat a rezultat o serie de abateri grave privind administrarea şi gestionarea fondurilor valutare ale statului, recuperarea creanţelor externe ale statului, funcţionarea pieţei valutare, repatrierea valutei, modul de utilizare de către agenţii economici a sumelor în valută, ceea ce a dus la epuizarea rezervelor valutare ale statului, la indatorarea externa a tarii, la un deficit accentuat al balanţei de plati externe a tarii, la presiuni asupra nivelului cursului de schimb şi la creşterea datoriei publice.La 31 decembrie 1989 România nu inregistra datorii externe şi avea constituite fonduri ale statului în devize convertibile de 2.030 milioane dolari S.U.A., în legătură cu care sunt de arătat următoarele:1. În legătură cu gestionarea resurselor valutare ale statutului, existente la 31 decembrie 1989 1.1. Banca Română de Comerţ Exterior – S.A. a desfiinţat, în luna ianuarie 1990, în mod nelegal şi nejustificat, evidenta "Fondului valutar centralizat al statului", care la 31 decembrie 1989 insuma 1.106 milioane dolari S.U.A. şi, ca urmare, nu s-a putut stabili, pe bază de documente, modul de gestionare a acestui fond.1.2. În anul 1991, Banca Română de Comerţ Exterior – S.A. a deschis pe numele Băncii Naţionale a României un cont intitulat "B.N.R. – Fond de stat în valută", în care, prin patru operaţiuni, a înregistrat plati fără documente justificative de 906,0 milioane dolari S.U.A., făcând datoare, în acest fel, Banca Naţionala a României, în numele statului, cu suma menţionată, pe motiv ca ar fi achitat, la extern, datorii ale statului.Pentru nici una dintre aceste operaţiuni nu au fost puse însă la dispoziţia controlului documente din care să rezulte: obiectul plăţilor; data efectuării acestora; destinatarul sumelor; cine a dispus şi a aprobat plata; dacă sumele în cauza reprezentau obligaţii certe ale statului.Banca Naţionala a României, fără sa verifice realitatea datelor prezentate de Banca Română de Comerţ Exterior – S.A., a acceptat sa îndatoreze statul cu 888,1 milioane dolari S.U.A. şi sa plătească pentru această sumă dobinzi la nivel LIBOR pentru dolarul S.U.A. +1,5%, care, până la 31 decembrie 1994, insumau 85,5 milioane dolari.În fapt, cele doua bănci nu au adus la îndeplinire obligaţiile ce le reveneau din Hotărârea Guvernului nr. 1.356/1990 şi din Legea nr. 34/1991, cu privire la predarea-primirea rezervelor valutare ale statului.Este de menţionat şi faptul ca Banca Naţionala a României, prin raportul prezentat Parlamentului României în luna mai 1993, deşi a arătat ca exista datorii faţă de Banca Română de Comerţ Exterior – S.A., nu a prezentat, totuşi, date privind volumul, necesitatea, oportunitatea şi influentele acesteia asupra rezervelor valutare ale statului.Angajarea acestui împrumut care, împreună cu dobinzile aferente, insumeaza circa 1 miliard dolari S.U.A., pe lângă faptul că nu a fost justificată cu date concrete, verificabile, s-a făcut şi prin abatere de la normele legale în vigoare, astfel:– nu s-a solicitat aprobarea Parlamentului României, având în vedere ca Banca Naţionala a României era competenţa, potrivit art. 2 din Legea nr. 34/1991, sa angajeze credite în valută, cu durata de rambursare de până la un an, or acest credit a fost angajat pe o durată de 5 ani;– deşi s-au afectat rezervele valutare ale statului cu circa 1 miliard dolari S.U.A., nu a fost şi nu este inclus la datoria publică a statului.1.3. Banca Naţionala a României a acceptat, în februarie 1990, ca în contul sumei de 770,6 milioane dolari S.U.A. din rezerva valutară a statului, pusă temporar la dispoziţia Băncii Române de Comerţ Exterior – S.A. (727,6 milioane dolari S.U.A.) şi a Ministerului Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale (43,0 milioane dolari S.U.A.), înainte de anul 1989, sa încaseze contravaloarea acesteia în lei, renunţând la obligaţia reintregirii rezervei.1.4. Potrivit Decretului-lege nr. 30 din 18 ianuarie 1990, întregul patrimoniu care a aparţinut fostului Partid Comunist Roman, inclusiv fondurile băneşti şi valutare, urmau să fie trecute în proprietatea statului.Disponibilităţile valutare ale Oficiului Economic Central "Carpaţi" erau în luna martie 1990, potrivit extrasului de cont, de 153,4 milioane dolari S.U.A.Întrucît Banca Română de Comerţ Exterior – S.A. a desfiinţat evidenta fondului valutar al statului, începând cu luna ianuarie 1990, nu s-a putut verifica dacă această sumă a fost trecută, potrivit legii, în fondul valutar al statului, respectiv dacă a fost avută în vedere ca resursa în determinarea "golului de balanţa" pretins de Banca Română de Comerţ Exterior – S.A., în suma de 888,1 milioane dolari S.U.A.1.5. Procurorul general financiar al Curţii de Conturi a apreciat ca faptele menţionate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 din Codul penal, sesizind Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, în septembrie 1994.1.6. De asemenea, prin decizie a preşedintelui Secţiei de control ulterior al Curţii de Conturi s-a dispus consiliilor de administraţie ale celor două bănci sa ia măsuri pentru reconstituirea evidentei gestionar-contabile a fondului valutar al statului, pe baza căreia sa procedeze la predarea-primirea rezervei valutare în devize convertibile, în conformitate cu prevederile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.356/1990 şi ale art. 33 din Legea nr. 34/1991, precum şi la regularizarea eventualelor diferenţe rezultate.2. Cu privire la operaţiunile de încasări şi plati în valută după 31 decembrie 19892.1. În perioada 1990-1991, datorită scaderii masive a exporturilor şi creşterii rapide a importurilor, au fost epuizate rezervele valutare ale tarii, existente la 31 decembrie 1989, care insumau circa 2 miliarde dolari S.U.A., şi s-a început indatorarea externa a tarii prin apelarea la credite externe care, la finele anului 1991, insumau 897 milioane dolari S.U.A.Măsurile luate în anii 1990-1991 nu au fost de natura să asigure menţinerea nivelului exporturilor şi echilibrarea balanţei de plati externe, situaţie care s-a datorat şi următorilor factori:– liberalizarea importurilor fără ca Ministerul Comerţului şi Turismului sa ia, concomitent, măsuri pentru stimularea exportului şi asigurarea echilibrului valutar în activitatea de comerţ exterior, asa cum avea obligaţia, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 805 din 20 iulie 1990;– autorizarea plăţilor în valută de către Banca Naţionala a României s-a făcut fără respectarea prevederilor Legii nr. 15/1990, potrivit cărora avea obligaţia de a nu autoriza importurile de bunuri care "se pot procura din ţara în condiţii competitive", în scopul asigurării echilibrarii balanţei de plati externe.La neajunsurile semnalate a contribuit şi ineficacitatea reglementărilor valutare ale Băncii Naţionale a României, precum şi lipsa unui control ferm din partea acesteia asupra modului de respectare a normelor respective.2.2. Mecanismele create în perioada 1990-1991 cu privire la regimul valutar au depăşit, uneori, cadrul legal şi nu au fost de natura a stimula producţia de export şi, respectiv, a asigura resursele necesare echilibrarii balanţei de plati externe.Relevant este faptul ca, deşi legile nr. 15/1990 şi nr. 31/1990 prevedeau posibilitatea agenţilor economici de a dispune de 50-70% din veniturile nete în valută, prin Hotărârea Guvernului nr. 763 din 11 noiembrie 1991, aceste drepturi au fost anulate, agenţii economici fiind obligaţi sa cedeze statului toată valuta încasată.Măsura nu a dus însă la creşterea rezervelor valutare ale statului, deoarece valuta colectata a fost folosită, în cea mai mare parte, pentru acoperirea unor goluri de resurse pretinse de Banca Română de Comerţ Exterior – S.A.3. Cu privire la utilizarea sumelor încasate din creanţe externeÎn perioada 1990-1991 au fost încasate creanţe externe, în principal pe relaţia Republica Arabă Egipt, în suma totală de 219 milioane dolari S.U.A., care a fost utilizata pentru investiţii în obiective turistice (21,0 milioane dolari), importuri de mărfuri egiptene (196,0 milioane dolari) şi pentru finanţarea altor cheltuieli (2,0 milioane dolari).