STRATEGIE NAȚIONALĂ din 19 decembrie 2022

Notă …

Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 1.543 din 19 decembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1.249 din 23 decembrie 2022. +
Capitolul IINTRODUCEREMult timp, instituționalizarea a fost considerată cel mai potrivit mod de a avea grijă de persoanele cu deficiențe, cu probleme de sănătate sau asociate. Multe dintre instituțiile înființate pe parcursul anilor pentru îngrijirea acestor persoane sunt de dimensiuni mari, în afara localităților, și se bizuie pe tratamente medicamentoase mai mult decât pe implicarea persoanelor în activități de dezvoltare personală care să le ajute să revină în comunitate.Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, denumită în continuare Convenția, a fost ratificată de România prin Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007, cu modificările ulterioare. Convenția este primul standard de drept internațional care recunoaște și promovează dreptul fundamental la viață independentă, în mod egal cu celelalte persoane, al persoanelor cu dizabilități, nu numai prin abilitatea de a desfășura activități pe cont propriu ci, în primul rând, ca libertatea de a decide și a-și controla toate aspectele vieții.Totodată România și-a asumat, în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență*2), accelerarea procesului de dezinstituționalizare în perioada 2022-2026, prin două acte legislative de importanță majoră și anume: o hotărâre de guvern pentru aprobarea strategiei naționale privind prevenirea instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități și o lege pentru susținerea procesului de dezinstituționalizare, ambele elaborate și intrate în vigoare până la sfârșitul anului 2022, care să consolideze sistemele de guvernanță, de finanțare și de condiționare a utilizării fondurilor în domeniul dizabilității astfel încât să fie asigurată îndeplinirea țintelor asumate și să fie definit și aplicat un "parcurs de trai independent" pentru fiecare persoană instituționalizată în prezent, în conformitate cu principiile managementului de caz. Prin aceste angajamente, România reduce numărul de 16.911 persoane adulte cu dizabilități instituționalizate în anul 2020*3), la 11.500 de persoane până la data de 30 iunie 2026 și, ulterior, până la sfârșitul anului 2030, la 10.349 persoane*4).*2) Aprobat prin Decizia 2021/0309 a Consiliului Europei din 3 noiembrie 2021*3) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, cu modificările ulterioareProcesul de dezinstituționalizare, început din anul 2015*5), s-a desfășurat într-un ritm lent și a resimțit lipsa unei viziuni bazate pe Convenție, precum și a unui cadru legislativ și metodologic corespunzător. Până în prezent, nu există o strategie națională de acțiune dedicată dezinstituționalizării, un calendar convenit de autoritățile centrale și locale de implementare a acțiunilor de transformare a centrelor rezidențiale, o structură de coordonare care să își asume o foaie de parcurs și ținte stabilite ferm și monitorizate anual pentru întreg procesul de la nivel național și nici un ghid detaliat privind modul în care ar trebui să se realizeze procesul de dezinstituționalizare la nivelul centrelor rezidențiale și care să determine accelerarea ritmului acestui proces. Etapa de pregătire a transferului în comunitate ar trebui să cuprindă activități specifice pentru persoanele adulte cu dizabilități care urmează să fie dezinstituționalizate, dar gradul de cunoaștere și aplicare a acestora este redus iar diferențele între centre sunt mari; nu există un plan de tranziție în comunitate, transferul în comunitate fiind simultan cu sistarea acordării oricăror servicii de sprijin.*5) Decizia președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități nr. 143/05.05.2017 pentru aprobarea Documentului de analiză a serviciilor sociale pentru asigurarea transferului în alternative de tip familial a persoanelor adulte cu dizabilități din instituții rezidențiale de tip vechiÎn acest context, prin Strategia națională privind prevenirea instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități și accelerarea procesului de dezinstituționalizare, pentru perioada 2022-2030, denumită în continuare Strategia dezinstituționalizării, se asigură cadrul pentru schimbările structurale de care sistemul de protecție a persoanelor adulte cu dizabilități are nevoie. Elaborarea Strategiei dezinstituționalizării a fost posibilă în mare parte în cadrul proiectului "Persoane cu dizabilități – tranziția de la servicii rezidențiale la servicii în comunitate", Cod SIPOCA/SMIS2014+: 618/127529, implementat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, denumită în continuare Autoritatea, cu asistență din partea Băncii Mondiale, în baza "Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile cu privire la suport pentru accelerarea tranziției persoanelor cu dizabilități de la servicii rezidențiale la servicii la nivelul comunității"*6),. Un grup de lucru format din 12 persoane, reprezentanți ai Autorității și ai furnizorilor de servicii publice a fost desemnat*7) să realizeze proiectul de politici publice.*6) Acord semnat semnat între Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare la data de 4 octombrie 2019*9) Link site ………………….*11) Banca Mondială (2021) Diagnoza situației persoanelor cu dizabilități în România. Disponibil la: http://anpd.gov.ro/web/wp- content/uploads/2021/11/Diagnoza-situației-persoanelor-cu-dizabilități-in-România.pdfÎn plus, Strategia dezinstituționalizării se bazează pe informații din cadrul cartografierii complete a situației individuale a tuturor persoanelor adulte cu dizabilități instituționalizate în prezent în România, cercetare calitativă desfășurată la nivel național în anul 2022 cu sprijinul Băncii Mondiale, la care au contribuit reprezentanți ai instituțiilor centrale, județene, locale. Analizele rezultate în urma cartografierii au la bază date colectate pentru prima dată de la peste 16.000 de beneficiari adulți din serviciile sociale rezidențiale publice și date calitative privind situația individuală a acestora.Autoritatea a coordonat întreaga activitate împreună cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, cu instituțiile care funcționează în subordinea sau sub autoritatea acestuia, cu direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului și cu serviciile de specialitate ale autorităților publice locale de la nivelul municipiilor, orașelor și comunelor.În sensul Strategiei dezinstituționalizării, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:a)Beneficiu pentru locuire – sumă de bani acordată de la bugetul de stat sau din fonduri externe nerambursabile sub formă de indemnizație lunară, în baza evaluării nevoilor individuale de viață în comunitate, în vederea administrării unei locuințe de către o persoană adultă încadrată în grad grav, accentuat sau mediu de handicap; include plata chiriei pentru locuințele închiriate din mediul privat sau din fondul de locuințe sociale, cheltuielile de întreținere lunară sau utilități, plata asigurării împotriva dezastrelor naturale, a utilităților și a reparațiilor curente. … c)Îngrijitor informal al persoanei adulte cu dizabilități – persoana necalificată, membru al familiei, rudă, prieten, vecin sau orice altă persoană care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităților zilnice de către persoana cu dizabilități încadrată în grad grav sau accentuat, alta decât asistentul personal al persoanei cu handicap grav, asistentul personal profesionist sau însoțitorul acordat în sistemul unitar de pensii publice; … e)Parcurs de trai independent – etapele stabilite pentru o persoană adultă cu dizabilități în baza evaluării nevoilor specifice, astfel încât aceasta să se bucure de dreptul de a trăi independent în comunitate; etapele cuprind: pregătirea, tranziția în comunitate, monitorizarea, evaluarea regulată a situației și progresului persoanei; … g)Proces de dezinstituționalizare a persoanelor adulte cu dizabilități – proces planificat prin care se asigură persoanelor adulte cu dizabilități servicii corespunzătoare nevoilor specifice, accesibile și de calitate în comunitate, pentru a facilita tranziția acestor persoane din instituții rezidențiale și incluziunea lor în comunitate; procesul de dezinstituționalizare este corelat cu și condiționat de punerea în aplicare a măsurilor de prevenire a instituționalizătii sau a re-instituționalizării realizate la nivel local; … i)Stimulent de inserție pe piața muncii – sumă de bani acordată pe durată determinată de la bugetul de stat sau din fonduri externe nerambursabile, în baza evaluării nevoilor individuale de dezvoltare a deprinderilor vocaționale și de muncă ale persoanei încadrate în grad grav, accentuat sau mediu de handicap, în vederea facilitării ocupării sau păstrării unui loc de muncă de către aceasta. … k) +