În legătură cu utilizarea acestor creanţe s-a constatat ca:– mărfurile importate în contul creanţelor au fost, în principal, bunuri de consum care, în majoritatea cazurilor, se produc şi în ţara;– o parte importanţa din contravaloarea în lei a bunurilor importate, peste 68 miliarde lei, a fost folosită, în mod nelegal de către societăţile comerciale importatoare, în loc să fie virata la bugetul de stat.4. Principalele deficiente constatate la Banca Română de Comerţ Exterior – S.A.:4.1. Facilitarea procurării de valuta prin nerespectarea Regulamentului valutar şi la un curs de schimb inferior celui oficial.De exemplu: Banca Română de Comerţ Exterior – S.A. a vîndut unor clienţi ai săi, în baza unui acord încheiat cu Banca Naţionala a României, suma de 158 milioane dolari S.U.A. pentru efectuarea de plati la extern, la cursul de 226 lei/dolar în vigoare la data încheierii acordului, cu toate ca plăţile la extern urmau a se efectua ulterior, când, de fapt, cursul de schimb a ajuns până la 817 lei, deci de aproape 4 ori mai mare.Consecinţele acestor operaţiuni au fost următoarele:a) creşterea datoriei publice şi a obligaţiilor bugetului de stat prin transferul nelegal şi nejustificat pe seama acestuia al influentelor nefavorabile de curs înregistrate la acest credit. … Datorită deprecierii leului în raport cu dolarul S.U.A., pe perioada de la data acordării şi până la restituirea creditului s-au înregistrat diferenţe nefavorabile de curs valutar, care insumeaza 171 miliarde lei, cu care este ţinut dator bugetul de stat;b) diminuarea rezervelor valutare ale statului prin restituirea, din aceste rezerve, a sumei respective. … Din aceleaşi rezerve s-au plătit şi dobinzi în suma de peste 10 milioane dolari S.U.A. la creditul respectiv;c) favorizarea unor clienţi care au beneficiat de avantaje substanţiale prin cumpărarea valutei la un curs de schimb mai mic, ceea ce a facilitat o concurenta neloială între importatori, întrucît ceilalţi clienţi au procurat valuta la un curs de până la 2-3 ori mai mare. … 4.2. Acordarea de credite în lei pentru procurarea de valuta în afară pieţei valutare, operaţiuni interzise de Regulamentul valutar.Spre exemplu: unei singure societăţi comerciale cu capital social privat i s-au acordat credite în suma totală de 2,8 miliarde lei cu care aceasta a cumpărat suma de 6,6 milioane dolari S.U.A. în afară pieţei valutare.Subliniem şi faptul ca prin adresa nr. 746 din 28 decembrie 1993, conducerea Băncii Române de Comerţ Exterior – S.A. a comunicat Camerei Deputaţilor, la solicitarea comisiei de analiza a activităţii Băncii Naţionale a României şi a băncilor comerciale, ca "Banca Română de Comerţ Exterior – S.A. nu a acordat nici un credit al cărui scop să fie în mod explicit cumpărarea de valuta", ceea ce nu corespunde situaţie reale.4.3. Acordarea de credite în valută unor clienţi, pentru plata importurilor, pe care le-a recuperat ulterior în lei, ceea ce reprezintă în fapt operaţiuni deghizate de vînzare de valuta în afară pieţei valutare.4.4. Favorizarea unor agenţi economici prin acordarea de credite în lei şi în valută, numai pe riscul sau fără să solicite constituirea de garanţii materiale asiguratorii, iar în unele cazuri nici nu a încheiat convenţii de credit, contrar prevederilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară şi propriilor sale norme de lucru şi, în consecinţa, în cazul unor agenţi economici care nu au mai restituit creditele primite, banca nu a mai avut posibilitatea executării unei garanţii materiale şi, ca urmare, a fost prejudiciata cu sumele nerambursate şi cu dobinzile datorate.De exemplu: s-au acordat numai unei singure societăţi comerciale, în perioada noiembrie 1990 – ianuarie 1991, credite în valută de 3,4 milioane dolari S.U.A., care nu au fost restituite băncii până la data controlului, deşi erau scadente din luna noiembrie 1991.O parte din acest credit, respectiv suma de 2,6 milioane dolari S.U.A., a fost transformata, în luna martie 1992, din valuta în lei (0,5 miliarde lei), la cursul de 198 lei/dolar, în vigoare la data plăţilor la extern.Ca urmare acestei operaţiuni de transformare a creditului din valuta în lei, Banca Română de Comerţ Exterior – S.A. a înregistrat o pierdere de 4,3 miliarde lei, întrucît creditul de 2,6 milioane dolari S.U.A. reprezenta, la cursul de la finele anului 1994, suma de 4,8 miliarde lei şi nu 0,5 miliarde lei cu cît apare dator acest client în evidenta băncii.S-a pus la dispoziţie unei societăţi comerciale, în numerar, suma de 100.000 dolari S.U.A., preluată abuziv din contul altei societăţi comerciale, suma care a fost restituită societăţii comerciale abia după un an, dintr-un credit în valută, acordat de aceeaşi banca şi care nu era rambursat până la data controlului.De precizat ca la data acordării acestui credit, de 100.000 dolari S.U.A., societatea comercială în cauza avea la banca obligaţii restante de peste 1 miliard lei.4.5. Unele societăţi comerciale cu capital social privat au beneficiat, în permanenta, din partea băncii, de un tratament preferenţial, cu totul aparte faţă de alţi clienţi, întrucît li s-au pus la dispoziţie importante fonduri în valută şi în lei prin nerespectarea reglementărilor în vigoare, în sensul că nu s-au constituit garanţii materiale şi nu s-au încheiat contracte sau convenţii de credite cu aceştia, majoritatea operaţiunilor fiind aprobate de persoane care nu aveau competenţa necesară.Aceste operaţiuni prezintă riscuri şi, ca atare, în unele cazuri, au dus la înregistrarea de pierderi de către banca.Astfel, în condiţiile în care toţi agenţii economici nu dispuneau de resursele financiare necesare la începutul activităţii, pentru unii dintre aceştia, banca a asigurat accesul necondiţionat la credite în valută şi în lei, fără să le pretindă garanţii materiale, dîndu-le astfel posibilitatea sa beneficieze de conjuncturile favorabile apărute (majorări de preţuri, modificări ale cursului leului etc.), pe seama cărora au obţinut profituri substanţiale, sporindu-le spectaculos capitalul social.Comparativ cu aceştia, celorlalţi agenţi economici li s-au aplicat, în mod strict, prevederile normelor bancare, şi li s-a pretins garanţii materiale de cel puţin 120% faţă de creditele solicitate, precum şi îndeplinirea altor condiţii, creându-se, în acest fel, o diferentiere rapida a agenţilor economici prin practicarea unor forme de concurenta neloială.Toate aceste nereguli fac obiectul a 11 acte de control, dintre care 10 au fost trimise la Parchetul General, iar unul a fost înaintat de procurorul general financiar Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.C. Cu privire la utilizarea subvenţiilor şi alocaţiilor bugetare pentru investiţii, în anii 1990 şi 1991, de către regiile autonome de interes naţionalCa urmare a controlului s-a constatat ca s-a acordat la un număr de 5 regii autonome subvenţii mai mari decît cele cuvenite, în suma de 2.303,8 milioane lei, fără a fi restituite în termenul legal la bugetul de stat.Încasarea acestor subvenţii în mod necuvenit s-a datorat, în principal, cuprinderii, în calculul fundamentarii necesarului de subvenţii pe anul 1991, a unei valori a producţiei mai mare decît cea efectiv realizată sau a unor cheltuieli care nu privesc realizarea produselor sau serviciilor aprobate a fi subvenţionate de la bugetul de stat.Actele de control conţinând aspecte de natura penală au fost trimise de către procurorul financiar la parchetele de pe lângă tribunale.Utilizarea alocaţiilorÎn anii 1990 şi 1991 au fost acordate de la bugetul de stat alocaţii pentru investiţii în suma de 14.328,1 milioane lei.Din cele 11 regii autonome de interes naţional care au beneficiat de alocaţii bugetare pentru investiţii, organele Curţii de Conturi au verificat un număr de 8, care au utilizat 92% din totalul alocaţiilor bugetare acordate de la bugetul de stat.Controalele efectuate au scos în evidenta ca, în general, au fost respectate actele normative care reglementează aceasta materie, deficientele constatate constind fie în faptul că nu a fost respectata destinaţia alocaţiilor bugetare acordate, fără însă a se perturba activitatea regiei, fie ca au fost înregistrate eronat în evidenţa contabilă. Concret, aceste deficiente au fost următoarele:– au fost efectuate o serie de "cheltuieli de capital" din alocaţii bugetare primite în anii 1990 şi 1991 de către regiile autonome de interes naţional fără respectarea prevederilor Legii nr. 10/1991 şi ale legilor bugetare anuale, în care se menţiona utilizarea acestora pentru întreprinderi noi şi dezvoltări importante.Contrar acestor prevederi, alocaţiile bugetare au fost utilizate, în unele cazuri, pentru procurarea de obiecte de inventar şi mijloace fixe necuprinse în listele de investiţii aprobate;– au fost înregistrate eronat în evidenţa contabilă alocaţiile bugetare primite pentru investiţii, incalcindu-se prevederile Legii nr. 82/1991.În timpul controlului, deficientele menţionate mai sus au fost inlaturate prin evidentierea corecta în contabilitate a alocaţiilor bugetare pentru investiţii, primite de la bugetul de stat.D. Formarea şi gestionarea datoriei publiceEvoluţia datoriei publice interne, în perioada 1990-1991, a fost următoarea:

Datoria publică interna, înregistrată în această perioadă, provine exclusiv din deficitul bugetar înregistrat la finele anilor respectivi, care a fost acoperit astfel:– 3,8 miliarde lei prin Legea nr. 7/1992;– 41,1 miliarde lei printr-un împrumut de stat contractat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, aprobat prin Legea nr. 74/1991.Datoria publică externaEvoluţia datoriei publice externe în perioada 1990-1991 a fost următoarea:

Deşi volumul creditelor externe contractate a fost mult mai mare, tragerile efective reflectate în datoria externa au fost mult mai reduse, astfel:

Din creditele angajate cu Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (180,0 milioane dolari) şi cu Banca Europeană pentru Investiţii (31,0 milioane dolari) nu s-au tras decît 3,3 milioane dolari, respectiv 1,56% .Din creditele aprobate de Fondul Monetar Internaţional, în suma de 856,2 milioane dolari, pentru anul 1991 nu s-a putut beneficia de suma de 84,0 milioane dolari, reprezentind ultima tragere din 15 decembrie 1991, datorită nerealizarii criteriilor de performanţă convenite cu Fondul Monetar Internaţional prin Aranjamentul stand-by (neasigurarea rezervelor internaţionale şi neincadrarea în volumul de credite convenit).E. Constituirea şi utilizarea fondurilor speciale şi a fondurilor de tezaurÎn anul bugetar 1990 şi în cei anteriori nu a funcţionat în economia românească sistemul fondurilor speciale şi al fondurilor de tezaur.Din controlul efectuat de organele abilitate ale Curţii de Conturi asupra conturilor de execuţie întocmite la nivelul ordonatorilor principali, secundari şi terţiari de credite pentru anul bugetar 1991, s-a constatat ca unele fonduri speciale au fost constituite şi utilizate fără bugete aprobate de Parlamentul României sau cu abateri (fond special din diferenţe favorabile din reevaluarea stocurilor, fondul din vânzarea locuinţelor).La constituirea şi utilizarea fondurilor de tezaur, abaterile au constat în nerespectarea destinaţiilor legale în utilizarea acestor fonduri, în neluarea măsurilor de negociere, cu sucursalele Băncii Comerciale Române – S.A., a dobinzilor legale pentru disponibilităţile din conturile bancare etc. +
Partea IIIExecuţia bugetară pe anul 1992 şi administrarea patrimoniului public şi privat al statului în perioada 1992 – 1994 +
Capitolul 1Aspecte generalePentru exerciţiul bugetar al anului 1992, ponderea unităţilor şi a cheltuielilor verificate reprezintă:

Controlul la ordonatorii de credite bugetare s-a efectuat în funcţie de limitele valorice aprobate conform legii, avîndu-se în vedere efectivele reduse de controlori, asa cum s-a arătat.Principalele fenomene negative de amploare, rezultate din control în zona indisciplinei bugetare, constau în: schimbarea destinaţiei alocaţiilor bugetare aprobate; finanţarea cheltuielilor aferente unui exerciţiu bugetar din alocaţiile aferente altui exerciţiu bugetar; plata cu anticipatie a unor mărfuri, a executării de lucrări sau de servicii prin abatere de la normele legale; nevirarea la bugetul de stat a sumelor datorate legal din impozite, taxe şi alte obligaţii; nerespectarea de către unităţile administrativ-teritoriale locale a normelor şi normativelor de cheltuieli stabilite de Guvern pentru unităţile finanţate de la bugetul de stat etc. şi, nu în ultimul rind, nerealizarea veniturilor cuvenite bugetului public naţional. Ordonatorii de credite au invocat existenta unor situaţii critice, cum ar fi: aprobarea cu întârziere a bugetului de stat şi, respectiv, a bugetelor locale; punerea la dispoziţie a creditelor bugetare aprobate, în mod neritmic şi în neconcordanta cu nevoile reale; alocarea, în ultima luna şi chiar decada a anului, a unor sume importante, când nu mai pot fi cheltuite până la finele anului respectiv, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale; rectificarea tardivă a bugetelor, în unele cazuri, în anul următor celui la care se referă.Situaţiile invocate s-au confirmat, existenta şi implicatiile lor fiind constatate şi de specialiştii Curţii de Conturi.Pentru eliminarea acestor dificultăţi, care au afectat negativ desfăşurarea normală a execuţiei bugetare, se impune satisfacerea cerinţelor justificate, invocate de cei controlati şi, mai cu seama, aprobarea bugetelor înainte de începutul anului calendaristic, alocarea fondurilor în concordanta cu eşalonarea în timp a acţiunilor programate prin bugete, operarea, în timp oportun, a rectificarilor legale ale bugetelor publice, impuse de legislaţie şi de noile realitati etc.La originea multor abateri de la reglementările legale se afla indisciplina bugetară de care au dat dovada unii ordonatori de credite, generata de neintelegerea sau neacceptarea exigenţelor ce trebuie să existe în domeniul complex al utilizării fondurilor publice, manifestarea unor tendinte de abuzuri, ilegalitati, precum şi de autonomie excesiva în utilizarea acestor fonduri, în afară limitelor legale.Din zona situaţiei, evoluţiei, administrării şi utilizării patrimoniului public şi privat al statului, principalele fenomene negative care s-au manifestat au constat în: subevaluarea elementelor patrimoniale în acţiunile de vînzare şi de privatizare, scoaterea nelegală din funcţiune a unor active fixe, închirieri nelegale sau cu chirii nelegale ale unor active fixe, vinzari în condiţii nelegale de active fixe şi circulante, deficiente grave în gestionarea patrimoniului, incorectitudinea inventarierilor şi bilanţurilor contabile, schimbarea destinaţiei subvenţiilor şi alocaţiilor bugetare, nevirarea sumelor cuvenite bugetului public naţional, alimentarea artificiala a blocajului financiar, acordarea de avansuri fără contraprestatii, angajarea şi derularea de credite cu garanţii guvernamentale, în condiţii nelegale, şi altele.A. Schimbarea destinaţiei alocaţiilor bugetare, stabilită prin bugetele aprobate, în situaţii nepermise de legeAbateri de acest fel au fost constatate la 25% din totalul ordonatorilor de credite verificaţi, precum şi la 23% din totalul regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat controlate.Întinderea fenomenului a fost însă mult mai mare, situaţia reală fiind mascată de practica unor ordonatori de credite care, la finele exerciţiului bugetar, cu prilejul rectificarii bugetului, şi-au aliniat prevederile de credite bugetare la nivelul cheltuielilor efectuate, pe total şi pe structura, făcând sa nu apara nici o abatere între prevederi şi execuţie.Din multitudinea de spete de acest fel redam, în continuare, doar câteva, care consideram ca sunt mai încărcate de semnificatii.1. Încasarea nelegală de la bugetul de stat de subvenţii peste nivelul pierderilor înregistrate care, în loc să fie restituite bugetului de stat au fost folosite în alte scopuri, ca de pilda achiziţionarea de autobuze, acordarea de avansuri pentru procurarea de piese de schimb, care nu au fost primite nici până la data controlului (sute de milioane de lei, care erau în aceste situaţii de mai mult de 2 ani), achiziţionarea de televizoare şi de zahăr de la societăţi comerciale cu răspundere limitată, produse ce nu intrau în obiectul lor de activitate (dând şi avansuri, acestea constituind practic o creditare deghizată, fără dobinda) etc.2. Folosirea sumelor primite de la bugetul de stat pentru realizarea unor lucrări de alimentari cu apa, de canalizare şi altele de larg interes cetatenesc, în alt scop (pentru rambursarea unor credite şi plati de dobinzi care nu aveau legătură cu aceste lucrări etc.).3. Reţinerea, de către unele ministere, nelegal, şi utilizarea unor importante sume destinate bugetului de stat, pentru:a) garantarea, pentru terţe persoane, a unor credite de valori mari care nu aveau nimic comun cu specificul activităţii lor; … b) reţinerea unor venituri din activitatea proprie de valori mari, fără aprobare, care, potrivit legii, se cuveneau bugetului de stat, şi utilizarea lor peste cheltuielile prevăzute în bugetul aprobat; … c) efectuarea, la finele anului, de plati nedatorate (fictive), urmate de restituirea sumelor în anul următor, şi utilizarea lor în afară prevederilor bugetare (uneori sumele astfel virate au fost utilizate de societăţi comerciale cu capital social privat, timp îndelungat, fără contraprestatie şi fără dobinda). … B. Cu privire la determinarea drepturilor cuvenite bugetului public naţionalDrepturile cuvenite bugetului public naţional nu exprima volumul integral al sumelor datorate de plătitori, în primul rind datorită faptului ca în calcul nu s-au inclus toţi plătitorii, iar în al doilea rind, pentru ca atunci când au fost incluşi nu s-au avut în vedere toate obligaţiile de plată. De exemplu: la Direcţia generală a finanţelor publice a municipiului Bucureşti s-a constatat ca din 44.925 agenţi economici, înscrişi în evidenta cu cod fiscal, 16.173, deci 36%, nu au depus bilanţ pentru activitatea anului 1992 şi nu s-a făcut controlul necesar pentru clarificarea situaţiei. În acelaşi timp, în fişele de evidenta fiscală de la organele Ministerului Finanţelor nu s-au trecut toate obligaţiile de plată ale agenţilor economici respectivi (I.C.M., accize etc.).Pentru alte venituri fiscale, ca: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, taxa asupra mijloacelor de transport etc., prevederile din bugetul de stat elaborate de Direcţia generală a trezoreriei au fost subevaluate faţă de conturile de execuţie primite din teritoriu, cu 7% la impozitul pe salarii şi cu 4% la impozitul pe profit, iar la alte impozite şi taxe, diferenţele între bazele de date au fost de până la 34% .