Capitolul IIVIZIUNEConvenția recunoaște "dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate, cu șanse egale cu ale celorlalți", precum și "necesitatea de a promova și proteja drepturile omului pentru toate persoanele cu dizabilități, inclusiv pentru cele care au nevoie de mai mult sprijin".Viziunea asumată prin Strategia dezinstituționalizării este: Toate persoanele cu dizabilități au dreptul să trăiască independent în comunitate, în egală măsură ca orice altă persoană, cu acces la sprijinul de care ar putea avea nevoie pentru exercitarea acestui drept, inclusiv cu acces la resurse care să le ofere șanse egale pentru a putea trăi demn și autonom ca cetățeni activi în cadrul societății.Prin cartografiere, au fost culese date*12) despre 17.258 de persoane cu dizabilități instituționalizate în 521 de servicii sociale rezidențiale, 446 dintre acestea având furnizori publici și 75 fiind servicii ale unor furnizori privați.*12) august 2022Din punct de vedere al vârstei, 15.9% dintre cele 17.258 de persoane fac parte din grupa 18-29 de ani, două treimi din grupa 30-64 de ani, în timp ce 18.4% au cel puțin 65 de ani.Doar 2.5% dintre cele 17.258 de persoane cu dizabilități instituționalizate declară că sunt căsătorite sau au o relație cu un/o partener/ă, iar cele mai multe dintre acestea nu locuiesc împreună cu partenerul/partenera de viață.În raport cu tipul dizabilității, majoritatea persoanelor sunt încadrate ca având dizabilități de tip mintal sau psihic, respectiv un procent de 77.0%, 14,4% fiind cu tip asociat de dizabilitate iar 5,9% cu dizabilitate de ordin fizic.Datele culese indică faptul că jumătate din persoanele instituționalizate a fost admisă în sistemul de protecție pentru adulții cu dizabilități înainte de a împlini vârsta de 25 de ani – 53.2%, 35,7% au fost admiși în sistem atunci când aveau între 25-59 de ani, în vreme ce 11.1% dintre adulții cu dizabilități au fost instituționalizați începând cu vârsta de 60 de ani.Cele mai frecvent menționate motive de instituționalizare au fost următoarele: persoana cu dizabilități provine din sistemul de protecție a copilului, fiind transferată în servicii rezidențiale pentru adulți cu dizabilități – 51.1%, familia/rudele nu au mai putut avea grijă – 48.2% și lipsa unor servicii de sprijin specializat la nivelul comunității, fie de tipul serviciilor de îngrijire la domiciliu – 5.1%, fie de alt tip (6.4%).Analiza situației școlarizării adulților cu dizabilități instituționalizați relevă faptul că 59,2% au urmat o formă de învățământ, fie în învățământul de masă – 31,4%, fie în învățământul special – 27,4%, fie au fost cuprinși, la momente diferite, în fiecare din cele două sisteme de învățământ 0,4%. Comparativ, 40,8% nu au beneficiat de educație formală, de-a lungul vieții. Dintre persoanele cu dizabilități instituționalizate care au urmat o formă de învățământ, 53,6% au absolvit cel mult ciclul gimnazial, 22,7% școala profesională iar 18,7% au urmat cursuri liceale. Doar 2,4% au indicat finalizarea studiilor superioare. +
Capitolul IIIPRIORITĂȚILE, POLITICILE ȘI CADRUL LEGAL EXISTENTECadrul general al protecției și promovării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în vederea asigurării exercitării depline și în condiții de egalitate a acestora de către toate persoanele cu dizabilități are la bază tratate și convenții internaționale, directive și recomandări europene, precum și acte normative naționale. Strategia dezinstituționalizării se raliază la următoarele documente:a)Carta Socială Europeană Revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, care stipulează la art. 15 "dreptul persoanelor cu dizabilități la independență, integrare socială și participare la viața din cadrul comunității" și solicită semnatarilor să ia măsurile necesare pentru a garanta acest drept; … c)Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiul 17 privind incluziunea persoanelor cu handicap, principiul 3 privind egalitatea de șanse și principiul 10 privind un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat și protecția datelor; … e)"Drepturile omului: O realitate pentru toți: Strategia Consiliului Europei privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2017-2023"*13) al cărei obiectiv general este de a atinge egalitatea, demnitatea și oportunitățile egale pentru persoane cu dizabilități. Acest lucru necesită asigurarea independenței, a libertății de alegere, participare deplină și efectivă în toate domeniile vieții și societății, inclusiv în comunitate.*13) https://www.coe.int/en/web/disability/strategy-2017-2023"O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030"*14) care prevede asigurarea dreptului la viață independentă ca unul din domeniile prioritare de acțiune care presupune dezvoltarea unei game de servicii diverse de calitate, accesibile, centrate pe persoană și la prețuri accesibile, pentru a facilita persoanelor cu dizabilități și familiilor lor desfășurarea activităților de zi cu zi, precum și posibilitatea de a alege.*14) COM/2021/101: Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030 – https://eur-lex.europa.eu/legal- content/RO/TXT/?uri=CELEX:52021DC0101Legislația națională relevantă pentru domeniul dizabilității se constituie din:a)Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007, cu modificările ulterioare; … c)Hotărârea Guvernului nr. 877/2018 privind adoptarea Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, cu modificările și completările ulterioare; … e)Strategia dezinstituționalizării se raliază Strategiei 2022-2027. Unul dintre domeniile prioritare ale acesteia este "Viață independentă și integrare în comunitate, inclusiv accesul la servicii publice", al cărui obiectiv general este "asigurarea vieții independente pentru persoanele cu dizabilități, drept fundamental al omului, esențială pentru dezvoltarea identității personale și realizarea potențialului uman".Principiul nediscriminării în sensul realizării măsurilor specifice necesare pentru a accelera egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilități; … b)Principiul incluziunii și accesibilității în sensul creării de oportunități egale, accesibile fără discriminare și al respectării dreptului oricărei persoane de a beneficia de avantajul deplin al oportunităților oferite pentru a depăși dezavantajele și excluziunea socială și economică; … d)Principiul desegregării în sensul utilizării fondurilor de la bugetul de stat sau nerambursabile pentru eliminarea sau diminuarea semnificativă a segregării, sub forma sprijinului pentru a reloca persoane adulte cu dizabilități din zone segregate în comunități nesegregate; … f)În vederea asigurării unui demers comun și unitar, bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel încât procesul dezinstituționalizării să fie accelerat, principiile pe care se bazează Strategia dezinstituționalizării sunt următoarele:a)Principiul parteneriatului care implică cooperarea strânsă între autoritățile publice de la toate nivelurile și sectoarele public și privat astfel încât toate părțile implicate să fie consultate și angajate în mod corespunzător; cooperarea include autoritățile naționale și locale responsabile pentru managementul sistemului de protecție a drepturilor persoanelor cu dizabilități; beneficiarii serviciilor, inclusiv cei potențiali, și organizațiile care îi reprezintă; furnizorii de servicii sociale, acreditați în condițiile legii; … c)Principiul eficacității utilizării fondurilor în cadrul asigurării tranziției de la îngrijirea instituționalizată la servicii de sprijin în familie și în comunitate, în sensul excluderii oricărui tip de finanțare de acțiuni care ar putea determina forme de segregare sau discriminare; … centrarea pe persoană ca principiu de bază atât a desfășurării procesului de dezinstituționalizare cât și a furnizării serviciilor în comunitate. Abordarea centrată pe persoană marchează trecerea de la un model de îngrijire și sprijin răspândit atât în mediul instituțional cât și în comunitate, care consideră persoana cu dizabilități ca obiect pasiv, la un model care respectă și răspunde nevoilor și preferințelor persoanei. Persoana cu dizabilități alege și controlează modul în care îi sunt furnizate serviciile și este sprijinită pentru a-și putea exercita acest drept. … b)pregătirea personalului de care depinde furnizarea unor servicii de calitate și centrate pe persoană.Tranziția persoanelor cu dizabilități la viața în comunitate necesită atât instruirea celor care lucrează în prezent în centrele rezidențiale cât și a celor care lucrează în serviciile din comunitate, pentru a preveni replicarea unui tip de sprijin și îngrijire specific culturii instituționale. Pentru a asigura coordonarea serviciilor integrate necesare persoanelor cu dizabilități, managerii de caz au nevoie urgentă de formare periodică în sensul abordării centrate pe persoană. … d)prevenirea riscului de re-instituționalizare prin măsuri comprehensive care includ: asigurarea accesului universal la serviciile destinate populației, dezvoltarea serviciilor de sprijin în comunitate, activități de conștientizare și altele. … f) +