În bugetul de stat nu au fost cuprinse veniturile din rămăşiţele anului anterior, care reprezentau circa 15% din veniturile bugetului, modalitate de lucru care a dus la majorarea artificiala a deficitului bugetar.Dintre veniturile cuvenite bugetului de stat, neevidentiate şi nevirate acestuia, utilizate în alte scopuri, menţionăm taxele pentru folosirea drumurilor, percepute la punctele de trecere a frontierei, care, la paritatea monedei din anii 1991 şi 1992, reprezentau circa 8 miliarde lei.Printre deficientele constatate, cuprinse în rapoartele la care facem referire, este şi lipsa unei metodologii de cuantificare a veniturilor cuvenite bugetului public naţional şi neurmarirea sistematica şi ferma a încasării acestor drepturi. La situaţiile constatate a contribuit şi lipsa de personal din acest domeniu, datorată salarizarii nestimulative a acestuia.În legătură cu fondurile speciale, constituite în anul 1992, controlul a constatat ca, în pofida legii, s-au constituit 4 fonduri speciale, necuprinse în legea bugetară aprobată, dar care au fost aprobate prin hotărâri ale Guvernului sau de către primul-ministru. Acestea au fost:1. fondul constituit din diferenţele favorabile din reevaluarea stocurilor de aur şi argint (247 miliarde lei);2. fondul constituit din diferenţe favorabile din reevaluarea stocurilor materiale (31,9 miliarde lei);3. fondul constituit din ajutoare economice externe nerambursabile (10,7 miliarde lei);4. fondul constituit din diferenţele favorabile din reevaluarea activelor şi pasivelor în valută (3,4 miliarde lei).Aceste fonduri, utilizate fără aprobarea Parlamentului României, au reprezentat 28,4% din veniturile aprobate prin legea bugetară anuală.De altfel, diferenţele favorabile din reevaluarea stocurilor de aur şi argint, din anii 1991 şi 1992, au insumat 347 miliarde lei, fiind utilizate integral în economie, deşi, potrivit legii, cu aceste diferenţe trebuiau compensate diferenţele nefavorabile, iar soldul urma să fie regularizat cu bugetul de stat.Consecinţele acestor abateri au fost, în principal, următoarele:– majorarea nelegală a obligaţiilor bugetului de stat;– creşterea masei monetare, prin emisiune, fără acoperire, cu impactul inflationist aferent, întrucît aceste diferenţe au existat numai scriptic, deoarece stocurile de aur şi argint nu au fost valorificate.Consideram ca utilizarea de fonduri, mai cu seama de asemenea proporţii, în afară aprobării Parlamentului României, constituie abateri grave, întrucît Parlamentul poate ajunge oricând la concluzia ca acestor fonduri li se putea da o alta destinaţie, mai avantajoasă, pentru societatea românească.C. Cu referire la deficitul bugetar şi datoria publicăDeficitul bugetar şi datoria publică sunt doi indicatori macroeconomici cu impact deosebit asupra generaţiilor viitoare, care angajează, nemijlocit, viitorul tarii. Ca urmare, în aceste domenii trebuie să se respecte cu fermitate prevederile legii.Principala concluzie de ansamblu referitoare la aceşti indicatori, cuprinsă în Raportul public pentru anul 1992, aprobat de către Plenul Curţii de Conturi, este aceea ca atât deficitul bugetar, cît şi datoria publică, prezentate Parlamentului României, nu exprima situaţia reală, întrucît acestea au, în fapt, o dimensiune mult mai mare decît cea raportată. Astfel, datoriile statului, neachitate unor creditori interni şi nereflectate în datoria publică, insumau la finele anului 1992 – 495 miliarde lei şi 476 milioane dolari S.U.A. (circa 230 miliarde lei la cursul valutar la finele anului 1992), reprezentind de circa 3 ori deficitul bugetar declarat. Potrivit datelor din bilanţurile contabile ale băncilor (Banca Naţionala a României şi Banca Română de Comerţ Exterior – S.A.), la data controlului (30 septembrie 1994), precum şi celor din contabilitatea trezoreriei, rezultă ca aceste datorii s-au menţinut, în cazul celor în valută (476 milioane dolari), iar cele în lei au crescut de la 495 la 4.700 miliarde lei, totalizind deci peste 5.500 miliarde lei.Între aceste datorii sunt şi unele care s-au creat pe baza unor garanţii de plată a importurilor, date de Ministerul Finanţelor unor societăţi comerciale cu capital de stat şi privat, fără a reglementa cu acestea şi cu Banca Română de Comerţ Exterior – S.A. condiţiile de garanţie şi de recuperare a sumelor plătite în cazul executării garanţiilor.Alte împrumuturi în contul statului, contractate în afară prevederilor legale, neevidentiate în datoria publică, provenite din anii 1991 şi 1992, au fost cele contractate de Banca Naţionala a României, în suma de 1,0 miliarde dolari, din care, la data controlului (30 septembrie 1994) încă mai era de restituit suma de 475 milioane dolari S.U.A. Aceste operaţiuni au fost generate şi de neregulile în evidenta constituirii şi utilizării rezervei valutare a statului, arătate mai sus.Însemnate presiuni asupra bugetului de stat, însumând circa 1.030 miliarde lei, erau acumulate în legătură cu creditele externe primite de la instituţiile financiare internaţionale, administrate de către Ministerul Finanţelor, astfel:a) în anul 1992 s-au primit de la organismele menţionate credite în suma de 564 milioane dolari S.U.A., iar în anul 1993, de 134,6 milioane dolari, în total 698,5 milioane dolari, contravaloarea în lei a acestora la data primirii fiind de 204,0 miliarde lei, ceea ce revine, în medie, circa 300 de lei pentru un dolar. … Pentru restituirea acestor credite, la 31 decembrie 1994 era necesară o sumă în lei de circa 6 ori mai mare decît cea obţinută din vânzarea valutei la data primirii creditelor (204 miliarde lei), înregistrîndu-se, ca urmare a devalorizarii leului, până la 31 decembrie 1994, influente nefavorabile în suma de 1.030 miliarde lei, care, potrivit datelor din contabilitatea trezoreriei statului, au evoluat astfel:– 242 miliarde lei la 31 decembrie 1992;– 687 miliarde lei la 31 decembrie 1993;– 1.030 miliarde lei la 31 decembrie 1994.Evoluţia în continuare a acestor influente va fi determinata de evoluţia cursului valutar al leului faţă de cel existent la 31 decembrie 1994 până la rambursarea creditelor externe, prevăzută a fi facuta în perioada 1997 – 2002;b) pentru acoperirea influentelor nefavorabile de natura celor menţionate, prin Hotărârea Guvernului nr. 190/1992 s-au stabilit măsuri de fructificare, de către Ministerul Finanţelor, a disponibilităţilor în lei provenite din creditele externe (din vânzarea pe piaţa valutară a valutei), prin acordarea de credite în lei agenţilor economici, cu dobinda negociabila sau prin constituirea de depozite, prin licitaţie, la instituţiile bancare. … Potrivit aceleiaşi hotărâri, disponibilităţile urmau a fi folosite pentru finanţarea rambursabila pe termen scurt, mijlociu şi lung a obiectivelor stabilite prin programul de reforma al Guvernului în domeniul economico-financiar şi monetar, precum şi pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale cu alte state, pe bază de contracte de împrumut, cu dobinda negociabila fundamentată pe studiile tehnico-economice de fezabilitate şi pe situaţia financiară a agenţilor economici respectivi.Din controlul efectuat a rezultat ca cea mai mare parte din aceste disponibilitati nu a fost utilizata pentru scopurile menţionate, iar în cazurile în care a fost folosită pentru astfel de destinaţii, a rezultat o valorificare cu eficienta scăzută.Astfel, din datele puse la dispoziţie de către Ministerul Finanţelor rezultă ca la 31 decembrie 1994, circa 80% din disponibilitati (245,7 miliarde lei) erau folosite pentru acoperirea parţială a deficitelor bugetare înregistrate în anii 1991-1993, pentru care au fost suportate de la bugetul de stat dobinzi în suma de 149 miliarde lei.Având în vedere ca disponibilităţile provenite din credite externe depăşesc 300 miliarde lei şi ţinând seama de necesitatea creşterii eficientei utilizării acestora, pe lângă măsurile luate de Curtea de Conturi, propunem să se analizeze de către Parlamentul României oportunitatea reglementării acestor disponibilitati prin lege, ca fond special, atât în ce priveşte constituirea şi utilizarea lor, cît şi ca destinaţie a veniturilor rezultate din fructificarea lor.D. Observaţii privind administrarea patrimoniului public şi privat al statuluiControlul s-a axat, cu prioritate, asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului, îndeplinirii obligaţiilor faţă de bugetul de stat şi faţă de instituţiile publice, precum şi asupra modului de utilizare a fondurilor bugetare sau a fondurilor speciale. S-au constatat numeroase abateri de la prevederile legale cu caracter financiar-contabil, care, în principal, se referă la următoarele:1. Aplicarea incorectă, de către administratorii societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi ai regiilor autonome, a prevederilor legale în ce priveşte asocierea pentru constituirea de societăţi comerciale mixte sau de realizare a unor activităţi şi obiective comune, în cazul regiilor autonome. În concret, aceste abateri reprezintă: subevaluarea aportului societăţilor comerciale cu capital social de stat la constituirea capitalului social al societăţilor comerciale nou-înfiinţate; nevărsarea integrală şi la timp a capitalului social subscris de către asociaţi; participarea neechitabila la repartizarea dividendelor; acordarea gratuita a unor spaţii şi avantaje materiale şi băneşti noilor societăţi comerciale înfiinţate în detrimentul societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi al regiilor autonome asociate; neîndeplinirea, de către administratorii societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi ai regiilor autonome, a obligaţiilor legale de a apara drepturile unităţilor pe care le reprezintă, în calitate de acţionari la noile societăţi comerciale înfiinţate.2. Nerespectarea, de către administratorii societăţilor comerciale şi ai regiilor autonome, a obligaţiilor ce le reveneau de a efectua inventarierea şi reevaluarea elementelor patrimoniale, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 945/1990 şi nr. 26/1992, precum şi ale normelor metodologice date în aplicarea acestora. S-au constatat, la un număr de 231 de societăţi comerciale şi regii autonome, subevaluari totale de 92,4 miliarde lei şi ale capitalului social înregistrat de societăţi comerciale cu 77,5 miliarde lei, valori la nivelul anului 1992.Subevaluarile menţionate au avut loc, în principal, prin: necuprinderea în operaţiunea de reevaluare a tuturor elementelor patrimoniale prevăzute de lege; stabilirea incorectă a gradului de uzura fizica a unor mijloace fixe; scoaterea din evidenţa contabilă şi din patrimoniu a unor mijloace fixe, fără ca ele să fie casate efectiv, multe dintre acestea aflîndu-se în funcţiune la data controlului; nereevaluarea unor investiţii puse în funcţiune, dar pentru care nu s-au întocmit actele de înregistrare în evidenta ca mijloace fixe; necuprinderea în acţiunea de reevaluare a investiţiilor în curs de execuţie; utilizarea unor indici de actualizare sau a unor preţuri inferioare celor legal stabilite; înregistrarea eronată a rezultatelor reevaluarii.3. Nerespectarea normelor legale de către administratorii de societăţi comerciale şi regii autonome privind stabilirea preţurilor de vînzare a unor mijloace fixe şi active, precum şi a tarifelor de dare în locatie de gestiune sau închiriere a acestora.Referitor la vânzările de mijloace fixe şi active s-au constatat numeroase abateri, dintre care menţionăm: nerespectarea procedurilor legale de evaluare sau reevaluare a activelor şi mijloacelor fixe, prin acestea fiind subdimensionate preţurile de pornire a licitaţiilor, respectiv a celor de negociere; neorganizarea de licitaţii sau ţinerea lor formala, prin nerespectarea procedurilor de organizare şi desfăşurare; neincasarea integrală sau la termenele contractuale a contravalorii activelor şi mijloacelor fixe vîndute; acordarea nelegală a unor facilităţi; folosirea sumelor rezultate din vânzarea unor active sau mijloace fixe în alte scopuri decît cele stabilite prin art. 62 din Legea nr. 58/1991, precum şi prin art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 740/1990.Cele mai frecvente abateri de la actele normative care reglementează aceste domenii (Legea nr. 15/1990; Hotărârea Guvernului nr. 1.228/1990; Hotărârea Guvernului nr. 140/1991; Legea nr. 5/1973 şi H.C.M. nr. 860/1973 data în aplicarea Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi) se referă la: neorganizarea de licitaţii; punerea la dispoziţie, gratuit, de spaţii şi capacităţi de producţie unor agenţi economici cu capital social privat; subevaluarea chiriilor, a tarifului locatiei sau a redeventei; neincluderea în contracte de clauze asiguratorii care să permită renegocierea preţurilor şi a redevenţelor, în funcţie de noile condiţii ale pieţei, nestabilirea termenelor de plată a obligaţiilor şi a condiţiilor de reziliere a contractelor, iar în multe situaţii, cedarea unor mijloace fără o baza contractuală.4. Încălcarea normelor legale privind gestionarea bunurilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul regiilor autonome şi al societăţilor comerciale cu capital social majoritar de stat. S-au acordat sume sau bunuri din patrimoniul propriu unor persoane fizice sau persoane juridice cu capital social privat fără existenta unor relaţii contractuale sau prin depăşirea prevederilor din contractele încheiate şi fără a primi în schimb bunuri sau a se returna sumele achitate; efectuarea de investiţii fără aprobarea consiliului de administraţie; achiziţionarea de utilaje şi instalaţii de pe piaţa externa, cu un grad avansat de uzura, unele chiar neutilizabile; cumpărarea de la societăţi comerciale cu capital social privat a unor bunuri la preţuri superioare celor practicate de producător şi în situaţia în care nu erau necesare desfăşurării activităţii productive etc.5. Necalcularea, neevidentierea sau determinarea incorectă a obligaţiilor de plată faţă de bugetul de stat sau faţă de alte fonduri stabilite prin lege, având, în principal, ca urmări:– diminuarea, fără temei legal, a profitului impozabil şi, în consecinţa, a impozitului pe profit;– necalcularea şi nevirarea impozitului pe salarii, a impozitului pe circulaţia mărfurilor, a taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor;– neconstituirea şi nevirarea fondurilor pentru asigurările sociale de stat şi a altor fonduri speciale.Aceste situaţii de evaziune fiscală au fost constatate la un număr de 370 de societăţi comerciale cu capital social majoritar de stat şi regii autonome, cu consecinţe negative, în valoare totală de 175,7 miliarde lei.6. Depăşirea termenelor de plată prevăzute de lege pentru achitarea obligaţiilor cuvenite bugetului de stat, precum şi a contribuţiilor la fondurile speciale, atât ca urmare a lipsei de disponibilitati în cont, cît şi a slabului interes al conducerilor executive ale agenţilor economici pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 76/1992, privind efectuarea plăţilor în ordinea scadentei acestora.Astfel de situaţii s-au constatat la un număr de 144 de societăţi comerciale cu capital majoritar de stat şi regii autonome care au înregistrat restante în plata sumelor datorate bugetului de stat şi fondurilor speciale, în valoare de 109,6 miliarde lei (inclusiv majorările).7. Utilizarea neconforma cu destinaţia aprobată a unor sume acordate de la bugetul de stat, sub forma subvenţiilor pentru compensarea pierderilor şi acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif, de către societăţile comerciale, respectiv de către regiile autonome. Dintre acestea, cele mai des intilnite se referă la: întocmirea incorectă a deconturilor prin care s-au solicitat diferenţe de preţ şi de tarif; majorarea artificiala a bazei de calcul şi utilizarea unor preţuri, altele decît cele aprobate; solicitarea ilegala de diferenţe de preţ şi de tarif pentru produse livrate la export; solicitarea de diferenţe de preţ şi de tarif după ce acestea au fost liberalizate.În cazul regiilor autonome, abaterile intilnite cel mai des se referă la:– schimbarea nelegală a destinaţiei creditelor bugetare între subdiviziunile clasificaţiei bugetare, precum şi utilizarea creditelor aprobate pentru un exerciţiu bugetar la finanţarea cheltuielilor altui exerciţiu bugetar;– efectuarea, din credite bugetare, a unor plati anticipate peste avansurile ce pot fi acordate legal, fără documente legale, ceea ce a dus la creditarea deghizată, fără dobinda, a unor societăţi comerciale cu capital social de stat sau privat;– acordarea de subvenţii pentru acoperirea pierderilor, mai mari decît cele legale, în special prin cuprinderea în calcul a unor costuri care nu privesc realizarea produselor şi a serviciilor subvenţionate de la bugetul de stat;– utilizarea subvenţiilor acordate regiilor autonome în alte scopuri decît cele prevăzute prin lege.Pentru lichidarea consecinţelor abaterilor cu caracter economic şi financiar-contabil, constatate la agenţii economici, au fost luate o serie de măsuri, cum ar fi:– virarea, în timpul controlului, la bugetul de stat a impozitelor şi taxelor datorate, a creditelor bugetare neutilizate până la finele exerciţiului financiar şi a subvenţiilor acordate peste cele legal aprobate, în suma de 13,6 miliarde lei;– constituirea, în timpul şi ca urmare a controlului, de către agenţii economici, a unor fonduri speciale prevăzute de lege, în suma de 29,0 miliarde lei, din care, virata operativ pe destinatiile legale, suma de 6,6 miliarde lei;– sesizarea colegiilor jurisdicţionale competente pentru stabilirea răspunderii juridice, în vederea recuperării unor prejudicii constind în gestionarea necorespunzătoare a bunurilor materiale şi băneşti aflate în patrimoniul agenţilor economici, pentru recuperarea majorărilor de întârziere privind neplata în termen a obligaţiilor faţă de bugetul de stat sau către alte fonduri speciale stabilite prin lege, precum şi pentru subvenţii utilizate la compensarea unor cheltuieli nelegale, în suma de 109,6 miliarde lei;– sesizarea organelor de urmărire penală pentru fapte de natura infractionala, constind îndeosebi în schimbarea destinaţiei unor fonduri, în suma de 19,4 miliarde lei.Prin decizii ale preşedintelui Secţiei de control ulterior s-a dispus remedierea unor nereguli, urmare cărora, până la data la care se referă raportul, au fost obţinute, în principal, următoarele rezultate:– înregistrarea în contabilitate şi urmărirea recuperării, potrivit legii, a unor lipsuri patrimoniale constatate în timpul şi ca urmare a controalelor efectuate, în suma de 1,1 miliarde lei;– majorarea cu 46,1 miliarde lei a patrimoniului unor agenţi economici şi cu 31,2 miliarde lei a capitalului social al acestora, prin refacerea lucrărilor de reevaluare, dispusă ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi, întrucît s-au constatat subevaluari faţă de prevederile hotărîrilor Guvernului nr. 945/1990 şi nr. 26/1992;– corectarea profitului declarat de unii agenţi economici prin majorarea acestuia cu suma de 23,1 miliarde lei, reprezentind, în principal, costuri nereale cu care s-a diminuat nejustificat profitul şi, implicit, impozitul pe profit;– calcularea, înregistrarea şi virarea la bugetul de stat, la bugetele locale şi la fondurile speciale a unor obligaţii în suma de 34,7 miliarde lei, peste cele declarate şi virate iniţial de agenţii economici respectivi;– virarea la bugetul de stat a unor alocaţii şi subvenţii necuvenite, în suma de 2,8 miliarde lei.Deciziile prin care s-au dispus măsuri societăţilor comerciale au fost transmise şi conducerii Fondului Proprietăţii de Stat, pentru a lua măsurile care se impun în vederea inlaturarii abaterilor semnalate şi intrării în legalitate.Cu ocazia controalelor efectuate de către organele Curţii de Conturi la agenţii economici s-au constatat şi unele nereguli financiare, pe care însă legislaţia în vigoare nu le sancţionează, ceea ce duce la perpetuarea lor, cu consecinţe deosebit de grave asupra integrităţii patrimoniului statului.Pentru reglementarea situaţiilor respective, în partea a V-a, cap. 6 din raport, s-au făcut unele propuneri de completare sau de modificare a cadrului legislativ existent.E. Observaţii privind activitatea celorlalte organe de control financiar din economiePentru îndeplinirea atribuţiilor pe care i le conferă Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi, în calitatea sa de organ suprem de control financiar, potrivit art. 92 din legea menţionată, are competente şi în legătură cu activitatea celorlalte organe de control financiar din economie, şi anume: sa evalueze activitatea de control financiar propriu a persoanelor juridice controlate; sa emita instrucţiuni cu caracter obligatoriu pentru aceste organe, necesare exercitării în bune condiţii a competentelor Curţii de Conturi; să solicite organelor de control financiar şi ale Băncii Naţionale a României sa verifice cu prioritate unele obiective, în cadrul atribuţiilor lor legale; sa utilizeze rapoartele organelor respective pentru exercitarea de către Curte a funcţiilor sale de control şi jurisdicţionale.Aceste competente se executa, atât în relaţiile cu organele de control financiar ale statului din structura Ministerului Finanţelor, cît şi cu cele de control financiar propriu ale persoanelor juridice, definite în mod expres în Legea nr. 30 din 22 martie 1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare.De asemenea, competentele Curţii de Conturi se exercită şi în legătură cu activitatea organelor de control ale Băncii Naţionale a României.Din controalele efectuate asupra persoanelor juridice prevăzute la art. 18 din Legea nr. 94/1992 (ministere, regii autonome, societăţi comerciale, unităţi administrativ-teritoriale, bănci etc.) a rezultat ca abaterile grave cu caracter financiar constatate, unele devenite fenomene prin amploarea lor, prezentate în capitolele anterioare ale raportului Curţii de Conturi, s-au datorat şi faptului ca activitatea de control financiar din economie nu a fost organizată şi nu a funcţionat în mod corespunzător.Principalele neajunsuri constatate se referă la următoarele:1. Deşi la art. 3 din Legea nr. 30/1991 se prevede că regiile autonome, societăţile comerciale şi alte persoane juridice cu activitate economico-socială îşi organizează controlul financiar propriu, potrivit legii, precum şi prevederilor din statutele proprii, s-a constatat ca societăţile comerciale cu capital social integral sau majoritar de stat au renunţat la acest control.Situaţia a fost determinata, în principal, de faptul ca modul de organizare şi de exercitare a controlului financiar la societăţile comerciale nu a fost stabilit în mod concret prin lege şi nici Guvernul nu a fost abilitat sa aprobe norme în acest sens, ca în cazul ministerelor, departamentelor, altor organe centrale de stat, regiilor autonome, prefecturilor etc.Problema lăsată exclusiv la latitudinea societăţilor comerciale, acestea au interpretat, în mod eronat, ca activitatea controlului financiar de gestiune este suplinita de controlul efectuat de cenzorii societăţilor comerciale, ceea ce nu corespunde realităţii, întrucît atribuţiile legale de control ale acestora diferă substanţial de cele ale controlului financiar de gestiune, reglementate prin Legea nr. 30/1991 şi prin Hotărârea Guvernului nr. 720/1991.Ca urmare, o parte însemnată a patrimoniului statului dat în administrarea societăţilor comerciale a fost lăsată, atât din punct de vedere legislativ, cît şi în fapt, în afară controlului financiar propriu, preventiv şi ulterior, cît şi în afară controlului extern al statului, având în vedere ca în perioada 1990-1992 nu a existat Curtea de Conturi, iar controlul Ministerului Finanţelor, prin modul în care a fost organizat şi a funcţionat, nu a putut acoperi decît o mica parte din necesitaţi.Asa se explica faptul ca la aproape toate societăţile comerciale controlate de Curtea de Conturi până în prezent au fost constatate abateri grave de la legile în vigoare, în special cu privire la gospodărirea patrimoniului, declararea şi achitarea obligaţiilor către stat.Lipsa controlului financiar propriu, cît şi a controlului statului a permis administratorilor unor societăţi comerciale sa încalce în mod flagrant şi sistematic legile cu privire la inventarierea şi reevaluarea patrimoniului, domeniu în care organele Curţii de Conturi au constatat subevaluari de valori foarte mari. Din control a rezultat ca atât cenzorii, cît şi reprezentanţii statului pe lângă societăţile comerciale, ca membri ai consiliilor de administraţie, ai consiliilor imputernicitilor statului şi ai adunării generale a acţionarilor, au propus sau au aprobat bilanţurile agenţilor economici în cauza, deşi aceştia nu efectuasera inventarierea şi reevaluarea patrimoniului, dispuse prin actele normative în vigoare. Aceeaşi pasivitate au manifestat cenzorii şi împuterniciţii statului faţă de unele ilegalitati săvârşite în legătură cu: vânzările de mijloace fixe şi de active, locatiile de gestiune şi închirierile de spaţii de producţie, asocierile cu unii parteneri străini sau cu societăţi comerciale cu capital social privat etc., acţiuni prin care statul a fost dezavantajat şi, evident, pagubit.Lipsa de protecţie a patrimoniului statului aflat în administrarea societăţilor comerciale cu capital social de stat se menţine având în vedere ca nici Fondul Proprietăţii de Stat, care răspunde de administrarea acestuia, în calitate de principal acţionar, nu are organizat un sistem de control financiar propriu.Necalcularea, neevidentierea sau determinarea incorectă a obligaţiilor faţă de bugetul de stat şi faţă de alte fonduri stabilite prin lege, constatate la marea majoritate a societăţilor comerciale controlate şi care, în fapt, contureaza o tendinta evazionista a acestora, se datorează, de asemenea, în mare parte, lipsei controlului financiar propriu şi nesuplinirii acestui control de către cenzori.2. La ministere, departamente şi regii autonome, cu toate ca prin Hotărârea Guvernului nr. 720/1991 au fost stabilite norme de organizare şi de exercitare a controlului financiar propriu, preventiv şi de gestiune, acesta nu a funcţionat în mod corespunzător datorită, în principal, următoarelor cauze:a) Dimensionarea, de către persoanele juridice menţionate, a aparatului de control financiar, în neconcordanta cu atribuţiile de control prevăzute în Legea nr. 30/1991 şi în normele de aplicare aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 720/1991, ori ocuparea în mica măsura a posturilor aprobate. … De exemplu:Ministerul Industriilor avea organizat un compartiment de control financiar cu 6 posturi, căruia îi revenea sarcina de a controla anual 17 regii autonome, între care: Regia Autonomă de Electricitate "Renel", Regia Autonomă a Petrolului "Petrom" Bucureşti, Regia Autonomă a Gazelor Naturale "Romgaz" Medias etc., gestiunile proprii ale ministerului şi instituţiilor publice subordonate acestuia. În fapt, din cele 6 posturi nu erau ocupate decît 2 posturi, ceea ce conducea şi la concluzia lipsei de preocupare din partea conducerii ministerului pentru asigurarea unui control competent şi eficient asupra modului de gestionare a fondurilor alocate de la bugetul de stat şi a patrimoniului public şi privat al statului dat în administrarea regiilor autonome.În Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pentru controlul a 91 de direcţii generale şi direcţii judeţene pentru agricultura şi alimentaţie şi, respectiv, sanitar-veterinare, laboratoare centrale şi regii autonome, s-a organizat un compartiment de control cu 9 posturi, din care numai 3 posturi erau ocupate.Ministerul Transporturilor a constituit un compartiment de control financiar de gestiune cu 8 posturi, din care era ocupat numai unul pentru controlul a 30 de regii autonome, la care se adauga unităţile subordonate finanţate din credite bugetare şi gestiunile proprii ale ministerului.La Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, pentru verificarea gestiunilor proprii, 41 de inspecţii judeţene în construcţii şi 3 unităţi finanţate de la bugetul de stat, s-au creat numai 2 posturi cu atribuţii de control financiar.La Ministerul Sănătăţii, din cele 11 posturi aprobate în cadrul Direcţiei de control erau ocupate numai 3 posturi, dintre care la sfârşitul anului 1994 a rămas ocupat numai un post.Regia Autonomă a Pădurilor "Romsilva", de sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, şi-a creat un compartiment de control financiar propriu, compus numai din 2 posturi.Regia Autonomă "Rom-Telecom" din Bucureşti avea la centru un serviciu de control financiar de gestiune format din 5 posturi aprobate, dintre care erau ocupate numai 2 posturi.b) Subdimensionând aparatul de control şi neocupând, decît parţial, posturile, ministerele, departamentele, regiile autonome au eludat, practic, obligaţiile legale pe care le aveau potrivit Hotărârii Guvernului nr. 720/1991 de a efectua controlul financiar de gestiune, cel puţin o dată pe an, la unităţile şi la gestiunile din structura lor, necontribuind astfel decît în mica măsura la determinarea respectării legilor privind utilizarea fondurilor bugetare, administrarea şi gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti, evidentierea şi achitarea obligaţiilor de plată faţă de bugetul de stat şi faţă de fondurile speciale. … Abaterile de la disciplina bugetară şi prejudiciile constatate la ministere, departamente şi regii autonome, consemnate în fişele de observaţii asupra conturilor de execuţie ale ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat, precum şi în capitolul privind regiile autonome, anexe la raportul Curţii de Conturi, confirma lipsa de eficacitate a organelor proprii de control financiar ale acestora.Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale are organizate 3 compartimente de control financiar, însumând 307 salariaţi, din care: un compartiment de control financiar de gestiune, înfiinţat conform Legii nr. 30/1991 şi Hotărârii Guvernului nr. 720/1991, compus din 12 persoane, precum şi alte 2 direcţii de control specializate în domeniul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj (135 de persoane) şi al asigurărilor sociale de stat (160 de persoane).Cu toate acestea, în activitatea ministerului au fost constatate numeroase abateri cu caracter financiar-contabil, asa cum rezultă din fişele de observaţii asupra conturilor de execuţie privind protecţia socială, anexate la prezentul raport.Reţin în mod special atenţia abaterile constatate în legătură cu unele plati efectuate din Fondul pentru plata ajutorului de şomaj pentru întreruperea temporară a lucrului ca urmare a neasigurarii resurselor energetice sau a lipsei de comenzi în cadrul unităţilor producătoare de tehnica militară, pentru calificarea şomerilor, pentru unele dotări etc.Aceste categorii de cheltuieli nu au fost supuse controlului financiar, nici preventiv şi nici ulterior, sumele fiind eliberate, de regula, la simpla solicitare a beneficiarilor, fără să se verifice îndeplinirea condiţiilor stabilite în mod expres prin legi şi alte acte normative care reglementează domeniul respectiv.3. Activitatea de control financiar la organele administrativ-teritoriale nu era reglementată legal. Astfel, atât în Legea nr. 30/1991, cît şi în Hotărârea Guvernului nr. 720/1991 sunt prevăzute sarcini de organizare şi de exercitare a controlului financiar pentru prefecturi şi pentru Primăria Municipiului Bucureşti, nefiind menţionate consiliile judeţene.În fapt, prefecturile nu au organizat compartimente proprii de control financiar, aceste compartimente funcţionând pe lângă consiliile judeţene, însă fără o reglementare legală privind subordonarea, obiectivele de control, modul de valorificare a constatărilor etc.Edificator în acest sens este faptul ca pentru abaterile cu caracter financiar şi pentru prejudiciile constatate în sarcina primăriilor, ca ordonatori principali de credite, la municipii, oraşe, comune, organele de control de pe lângă unele consilii judeţene au solicitat Curţii de Conturi sa valorifice constatările lor pe motiv că nu au competente în acest sens.4. Controlul financiar al Ministerului Finanţelor – Direcţia generală a controlului financiar de stat – a acţionat pe o arie restrînsa, datorită şi neocuparii posturilor de specialitate aprobate, a căror situaţie, în perioada 1990-1994, se prezintă după cum urmează:

Astfel, în anul 1992 organele Ministerului Finanţelor au verificat modul de administrare şi de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat numai la 3 ministere şi la unităţile judeţene din subordine (Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei şi Secretariatul de Stat pentru Handicapati), precum şi la 26 de prefecturi şi la 62 de primării orăşeneşti.Nu au fost abordate, în suficienta măsura, unele obiective de control majore, prevăzute de lege, cum ar fi: folosirea fondurilor din dotare şi respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat; exactitatea şi realitatea bilanţurilor contabile ale agenţilor economici menţionaţi, precum şi urmărirea stabilirii corecte, îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi faţă de fondurile speciale.Curtea de Conturi a constatat, în legătură cu stabilirea şi încasarea veniturilor bugetului de stat, ca Ministerul Finanţelor a efectuat, prin Inspecţia generală pentru activitatea interna, îndrumarea şi controlul unităţilor fiscale din teritoriu, numai la 10 direcţii generale judeţene ale finanţelor publice, ceea ce reprezintă 25% din numărul total. La direcţiile generale ale finanţelor publice necontrolate de către Ministerul Finanţelor, Curtea de Conturi a constatat o serie de neajunsuri, ca de exemplu:La Direcţia generală a finanţelor publice a municipiului Bucureşti s-a constatat ca din totalul de 44.925 agenţi economici, 16.173 nu au depus bilanţuri contabile la 31 decembrie 1992 şi a fost cuprins în control numai un număr de 5.812 agenţi plătitori, respectiv în proporţie de 13% din total. La aceeaşi direcţie generală nu a existat în anul 1992 un program de verificare a agenţilor economici, controalele fiind efectuate, în numeroase cazuri, la solicitarea agenţilor economici în cauza pentru reducerea impozitelor sau pentru restituirea sumelor plătite în plus ori în urma sesizarilor primite din partea Gărzii financiare şi a Inspectoratului General al Poliţiei.Deficientele constatate de Curtea de Conturi la numeroase unităţi fiscale din teritoriu, în ceea ce priveşte realizarea, în anul 1992, a veniturilor cuvenite bugetului de stat, denota şi insuficienta preocupare a Direcţiei generale a controlului financiar de stat din Ministerul Finanţelor pentru îndeplinirea atributiei prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului, elaborat în baza Hotărârii Guvernului nr. 328/1991, de a participa împreună cu Departamentul veniturilor statului la analiza şi îndrumarea activităţii aparatului fiscal din teritoriu.Neajunsurile menţionate au condus, în mare măsura, la neincasarea la bugetul de stat, în anul 1992, a unor venituri însumând 255,5 miliarde lei, care reprezintă peste 95% din deficitul bugetar.Ministerul Finanţelor nu şi-a îndeplinit, de asemenea, sarcina prevăzută la art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 720/1991, în sensul că nu a efectuat controale asupra modului de aplicare a Normelor privind modul de organizare şi exercitare a