Capitolul IVANALIZA CONTEXTULUI ȘI DEFINIREA PROBLEMELORLa 31 decembrie 2020*15), dintre cele 857.638 de persoane cu dizabilități, 98,03%, respectiv 840.727 de persoane, se aflau în îngrijirea familiilor și/sau trăiau independent iar 1,97%, respectiv 16.911 de persoane, se aflau în instituțiile publice rezidențiale de asistență socială pentru persoanele adulte cu dizabilități coordonate de Autoritate. La aceeași dată, numărul instituțiilor publice de asistență socială pentru persoanele adulte cu dizabilități aflate în coordonarea Autorității era de 508, dintre care 453 rezidențiale și 55 nerezidențiale. Din cele 453 de instituții rezidențiale publice, un număr de 85 funcționa cu peste 50 de beneficiari.*16)*15) Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (2021) Buletin statistic – Date statistice 31 decembrie 2020. Disponibil la: http://andpdca.gov.ro/w/wp-content/uploads/2021/04/ANDPDCA-adulți-cu-handicap-evoluții-trim-IV-2020-Buletin- statistic-v3-1.pdfGhidul privind accelerarea procesului de dezinstituționalizare este elaborat astfel încât să conțină informații care să sprijine procesul de dezinstituționalizare a persoanelor adulte cu dizabilități din România potrivit direcțiilor strategice trasate de Strategia națională de prevenire a instituționalizării și accelerare a procesului de dezinstituționalizare, prevăzut în anexa nr. 2 la aceasta.77,9% dintre cele 17.258 de persoane se pot deplasa fără dispozitive sau sprijin din partea altei persoane, în vreme ce 7,8% utilizează anumite dispozitive asistive iar 8,8% se pot deplasa doar cu sprijinul altei persoane. Un procent de 5,6% reprezintă persoanele imobilizate la pat.Majoritatea persoanelor adulte cu dizabilități instituționalizate participă în mod frecvent la activitățile zilnice ale centrului – 56,6%, mențin în mod frecvent relații, comunică cu alte persoane din centru – 54,6% iar 52,9% respectă orarul de lucru pentru activitățile planificate în planurile personalizate.Datele colectate indică faptul că locul de desfășurare frecvent utilizat pentru activități este centrul rezidențial. Astfel, în cadrul centrului, 91,2% de persoane au participat la activități de abilitare/reabilitare, 89,6% la activități de informare și asistență socială, 80,8% la activități de consiliere psihologică, 78.0% la activități de integrare și participare socială și civică, 76.6% la activități de menținere/dezvoltare a deprinderilor de viață independentă, 68.3% la activități de asistență și suport pentru luarea unei decizii, iar 37.8% la activități de menținerea/îmbunătățirea nivelului de educație/pregătire pentru muncă/dobândirea independenței economice.Deși au fost implementate unele măsuri în direcția diminuării capacității instituțiilor vechi, de mari dimensiuni, nu a existat până în prezent în România un moment în care dezinstituționalizarea persoanelor adulte cu dizabilități să fie asumată ca prioritate națională la care structurile administrative și instituțiile implicate să colaboreze. Activitățile inițiate la nivel național nu au fost corelate cu politicile de dezvoltare de servicii în comunitate astfel că numărul alternativelor la instituționalizare este încă redus. În acest context, dezvoltarea de servicii noi este concomitentă cu tranziția persoanelor adulte cu dizabilități în comunitate, iar acest demers este complex, urgent și are nevoie de planificare riguroasă, coordonare eficientă, monitorizare și evaluare periodică.Strategiile județene de servicii sociale nu au obiective sau măsuri cu ținte cuantificabile privind dezinstituționalizarea și/sau dezvoltarea de servicii în comunitate pentru persoanele adulte cu dizabilități. În plus, există opinii divergente cu privire la modul în care trebuie realizat procesul de dezinstituționalizare. Cercetările indică o anumită rezistență a profesioniștilor față de dezinstituționalizare și de integrarea în comunitate a persoanelor cu dizabilități. Persoanele cu dizabilități au, la rândul lor, o neîncredere semnificativă în procesul de dezinstituționalizare pentru că nu văd soluții viabile de trai în comunitate, având ca unic reper viața în instituție și relativa stabilitate pe termen lung pe care o oferă.*19) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2021 pentru modificarea unor acte normative, precum și reglementarea unor măsuri în domeniul protecției drepturilor persoanelor cu dizabilitățiÎn prezent, în România, serviciile de îngrijire și sprijin pentru persoanele cu diferite nevoi sociale, socio- medicale, educaționale sau ocupaționale sunt acoperite printr-un sistem de tip mixt, respectiv servicii furnizate atât de prestatori publici cât și privați, aceștia din urmă fiind cu preponderență nonprofit. Diferențele de finanțare, dar și de calitate, dintre serviciile publice și cele private sunt importante. În timp ce serviciile publice au o finanțare anuală asigurată din bugete publice, naționale și/sau locale, cele private se bazează pe finanțări impredictibile de tip proiecte, donații, sponsorizări și pe un procent relativ mic de finanțări publice, constituind aproximativ 10-20% din bugetele lor anuale, situație care a dus la o dezvoltare lentă și inegală a serviciilor la nivelul comunităților.Implicarea tuturor instituțiilor cu atribuții în cadrul procesului de dezinstituționalizare și integrare în comunitate a persoanelor adulte cu dizabilități are nevoie de o coordonare fermă și eficientă. În prezent, nu există un cadru de coordonare, monitorizare și evaluare cuprinzător pentru acest proces, astfel încât să se asigure o abordare standardizată la nivel național, județean și de centru rezidențial.Persoanele cu dizabilități au o înțelegere limitată a procesului în ansamblu, începând de la evaluarea și încadrarea în tip și grad de dizabilitate, până la acordarea unor servicii de sprijin. Persoanele cu dizabilități intelectuale, care alcătuiesc cel mai mare procent dintre persoanele instituționalizate, au în special dificultăți în această privință. De exemplu, contractele de servicii încheiate între prestatorul de servicii și persoanele cu dizabilități sunt documente redactate în termeni juridici specializați și sunt dificil de înțeles.Centrele rezidențiale nu au resurse pentru a facilita deciziile autonome ale adulților cu dizabilități: lipsește instruirea angajaților privind sprijinirea deciziei sau forme alternative de comunicare, materialele utilizate nu sunt accesibilizate, lipsesc procedurile pentru asigurarea consimțământului. În acest context, angajații se raportează mai degrabă paternalist la abilitatea persoanelor de a lua decizii, invocând lipsa capacității de înțelegere sau punerea sub interdicție, ceea ce îi determină să ia decizii în locul lor sau să îi influențeze.Unele persoane cu dizabilități sunt reticente să facă tranziția la viața în comunitate având în urmă ani de instituționalizare și lipsa de expunere la situații și experiențe reale de viață. Multe persoane cu dizabilități pot întâmpina dificultăți în a-și imagina viața în afara instituțiilor și în a identifica sprijinul de care au nevoie. În plus, multe persoane instituționalizate se tem că nu ar putea trăi în comunitate pe cont propriu în lipsa sprijinului familiei sau a resurselor necesare, precum o locuință, un loc de muncă sau asistență personală. În consecință, în unele județe cu centre în curs de restructurare, mulți rezidenți fie au preferat să rămână în instituțiile de tip vechi, fie s-au răzgândit ulterior cu privire la transferul către alte servicii. Grupul European de Experți în tranziția de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate*20) sugerează că accesul la informații, sfaturi și sprijin cu privire la beneficiile și provocările vieții independente, în special de la alte persoane cu dizabilități care trăiesc deja independent este crucial pentru consolidarea încrederii și dezvoltarea aptitudinilor decizionale în privința alegerii mediului de viață.*20) Instrumentar de utilizare a fondurilor Uniunii Europene pentru tranziția de la îngrijirea instituțională către serviciile din cadrul comunității, 2012, https://deinstitutionalisationdotcom.files.wordpress.com/2018/04/eeg-toolkit_romanian.pdfDeși managementul de caz reprezintă metodă de lucru recunoscută în cadrul sistemului național de asistență socială și joacă un rol central și pentru asigurarea abordării centrate pe persoană a furnizării serviciilor, activitățile de management de caz sunt organizate neunitar la nivel național. În plus, nu s-au realizat programe de formare pentru managerii de caz și nu există un ghid metodologic privind aplicarea metodei.Există o experiență limitată cu spațiile sociale din afara centrului și cu activități obișnuite precum cumpărăturile sau folosirea transportului public. Pandemia de COVID-19 a intensificat gradul de izolare, segregare, precum și provocările privind participarea la viața comunității. În 2019, 68% dintre persoanele adulte cu dizabilități instituționalizate nu au mers niciodată la cumpărături, 53% nu au mers niciodată în parc, iar 90% nu au folosit niciodată transportul public.Locuințele sociale sunt în general în număr insuficient față de cerere. În prezent, persoanele cu dizabilități nu constituie un grup prioritar pentru accesul la locuințe sociale, iar mare parte din stocul actual nu poate fi folosit de utilizatorii de scaune rulante sau de persoanele cu dizabilități asociate, din cauza problemelor de accesibilitate. În plus, multe persoane cu dizabilități instituționalizate nu știu că au posibilitatea de a solicita o locuință socială. Depunerea dosarului pentru o astfel de locuință este un demers complex, pe care o persoană cu dizabilități, fără experiențe în comunitate și fără sprijin, nu îl poate duce singură la îndeplinire.Conform evaluărilor recente ale centrelor rezidențiale din România*22), serviciile furnizate persoanelor cu dizabilități, precum și nevoile evaluate ale acestora depind preponderent de tipul de personal existent în servicii. Drept urmare, predominanța personalului medical și de îngrijire în procent de 72% din totalul personalului din centrele rezidențiale, în defavoarea celui specializat de sprijin și reabilitare, se reflectă în tipul de servicii preponderent de îngrijire și asistență furnizate rezidenților. Nevoile de sprijin pot diferi semnificativ pentru persoanele cu dizabilități odată ce vor face tranziția la viața în comunitate, necesitând o reevaluare a tipurilor de sprijin de care ar avea nevoie persoana, de exemplu sprijin pentru acoperirea nevoilor din gospodărie, sprijin pentru activitățile de participare activă, socială și economică sau sprijin pentru luarea deciziilor și de mediere și acces pe piața muncii.*22) Banca Mondială (2022) Raport de diagnoză complexă a situației centrelor rezidențiale publice pentru persoanele adulte cu dizabilități. Disponibil la: http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2022/03/Livrabil_A-1.2-Cerere-rambursare_RO.pdfConform legislației în vigoare, persoanele cu dizabilități grave pot beneficia de asistent personal sau pot opta pentru o indemnizație lunară. În martie 2020, doar 32% reprezentând 74.186 de persoane dintre persoanele eligibile pentru asistență personală sau indemnizație au beneficiat de astfel de serviciu, cu disparități mari între județe și localități. De asemenea, asistenții personali trebuie să beneficieze de instruire oferită de autoritățile locale dar, de exemplu, în anul 2019, numai 10 județe au oferit instruiri care au cuprins mai puțin de 2% dintre asistenții personali.Un alt serviciu de asistență personală este cel furnizat persoanelor adulte cu dizabilități grave sau accentuate, în anumite condiții, de către asistentul personal profesionist. În prezent, serviciul este slab dezvoltat la nivel național astfel că, în august 2020, doar două județe aveau angajați 21 de asistenți personali profesioniști.În prezent, serviciile de tip respiro și criză sunt slab dezvoltate. La data de 31 decembrie 2021, existau doar două centre respiro și două centre de criză licențiate, printre barierele specifice în procesul de dezvoltare a lor regăsindu-se dificultatea justificării cheltuielilor cu privire la resursele administrative și umane furnizate doar pe o perioadă limitată de timp, faptul că nu se poate anticipa un flux constant de beneficiari, lipsa personalului calificat corespunzător, inclusiv lipsa cererii pentru acest tip de servicii la nivel local.Evaluarea recentă a două servicii de echipă mobilă care deserveau 47 de beneficiari a evidențiat un accent pus pe activități de reabilitare fizică, ca răspuns la profilul beneficiarilor, compus majoritar din persoane cu dizabilități grave, fizice sau somatice. Serviciile acordate de echipele mobile sunt insuficiente pe fondul lipsei de servicii în comunitate și a lipsei resurselor de echipament sau personal.Furnizarea de asistență și suport persoanelor cu dizabilități, familiilor și asistenților personali este puțin cunoscută iar acest tip de serviciu nu este încă funcțional. Din perspectiva procesului de dezinstituționalizare, este de așteptat ca multe dintre persoanele instituționalizate să aibă nevoie de servicii de asistență și suport.În plus, standardele minime de calitate pentru serviciile destinate persoanelor adulte cu dizabilități limitează autonomia beneficiarilor, în timp ce activitățile furnizate sunt preponderent de îngrijire și asistență iar beneficiarii nu sunt sprijiniți pentru a-și continua viața în comunitate. Chiar și acolo unde aceste servicii există, lipsa personalului specializat și a echipamentelor necesare îngreunează furnizarea unor servicii de calitate.Standardele de calitate nu urmăresc asigurarea unei vieți independente și prezintă aspecte problematice, printre care: nu pot fi folosite pentru a măsura rezultatele sau impactul pentru beneficiari; cerințele minime nu operaționalizează respectarea standardului și nici nu garantează obținerea rezultatului preconizat; nu prevăd suficiente cerințe privind implicarea activă, concretă și continuă a beneficiarilor care să asigure o planificare și furnizare a serviciilor centrate pe persoană; nu prevăd nicio formă de responsabilizare a furnizorului de servicii în raport cu beneficiarii.Conform evaluării recente a situației centrelor rezidențiale*23), în multe centre rezidențiale, rezidenții sunt expuși la abuzuri verbale, fizice și sexuale, dar și la neglijență fizică și emoțională. Accesul limitat al adulților instituționalizați la informații despre cum să identifice situațiile de abuz, la mijloace de comunicare (telefon, calculator), la comunicare adaptată, cât și la mecanisme de plângeri și reprezentare independente contribuie la sub-raportarea cazurilor.*23) Banca Mondială (2022) Raport de diagnoză complexă a situației centrelor rezidențiale publice pentru persoanele adulte cu dizabilități. Disponibil la: http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2022/03/Livrabil_A-1.2-Cerere-rambursare_RO.pdfInvestiția în formarea continuă a personalului în serviciile rezidențiale publice pentru persoane cu dizabilități din România este în general scăzută. Nu există o tematică de formare unitară la nivel național, mai ales cu privire la viața independentă, de cele mai multe ori instruirea fiind furnizată de coordonatorii centrelor rezidențiale. În prezent, nu există un sistem de evaluare a modului în care angajații își însușesc informațiile din aceste instruiri și le aplică în furnizarea serviciilor. Nu există instruirea necesară pentru a furniza servicii centrate pe persoană, iar persoanele cu dizabilități sunt rareori implicate ca formatori în sesiunile de instruire. Majoritatea personalului a fost evaluat ca având nevoi de formare, cel mai adesea privind comunicarea cu persoanele cu dizabilități, tehnici de dezescaladare în situații de criză sau activități de îngrijire și asistență. Datele aferente anului 2019 arată că doar aproximativ un sfert dintre centrele rezidențiale au organizat sesiuni de instruire referitoare la tehnici de dezescaladare în situații de criză, asigurând formare pentru aproximativ 21% dintre angajați.Numărul profesioniștilor care manifestă interes și vor să lucreze în sectorul serviciilor sociale este din ce în ce mai redus, ocupațiile sociale nu sunt valorizate și remunerate echitabil, acesta fiind și unul din motivele migrației masive a îngrijitorilor către vestul Europei.Nu există o metodologie unitară de evaluare a nevoilor familiilor persoanelor cu dizabilități din instituții și, implicit, nu există servicii de suport pentru acestea, pentru a le informa sau pregăti pentru primirea și sprijinirea persoanelor cu dizabilități instituționalizate în tranziția lor către viața independentă în comunitate. Lipsa unei metodologii unitare, care ar trebui să includă și evaluarea nevoilor familiilor, poate periclita desfășurarea coordonată a procesului de dezinstituționalizare la nivel local și național și bloca asigurarea șanselor egale pentru persoanele cu dizabilități și familiile acestora.Familiile persoanelor cu dizabilități se confruntă adesea cu imposibilitatea de a-și reconcilia viața profesională cu cea personală. Pe fondul lipsei serviciilor în comunitate, a calității scăzute a serviciilor sau a costurilor crescute, de multe ori îngrijitorii din familie trebuie să renunțe sau își pierd locurile de muncă sau veniturile deoarece trebuie să furnizeze îngrijire membrilor cu dizabilități, în special dacă nevoile acestora de sprijin și îngrijire sunt ridicate.Lipsa generalizată de cunoaștere și înțelegere a dizabilității reprezintă un obstacol pe care persoanele cu dizabilități îl întâmpină în efortul de a trăi independent în comunitate. În România, datele cu privire la dizabilitate sunt insuficiente, limitându-se, de obicei, la o perspectivă instrumentală asupra limitărilor persoanei, și nu asupra nivelului său de funcționalitate în mediul înconjurător. De asemenea, nu se colectează sistematic informații cu privire la percepția publicului față de dizabilitate sau cu privire la experiențele de discriminare ale persoanelor cu dizabilități în demersul lor de a accesa servicii.Puține persoane cu dizabilități sunt active pe piața muncii, deși ocuparea implică persoanele cu dizabilități în viața comunității și a societății în ansamblu. Discursul public cu privire la persoanele cu dizabilități este centrat pe sistemul de servicii și beneficii oferite acestora și nu pe drepturile lor ca membri egali ai comunității, cu propriile dorințe și aspirații. +
Capitolul VOBIECTIVELE GENERALE ȘI SPECIFICEObiectivul general al Strategiei dezinstituționalizării îl constituie creșterea numărului persoanelor adulte cu dizabilități care reușesc să trăiască independent, beneficiind atât de servicii de sprijin particularizate conform nevoilor individuale cât și de serviciile destinate populației generale, într-o comunitate incluzivă și rezilientă.Direcția de acțiune 1: "Coordonarea procesului de dezinstituționalizare la nivel național, județean și local și de integrare în comunitate a persoanelor adulte cu dizabilități" are două obiective specifice:Obiectiv strategic 1.1. Întărirea coordonării metodologice a procesului de dezinstituționalizare la nivel central și județean și de integrare în comunitateObiectiv strategic 2.2. Planificarea și monitorizarea centrate pe persoană a tranziției la viața independentă și integrării în comunitate;Obiectiv strategic 3.2. Dezvoltarea serviciilor de sprijin personalizat pentru adulții cu dizabilități; Obiectiv strategic 3.3. Asigurarea calității serviciilor persoanelor cu dizabilități.Direcția de acțiune 4: "Pregătirea și motivarea personalului care lucrează cu și pentru persoane adulte cu dizabilități" are două obiective specifice:OS 4.1. Pregătirea inițială și continuă a profesioniștilor care vor lucra în comunitate; +
Capitolul VIPROGRAMEÎn vederea atingerii obiectivului general și a obiectivelor specifice, construcția Strategiei dezinstituționalizării se dezvoltă pe șase direcții de acțiune:Direcția de acțiune 2: "Asigurarea abordării centrate pe persoană a tranziției la viața independentă și integrare în comunitate" dezvoltă tema schimbării de paradigmă în ceea ce privește înțelegerea și managementul dizabilității pe care o aduce abordarea centrată pe persoană, în sensul prioritizării capacităților individuale ale persoanei, propunându-și să sprijine persoanele cu dizabilități în construirea unui stil de viață în acord cu preferințele și alegerile proprii. Centrarea pe persoană transformă felul în care sunt gândite serviciile, precum și rolul specialiștilor din mediul rezidențial și din comunități, mutând accentul de la planificarea pentru persoană, la planificarea împreună cu și condusă de persoană. Experiența europeană a arătat că implicarea activă a persoanelor cu dizabilități în alegerea propriilor servicii și în luarea deciziilor cu privire la îngrijirea lor îmbunătățește considerabil calitatea vieții și duce și la o creștere a calității serviciilor de îngrijire. Prin abordarea centrată pe persoană se oferă suport personal, individualizat, se urmărește realizarea aspirațiilor persoanelor cu dizabilități, persoanele cu dizabilități sunt considerate experți cu privire la propriile vieți. Abordarea centrată pe persoană este un mod de gândire și de raportare la persoana cu dizabilități, ghidat de convingerea fermă că toate persoanele cu dizabilități au dreptul să trăiască în comunitate, în orice fel de aranjament doresc și beneficiind de suportul adecvat.Direcția de acțiune 4: "Pregătirea și motivarea personalului care lucrează cu și pentru persoane adulte cu dizabilități" accentuează rolul personalului în sprijinul pe care acesta trebuie să-l acorde persoanelor adulte cu dizabilități pentru promovarea independenței și facilitarea integrării în comunitate. Acest sprijin trebuie să se îndrepte spre două priorități simultane: pe de o parte, pentru crearea unui mediu sigur, confortabil și prietenos pentru persoana cu dizabilități în noul său mediu de viață și, pe de altă parte, pentru încurajarea persoanei cu dizabilități de a realiza, progresiv, sarcini noi și de a învăța să rezolve problemele cotidiene cu care se confruntă, în spiritul respectării principiului abordării centrate pe persoană. Profesioniștii trebuie să aibă încredere în abilitatea de adaptare și de învățare a adulților cu dizabilități, inclusiv a celor care se confruntă cu limitări de activitate semnificative. Cercetările europene în domeniu se concentrează pe modalitățile de formare și dezvoltare a unor noi abilități ale personalului, plecând de la felul în care persoanele cu dizabilități însele învață și se adaptează la medii noi. De exemplu, un principiu important de lucru cu persoanele cu dizabilități intelectuale este că ele învață să realizeze lucruri noi dacă sunt încurajate să realizeze singure sarcini din ce în ce mai complexe, devenind astfel mai sigure pe sine. Atitudinea proactivă de sprijin, orientarea spre soluții și rezolvare de probleme sunt calități esențiale pentru personalul care lucrează cu și pentru persoane cu dizabilități.Direcția de acțiune 6: "Conștientizarea societății în vederea susținerii vieții independente în comunitate a persoanelor cu dizabilități" scoate în evidență importanța demersului de conștientizare cu privire la dreptul persoanelor cu dizabilități de a trăi independent în comunitate în vederea accelerării procesului de dezinstituționalizare și reducerii riscului de instituționalizare sau reinstituționalizare. Articolul 8 al Convenției statuează obligația statelor de a crește receptivitatea populației cu privire la capacitățile și contribuția persoanelor cu dizabilități în societate și de a promova drepturile și demnitatea acestora, inclusiv prin combaterea stereotipurilor, prejudecăților și practicilor discriminatorii. Schimbarea percepției conform căreia persoanele cu dizabilități nu pot lua decizii pentru sine și nu pot avea control asupra propriei vieți poate contribui semnificativ la incluziunea persoanelor cu dizabilității în comunitate și la valorizarea lor ca membri egali ai societății. Raportul Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului cu privire la implementarea art. 8 accentuează patru direcții în care campaniile de conștientizare trebuie să operaționalizeze articolul: asumarea largă în societate a modelului bazat pe drepturile omului de abordare a dizabilității, în defavoarea modelelor medicale și caritabile; oferirea de informații cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități, pentru a facilita realizarea acestor drepturi; schimbarea atitudinilor colective față de persoanele cu dizabilități care trebuie, ele însele, implicate în campanii astfel încât să poată comunica experiențele trăite; mobilizarea acțiunii colective pentru a construi comunități libere de prejudecăți. +
Capitolul VIIREZULTATELE AȘTEPTATERezultatele așteptate la nivelul implementării Strategiei dezinstituționalizării tind spre atingerea viziunii, obiectivului general și obiectivelor specifice, cu impact așteptat de asigurare a unei vieți independente și includere socială a persoanelor cu dizabilități din mediul rezidențial, a celor dezinstituționalizate și a celor în risc de instituționalizare și excluziune socială.elaborarea și adoptarea, modificarea sau completarea măsurilor adecvate legislative, administrative sau de altă natură; … b)promovarea și încurajarea formării personalului care lucrează cu persoane cu dizabilități, valorizarea muncii acestuia; … d)asigurarea pentru persoanele adulte cu dizabilități a unei vieți independente în comunitate, trăite în demnitate și în condiții de egalitate cu celelalte persoane, inclusiv prin creșterea autonomiei lor și a încrederii în sine, și fără nici un fel de discriminare pe criterii de dizabilitate; … f)Strategia dezinstituționalizării estimează ca rezultatele așteptate să urmărească în principal următoarele, fără însă a se limita la acestea:a)dezinstituționalizarea unui număr ridicat de persoane și acordarea de sprijin adecvat pentru o viață independentă și integrare în comunitate; … c)asigurarea monitorizării și evaluării constante privind progresul și rezultatele procesului de dezinstituționalizare, învățarea lecțiilor desprinse din implementare și îmbunătățirea politicilor pe baza acestora; … e)promovarea colaborării și cooperării între administrația publică locală și administrația publică centrală și între administrațiile publice locale și intensificarea activităților de administrație social-comunitară în interesul persoanelor adulte cu dizabilități; … g)realizarea cadrului pentru dezvoltarea, diversificarea și consolidarea serviciilor de sprijin din comunitate; … i)furnizarea de sprijin pentru familie și alte persoane resursă din cercul de sprijin al persoanelor cu dizabilități, precum lucrătorii informali, în vederea susținerii vieții independente în comunitate; … k) +
Capitolul VIIIINDICATORIIIndicatorii-cheie de performanță sunt stabiliți astfel încât să permită monitorizarea și evaluarea globală a progresului în implementare și a rezultatelor așteptate ale Strategiei dezinstituționalizării.Cel puțin 8.455 de persoane cu dizabilități din centre rezidențiale, ceea ce reprezintă 50% din numărul existent în decembrie 2020, beneficiază de sprijin al implementării "parcursului de viață independentă", în conformitate cu principiile managementului de caz, în vederea dezinstituționalizării până la 30 iunie 2026; … b)Numărul de persoane cu dizabilități din cadrul sistemului rezidențial se reduce la 10.349, până la 31 decembrie 2030; … d)Pentru monitorizarea procesului de dezinstituționalizare și de prevenire a instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități, tipurile utilizate de indicatori sunt:a)indicatori de rezultat al măsurilor, care surprind schimbările directe sau indirecte la nivelul politicilor și serviciilor, și la nivelul grupului țintă al Strategiei de dezinstituționalizare; indicatorii de rezultat sunt stabiliți astfel încât să măsoare rezultatele așteptate ca urmare a implementării măsurilor. … +
Capitolul IXPROCEDURILE DE MONITORIZARE ȘI EVALUAREAutoritatea coordonează atât implementarea, cât și monitorizarea și evaluarea Strategiei dezinstituționalizării, cu sprijinul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale. Implementarea concretă a măsurilor este realizată la nivelul fiecărei autorități/instituții prevăzute în Planul de acțiune pentru fiecare măsură. Coordonarea implementării fiecărei măsuri este îndeplinită de prima autoritate/instituție menționată la rubrica responsabili, cu sprijin tehnic din partea Autorității.măsurarea progresului implementării și rezultatelor Strategiei dezinstituționalizării în vederea atingerii țintelor asociate indicatorilor-cheie de performanță, a identificării blocajelor în implementare, a corectării acestora, a stabilirii nevoilor de suport operațional ale profesioniștilor implicați în implementare la nivel național, județean și de centru, și a accelerării procesului de dezinstituționalizare; … b)urmărirea evoluției persoanelor cu dizabilități dezinstituționalizate și din sistemul rezidențial din punct de vedere al calității vieții, precum și al efectelor asupra acestora a planificării centrate pe persoană a activităților și serviciilor de sprijin; … d)Autoritatea publică rapoarte anuale de monitorizare a progresului implementării Strategiei dezinstituționalizării la nivel național, județean și de centru, în al doilea trimestru al anului următor pentru anul precedent. +
Capitolul XINSTITUȚIILE RESPONSABILEInstituțiile responsabile sunt menționate în Planul de acțiune privind implementarea Strategiei naționale de prevenire a instituționalizării și accelerare a procesului de dezinstituționalizare, pentru perioada 2022- 2030prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta Strategie. +
Capitolul XIIMPLICAȚIILE BUGETARE ȘI SURSELE DE FINANȚAREStrategia dezinstituționalizării prevede măsuri care nu presupun alocarea de resurse financiare dat fiind faptul că incumbă funcției de reglementare a instituției care inițiază, modifică sau completează acte normative sau care implementează legislația existentă. Totodată, prevede măsuri care presupun alocări de resurse financiare din diverse surse și, în acest sens, principalele resurse sunt reprezentate de bugetul de stat și fondurile externe nerambursabile, în limita sumelor alocate și cu respectarea prevederilor și regulilor de eligibilitate stabilite la nivelul fiecărui program operațional.*26) http://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2019/2019_pdf/rst2019_ro.pdfFinanțarea necesară îndeplinirii măsurilor prevăzute în Strategia dezinstituționalizării se realizează de către fiecare instituție/autoritate publică implicată în absorbția fondurilor externe nerambursabile și asigurarea resurselor financiare necesare pentru cofinanțarea proiectelor, în limita fondurilor aprobate anual în bugetele instituțiilor publice implicate. +
Capitolul XIIIMPLICAȚIILE ASUPRA CADRULUI JURIDICÎn plan legislativ, implementarea Strategiei dezinstituționalizării impune modificări și completări ale actelor normative de nivel superior și secundar, precum și elaborarea de noi reglementări pentru a se îndeplini în mod eficient implementarea drepturilor recunoscute prin Convenție, în mod deosebit a dreptului la viață independentă în comunitate..Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare; … b)Hotărârea Guvernului nr. 548/2017 privind aprobarea condițiilor de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului personal profesionist, cu modificările ulterioare; … d)Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr. 1218/2019 pentru aprobarea Standardelor specifice minime obligatorii de calitate privind aplicarea metodei managementului de caz în protecția persoanelor adulte cu dizabilități. … Prin ordin al președintelui Autorității, vor fi aprobate metodologii, instrumente și proceduri de lucru care vin în sprijinul actorilor implicați în prevenirea instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități și accelerarea procesului de dezinstituționalizare. Printre altele, aceste acte normative vor avea ca obiecte de reglementare: înființarea, organizarea, funcționarea, finanțarea, monitorizarea și evaluarea de servicii sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități; admiterea persoanei cu dizabilități în mediul rezidențial; evaluarea periodică a nevoilor de servicii sociale la nivel local, inclusiv pentru identificarea nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilități; acordarea, organizarea și funcționarea, finanțarea și monitorizarea locuințelor din rețeaua de locuire incluzivă; înființarea și organizarea de ateliere protejate; acordarea stimulentului de inserție pe piața muncii; funcționarea sistemului de angajare asistată; monitorizarea procesului de dezinstituționalizare și de prevenire a instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități și altele. +
ABREVIERIANOFM – Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de MuncăCJ – Consiliu județeanDGASPC – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția CopiluluiMIPE – Ministerul Investițiilor și Proiectelor EuropeneSPAS – Serviciul public de asistență socială +
Anexa nr. 1
Plan de acțiune privind implementarea
accelerare a procesului de dezinstituționalizare, pentruObiectiv Specific 1.1. Întărirea coordonării metodologice a procesului de dezinstituționalizare la nivel central și județean și de integrare în comunitate

Instituții responsabile Rezultate așteptate Resurse financiare ANPDPD Riscul de instituționalizare și riscurile ridicate de excluziune socială a persoanelor evaluate în vederea acordării certificatului de încadrare în grad de handicap, identificate Buget de stat 2.3.2.Revizuirea modelului-cadru al raportului de evaluare complexa în vederea determinării adecvate a aspirațiilor și nevoilor de sprijin ale persoanelor cu dizabilități care trăiesc în comunitate. 2023-2024 Număr de persoane cu dizabilități evaluate conform noului model-cadru de evaluare socială, dintre care: persoane evaluate ca fiind în risc de instituționalizare și risc ridicat de excluziune socială 2.3.3.Desemnarea unor manageri de caz pentru toate persoanele cu dizabilități din comunitate evaluate ca fiind în risc ridicat de instituționalizare și excluziune socială. 2024-2030 Număr de manageri de caz pentru persoanele cu dizabilități din comunitate evaluate ca fiind în risc ridicat de instituționalizare și excluziune socială, la nivel județeanși excluziune socială cu manageri de caz, la nivel județeanBuget de statDirecția de acțiune 3: Dezvoltarea serviciilor în comunitate pentru viața independentă a persoanelor adulte cu dizabilități, inclusiv pentru prevenirea instituționalizării Instituții responsabile Rezultate așteptate Resurse financiare ANPDPD 2022-2023 Procentul locuințelor în comunitate care sunt conforme cu standardele de locuire incluzivăFonduri europene nerambursabile ANPDPD DGASPC 2024-2030 Număr de locuințe în comunitate conforme cu standardele de locuire incluzivă, în funcție de sursă: achiziționate, închiriate, construite sau acordate din stocul existent Fonduri europene nerambursabileBugete locale ale Consiliilor județene/consiliilor locale MMSS MDLPA Persoane cu dizabilități proprietare ale locuinței, care beneficiază de schema de plată de la bugetul de stat a dobânzii la contractarea creditului de achiziționare Buget de stat MMSS MIPE 2022-2030 Număr de persoane cu dizabilități cărora le este acordat beneficiul de tranzițieBuget de stat MMSS MIPE 2022-2030 Număr de persoane transferate din centre rezidențiale în locuințe în comunitate închiriate prin utilizarea beneficiului de tranziție, pe tip de aranjament de locuire Fonduri externe nerambursabile 3.1.6.Creșterea accesului persoanelor adulte cu dizabilități la locuințe sociale, prin (a) modificarea cadrului legislativ referitor la locuire, respectiv elaborarea criteriilor generale de alocare și prioritizare a locuințelor sociale;(b) eficientizarea și adaptarea procedurii privind depunerea cererilor pentru repartizarea locuințelor sociale; și (c) sprijinirea persoanelor cu dizabilități care trăiesc în mediul rezidențial să depună solicitări de locuințe sociale.MMSS UAT 2023-2024 Număr și procent de locuințe sociale acordate persoanelor cu dizabilități transferate din centrele rezidențiale din stocul nou dezvoltat sau alocat 3.1.7.Promovarea dreptului la viață independentă și a integrării în comunitate a persoanelor cu dizabilități din locuințele protejate, prin facilitarea accesului la locuințe adecvate în comunitate și furnizarea separată a serviciilor de sprijin corespunzătoare nevoilor acestora exprimate.DGASPC Persoane cu dizabilități care trăiesc o viață independentă în comunitate în acord cu propriile alegeri Buget de stat UAT 2024-2030 Număr de persoanele cu dizabilități transferate din locuințe protejate în locuințe care respectă standardele de locuire incluzivă

Instituții responsabile Rezultate așteptate Resurse financiare CJ/CL DGASPC/DAS/SPASANPDPD MF Rețea de servicii de sprijin îndiversificată și dezvoltată echitabil teritorial, în funcție de nevoile identificatela nivel de localitate, județean și naționalProcent de persoane cu dizabilități dezinstituționalizate, beneficiare de servicii de sprijin în comunitate, la nivel de localitateBuget de stat 3.2.2.Reglementarea cadrului de furnizare și monitorizare a serviciilor de asistență personală și asistență personală profesionistă, prin: (a) revizuirea legislației în sensul consolidării serviciilor pentru a garanta furnizarea serviciului în acord cu principiile Convenției; (b) modificarea cadrului legal de furnizare a serviciilor, pentru a oferi inclusiv posibilitatea persoanei cu dizabilități să beneficieze de serviciile mai multor asistenți personali și/sau asistenți personali profesioniști; (c) revizuirea standardelor ocupaționale; (d) elaborarea materialelor și a modalității de formare; (e) elaborarea unei metodologii de monitorizare a activității pentru a asigura un serviciu sigur și optim pentru o viață independentă; și (f) finanțarea serviciilor de la bugetul de stat.ANPDPD Rețea de asistență personali profesioniști dezvoltată și consolodată la nivel național Număr de asistenți personaliNumăr de persoane cu dizabilități care au asistent personal sau asistent personal profesionistNumăr mediu de asistenți personali la o persoană cu dizabilități, la nivel de localitate, județ și național 3.2.3.Modificarea standardelor de calitate pentru serviciile de echipă mobilă pentru a putea furniza sprijin: MMSS 2022-2023 Număr de servicii de echipă mobilă, înființate, defalcat în funcție de tipul serviciilor oferite, categorii de beneficiari și locul intervenției Fonduri europene Buget de stat MMSS 2022-2023 Număr de servicii de tip respiro și criză înființate, defalcat în funcție de tip, servicii oferite, locul acordării și durată Fonduri europene Buget de stat MMSS 2022-2023 Număr de servicii de asistență și suport înființate, pe tip de activități furnizate, la nivel de județ și național Fonduri europene Buget de stat MMSS 2022-2023 Număr de servicii sociale care oferă sprijin în luarea unei decizii, pe tip de servicii Fonduri europene Buget de stat MMSS 2022-2023 Număr de servicii sociale de tip centre de zi pentru persoanele adulte cu dizabilități care furnizează activități integrate, la nivel de județ și național Fonduri europene Buget de stat MMSS 2022-2023 Procentul locuințelor protejate care respectă criteriile de locuire incluzivă, din total locuințe protejate, la nivel de județ Fonduri europene Buget de stat ANPDPD Serviciile de sprijin pentru viața independentă, dezvoltate de furnizori pe baza ghidurilor, informărilor și suportului operațional continuu al ANPDPD/extind serviciile 3.2.10.Consolidarea colaborării dintre furnizorii de servicii sociale publici și privați, autoritățile administrației publice locale și comisiile de evaluare pentru încadrare în grad de handicap, prin reglementarea unui mecanism de coordonare pentru a asigura: (a) identificarea, centralizarea și comunicarea nevoilor de servicii de sprijin; (b) planificarea și dezvoltarea coordonată a serviciilor; și (c) furnizarea integrată a serviciilor.CJ/CL DGASPC 2023-2030 Număr de servicii de sprijin necesare, pe tip de serviciu, la nivel județeanBugete locale ale Consiliilor județene/consiliilor locale MMSS 2022-2023 Număr de standarde de cost revizuiteFonduri externe nerambursabile DGASPCSPAS/DASANPDPD Activitățile de abilitare și reabilitare,dotate și finanțate corespunzătorreabilitare, pe tip de activități și servicii Buget de stat 3.2.13.Asigurarea accesului la dispozitive și tehnologii asistive necesare persoanelor cu dizabilități, altele decât cele finanțate prin CNAS, prin finanțare din fonduri externe nerambursabile.ANPDPD 2023-2030asigurat prin finanțare din fonduri externe nerambursabile Fonduri externe nerambursabile

Instituții responsabile Rezultate așteptate Resurse financiare MMSS 2024 Numărul furnizorilor de servicii care apreciază cadrul legal ca fiind adecvat pentru asigurarea calității serviciilor și îmbunătățirea lor continuăFonduri externe nerambursabile MMSS 2023-2024 Procent de persoane cu dizabilități care beneficiază de servicii centrate pe persoanăFonduri externe nerambursabile ANPDPD DGASPC/DAS/SPAS Inspectorii sociali și furnizorii de servicii sociale, instruiți cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, pentru a sprijini viața independentă Număr de inspectori sociali instruițisociale pentruNumăr de furnizori de servicii sociale cu personal instruit, pe tipuri de serviciiProcent de furnizori de servicii sociale cu personal instruit, pe tipuri, din total Buget de stat 3.3.4.Crearea unui mecanism independent de monitorizare a calității serviciilor, și de procesare a plângerilor privind serviciile de sprijin din comunitate, în scopul furnizării unor servicii sigure și care să respecte drepturile persoanelor cu dizabilități. 2023-2024 Număr de plângeri depuse privind serviciile de sprijin din comunitate, din care: număr de plângeri soluționate; defalcat pe tip se serviciu de sprijin și inițiatorul plângerilor, inclusiv persoane cu dizabilități beneficiare 3.3.5.Stabilirea unui protocol comun de monitorizare a respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități în cadrul serviciilor furnizate în centrele rezidențiale, pe parcursul procesului de dezinstituționalizare, și în cadrul serviciilor în comunitateConsiliul de Monitorizare Acțiuni de monitorizare în comun efectuate în baza protocolului, eficiente Buget de statDirecția de acțiune 4: Pregătirea și motivarea personalul care lucrează cu și pentru persoane adulte cu dizabilități Instituții responsabile Rezultate așteptate Resurse financiare ANPDPD MMSS ANOFM Ocupațiile din domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități și standardele de calitate cu privire la angajați, revizuite și reglementate pentru a sprijini politicile de dezinstituționalizare și crearea de servicii Număr de ocupații cu și pentru persoane cu dizabilități, în funcție de ocupație, din care: ocupații noi/revizuite 4.1.2.Asigurarea, încă din faza de pregătire a tranziției persoanelor cu dizabilități către comunitate, a formării profesionale specifice a personalului care lucrează cu și pentru persoane adulte cu dizabilități în cadrul serviciilor sociale rezidențiale sau al celor în comunitate, precum și a personalului nou recrutat pentru a lucra în servicii sociale în comunitate, atât pentru lucrul cu persoanele din mediul rezidențial, cât și pentru lucrul în viitoarele servicii sociale în comunitate, prin: (a) stabilirea tematicii obligatorii pentru instruirea/formarea inițială și continuă privind viața independentă în comunitate, în acord cu abordarea centrată pe persoană, inclusiv pe tema acordării sprijinului în luarea deciziilor; (b) elaborarea și adoptarea unui set unitar de materiale de formare; (c) instruirea formatorilor; și (d) organizarea sesiunilor de instruire, în colaborare cu organizațiile neguvernamentale ale persoanelor adulte cu dizabilități. 2023-2030 Număr de sesiuni de formare desfășurate Buget de stat Fonduri externe nerambursabile MMSS ANPDPD Raport de analiză realizat Fonduri externe nerambursabile Buget de stat MMSS ANPDPD DGASPC CJ/CL SPAS/DAS Modele de bune practici, implementate la nivel naționalNumăr de UAT-uri în care sunt replicate modele de bune practici

Instituții responsabile Rezultate așteptate Resurse financiare ANPDPD MIPE CJ/CL DGASPC SPAS/DAS Colaborare cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, în vederea valorizării profesiilor sociale, întărită Buget de stat ANPDPD MMSS 2026-2030 Raportul dintre nivelul de finanțare stabilit pentru nivelele de calitate ale serviciilor sociale și cel aferent standardului de calitate minim obligatoriu

Obiectiv Specific 5.1. Asigurarea suportului pentru familie în vederea susținerii vieții independente în comunitate a persoanei adulte cu dizabilități

Obiectiv Specific 6.1. Conștientizarea societății în vederea susținerii vieții independente în comunitate a persoanelor cu dizabilități

+
Anexa nr. 2
Ghid privind accelerarea procesului de dezinstituționalizare +
Listă de acronime și abrevieriAJPIS – Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție SocialăANPIS – Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție SocialăConvenția – Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu DizabilitățiCJ – Consiliul JudețeanCNDI – Comitet național pentru accelerarea procesului de dezinstituționalizare și de prevenire a instituționalizăriiDGASPC – Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția CopiluluiMC – Manager de cazONG – Organizație NeguvernamentalăPlan individual – Plan individual de viață independentă și integrare în comunitatePNRR – Planul Național de Redresare și ReziliențăSPAS – Serviciu Public de Asistență SocialăI.Scopul și utilitatea ghiduluiAcest ghid conține informații care să sprijine procesul de dezinstituționalizare a persoanelor adulte cu dizabilități din România în cadrul direcțiilor strategice trasate de Strategia națională de prevenire a instituționalizării și accelerare a procesului de dezinstituționalizare (Strategia națională). Scopul principal al ghidului este ca fiecare persoană cu dizabilități ce se află în prezent într-un centru rezidențial să se bucure de cea mai bună soluție de viață independentă în comunitate, în acord cu aspirațiile, preferințele și nevoile proprii, iar această soluție să fie implementată în mod adecvat și în acord cu cadrul strategic național. Ghidul va fi utilizat de către specialiștii care vor coordona procesul de dezinstituționalizare la nivel național și județean, cât și de către persoanele care vor fi implicate în mod concret la nivelul fiecărui centru și al fiecărei persoane cu dizabilități din centre în identificarea și implementarea soluțiilor de dezinstituționalizare. Pentru aceasta, ghidul:● Propune o perspectivă comună în sfera dezinstituționalizării și a vieții independente în comunitate, accesibilă tuturor profesioniștilor care vor fi implicați în acest proces,*1) pentru a asigura coerența și a eficientiza procesul de dezinstituționalizare.*2)*1) Specialiști din centre persoaneale, DGASPC-uri și din alte servicii publice și private de la nivel județean și local.● Sprijină elaborarea unor metodologii specifice de lucru împreună cu persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative, cu instrumente accesibile tuturor profesioniștilor care vor fi implicați în procesul de dezinstituționalizare, instrumentele cheie dintre acestea, fiind: un model de Plan de dezinstituționalizare la nivel de centru rezidențial și un Plan individual de viață independentă și integrare în comunitate (Plan individual). Varianta extinsă a ghidului care conține toate instrumentele de lucru va fi aprobată prin ordin al președintelui ANPDPD.Ghidul urmărește să fie un instrument al asumării colective, în special de către factorii de decizie și specialiștii care sprijină persoanele cu dizabilități, urmărind principiile și scopul dezinstituționalizării. Dincolo de reperele de lucru și instrumentele practice oferite, ghidul de dezinstituționalizare la nivel de centru este și un vehicul pentru mesajul că însușirea acestei noi abordări centrate pe persoană este cea mai profundă dintre schimbările necesare, care asigură temelia pentru deciziile punctuale de rezolvare a provocărilor apărute pe parcurs. Deciziile și activitățile la nivel de centru promovate de ghid sunt susținute de argumente de cercetare și strategice prezentate în mod explicit, desprinse din experiența internațională și locală și îndrumate de expertiza persoanelor cu dizabilități, astfel încât materialul constituie nu doar un reper de planificare și de lucru concret împreună cu persoanele cu dizabilități din centrele rezidențiale sau cu cele cu vulnerabilități severe din comunități, ci și o pledoarie cât mai convingătoare pentru beneficiarii acestei reforme, pentru echipele de coordonare și de implementare a procesului de dezinstituționalizare, în vederea restituirii autonomiei și demnității persoanelor cu dizabilități, vieții lor independente și a unui viitor sub auspiciile integrării, în cadrul modelului centrării pe persoană a sprijinului oferit.Ghidul este structurat după cum urmează:A doua parte a ghidului detaliază etapele elaborării Planului de dezinstituționalizare la nivelul centrului rezidențial, începând cu pregătirea planului, implementarea, precum și evaluarea și monitorizarea. Elaborarea Planului de dezinstituționalizare este inițiată prin decizia autorităților administrației publice locale și constă în: (1) crearea structurilor de suport; (2) implicarea și consultarea actorilor relevanți; (3) dezvoltarea Planului individual pentru fiecare persoană cu dizabilități din centrul rezidențial; și (4) pregătirea tranziției la viața în comunitate, inclusiv prin identificarea și dezvoltarea locuințelor incluzive și a altor servicii specifice sau generale din comunitate. Implementarea planului prin pregătirea și mutarea persoanelor în comunitate, dar și a angajaților în serviciile dezvoltate este urmată de activitățile de monitorizare a: (1) progresului implementării activităților din planul de dezinstituționalizare; (2) calității vieții persoanelor cu dizabilități; (3) calității serviciilor.ContextSituația în prezent*4) Comparativ cu date asemănătoare estimate în 2007 (Beadle-Brown și Kozma, 2007).Dreptul la viață independentă și integrare în comunitate este recunoscut atât de Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (Convenția), cât și de o serie de documente strategice la nivel internațional, european și național. Cadrul legal și strategic prevede și implementarea o serie de măsuri menite să asigure realizarea acestui drept, incluzând dezvoltarea unei game variate de servicii de sprijin în comunitate, cât și asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități la servicii destinate populației generale: locuire, ocupare, educație, sănătate. Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (Convenția), Art. 19. Viață independentă și integrare în comunitate– Persoanele cu dizabilități au posibilitatea de a-și alege locul de reședință, unde și cu cine să trăiască, în condiții de egalitate cu ceilalți și nu sunt obligate să trăiască într-un anume mediu de viață;– Serviciile și facilitățile comunitare pentru populație în general sunt disponibile în aceeași măsură persoanelor cu dizabilități și răspund nevoilor acestora. Carta Socială Europeană (revizuită)*