controlului financiar propriu la ministere, departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi şi Primăria Municipiului Bucureşti, precum şi la regiile autonome, aprobate prin aceasta hotărâre.5. În baza prevederilor art. 92 lit. c) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi a solicitat în luna decembrie 1993 tuturor ministerelor, departamentelor şi consiliilor judeţene ca, în cadrul atribuţiilor lor legale, sa verifice cu prioritate unele obiective de control privind respectarea normelor legale în vigoare referitoare la utilizarea fondurilor bugetare, precum şi în legătură cu gospodărirea patrimoniului public şi privat al statului.De asemenea, atât în anul 1993, cît şi în anul 1994, s-a solicitat Ministerului Finanţelor sa verifice execuţia bugetară a ordonatorilor secundari şi terţiari de credite ai bugetului de stat, care au cheltuieli sub limita valorică pentru care aceştia sunt supuşi controlului Curţii de Conturi.Din datele pe care le detinem, solicitarile Curţii de Conturi nu au fost aduse la îndeplinire decît în mica măsura şi cu rezultate nesemnificative.6. Faţa de modul nesatisfăcător în care este organizat şi se exercită controlul financiar de stat şi controlul financiar propriu al ministerelor, departamentelor, regiilor autonome, societăţilor comerciale, unităţilor administrativ-teritoriale şi altele, Curtea de Conturi a prevăzut în programul sau de activitate pe anul 1995 verificarea tuturor structurilor de control financiar din economie, în vederea evaluării activităţii acestora, urmînd ca în legătură cu aceasta problema să fie depus un raport separat Parlamentului României.De asemenea, apreciem ca este necesară completarea Legii nr. 30/1991, privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare cu prevederi referitoare la organizarea şi atribuţiile controlului financiar, precum şi a modului de valorificare a constatărilor, în cazul:– societăţilor comerciale cu capital social integral sau majoritar de stat;– unităţilor administrativ-teritoriale.Instituirea cadrului legal de organizare şi de exercitare a controlului financiar propriu, precum şi a controlului financiar al statului şi în aceste sectoare este necesară, ţinând seama de volumul însemnat al patrimoniului de stat dat în administrarea acestora, cît şi al fondurilor utilizate din bugetul de stat, de problemele deosebit de importante cu care se confrunta aceste sectoare în etapa actuala de tranzitie la economia de piaţa şi, respectiv, la autonomia unităţilor administrativ-teritoriale.Partea a IV-aRezultate, concluzii şi propuneriAvând în vedere ca:– Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a intrat în vigoare în luna octombrie 1992;– potrivit sarcinilor primite de la Senat şi de la Camera Deputaţilor, Curtea de Conturi a avut obligaţia să efectueze controlul unor obiective şi pentru anii 1990-1992, deci pe o perioadă anterioară infiintarii sale;– în perioada respectiva (1990-1992) răspunderile se stabileau în baza altor reglementări (Codul muncii), diferite de prevederile Legii nr. 94/1992;– pentru prejudiciile produse în anul 1990 şi în primul semestru al anului 1991 nu se mai puteau stabili raspunderi materiale, întrucît s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege (3 ani).Prin raportul intermediar depus la Parlamentul României în luna iulie 1994, am apreciat necesar să se analizeze de către Parlament complexitatea situaţiilor constatate de către organele de control ale Curţii de Conturi, în funcţie de specificul perioadelor respective, pentru stabilirea modului de valorificare a constatărilor, în scopul prevenirii aspectelor de nemulţumire din partea celor care nu au încălcat legea intentionat.Din pacate, deşi comisiile de specialitate ale Parlamentului României au analizat cu atenţie raportul, nu s-au găsit alte soluţii de rezolvare decît procedurile Curţii de Conturi, situaţii care au generat, în cea mai mare parte, imaginea deformata a activităţii acesteia.Însă, oricum ar fi privite aceste abateri şi comportamentele nelegale sau neoportune şi neeficiente, consideram ca trebuie să se înţeleagă ca banul public şi patrimoniul public şi privat al statului sunt ţinta preferata a infracţiunilor economice, sunt sursele care alimentează corupţia, frauda, economia subterana, jaful, distrugerea şi celelalte fenomene antisociale şi antieconomice şi ca, pentru a se face ordine în economie, pentru a se crea premisele lansării economice şi pentru instaurarea regulilor democratice (inclusiv în domeniul economic), trebuie să se facă ordine în aceste domenii esenţiale. Toate aceste nereguli afectează munca şi veniturile oamenilor cinstiti, se fac pe buzunarul acestora, iar asanarea lor reprezintă interesele cetăţeneşti şi naţionale majore din societatea românească.Indiferent de cauzele abaterilor de la lege, Curtea de Conturi a fost obligată sa acţioneze, prin pirghii specifice, pentru constatarea şi îndreptarea lor, pentru reîntregirea patrimoniului public şi privat al statului şi pentru a sprijini pe cei interesaţi, justificat, în demersurile lor pentru ameliorarea legislaţiei care frina reforma, incetinea ritmul şi majoră costul tranzitiei (Curtea de Conturi neavînd dreptul de iniţiativa legislativă).Neacţionând în acest mod, Curtea de Conturi s-ar fi situat în afară legii şi ar fi facilitat amplificarea fenomenelor de indisciplina bugetară, de indisciplina financiară, în general, de degradare a patrimoniului public şi privat al statului, de ineficienta în utilizarea resurselor tarii, cu consecinţe deosebit de grave.Rolul Curţii de Conturi nu poate fi decît acela de a acţiona pentru recapatarea respectului faţă de lege de către toţi utilizatorii banilor publici şi ai patrimoniului public şi privat al statului, indiferent de condiţiile în care se desfăşoară procesele de utilizare a acestora şi de poziţia pe scara socială a celor obligaţi să asigure ordine şi disciplina, buna administrare şi eficienta prevăzută, respectarea ferma a legii.Or, aceasta poziţie fireasca a Curţii de Conturi este interpretată negativ, interpretări care, uneori, incita spiritele, altereaza climatul şi pune în lumina nefavorabila activitatea şi prestigiul aparatului sau.REZULTATELE DE ANSAMBLU ALE ACTIVITĂŢII CURŢII DE CONTURI DIN PERIOADA 1993-1995 1. Numărul de controale

2. Principalele constatări:

CONCLUZII ŞI PROPUNERIPropunem discutarea de către Camerele reunite ale Parlamentului României şi a celorlalte rapoarte depuse de Curtea de Conturi, inclusiv Raportul public anual pe anul 1993, care se va depune în 2-3 saptamini.1. Unităţile la care s-au constatat neregulile cuprinse în sinteza de faţa, modul în care au încălcat legea, consecinţele abaterilor şi stadiul recuperării pagubelor rezultă din cele doua rapoarte mai sus menţionate.2. Discutarea şi aprobarea execuţiei bugetare pe anii 1990, 1991 şi 1992.3. Asteptam ca dezbaterile parlamentare să se finalizeze cel puţin cu următoarele:a) Adoptarea unei hotărâri a celor două Camere ale Parlamentului României privind unele urgente legislative care rezultă din propunerile cuprinse în rapoartele Curţii de Conturi şi din dezbateri (legea finanţelor publice, legea răspunderii ministeriale, aşezarea într-un cadrul legal concret şi eficient a raspunderilor organismelor implicate în procesul de privatizare, Statutul funcţionarului public etc.). … b) Plenul Curţii de Conturi considera utila elaborarea unui program special pentru inventarierea şi sistematizarea legislaţiei în vigoare şi a unui calendar de urgente pentru ameliorarea acesteia şi sprijinirea Consiliului Legislativ în realizarea acestei importante lucrări. … c) Consideram necesară studierea de către Guvern a fenomenelor sesizate prin rapoartele Curţii de Conturi, în vederea gasirii soluţiilor de eliminare şi de prevenire. … 4. În proiectul legii finanţelor publice şi în regulamentul Camerelor să se reglementeze modul de depunere şi de aprobare a conturilor de execuţie bugetară ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi modul de examinare a rapoartelor Curţii de Conturi şi de publicare a acestora în Monitorul Oficial al României.5. Transmiterea, spre avizare, Curţii de Conturi, a proiectelor de acte normative care se referă la finanţele publice şi la patrimoniul public şi privat al statului, domenii care intră în competentele de verificare ale acesteia.Curtea de Conturi considera ca a acţionat eficient pentru intrarea în funcţiune a instituţiei într-un timp scurt, ca aceasta s-a interpus ferm în calea abaterilor care s-au redus, de la an la an, ca întindere, consecinţe şi periculozitate, şi, ca urmare, sistemele economice şi instituţiile publice au început sa funcţioneze cu mai puţine abateri de la cadrul legal, se acţionează mai atent pentru limitarea şi prevenirea fenomenelor de frauda, corupţie, jaf şi distrugere.Plenul Curţii de Conturi ––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește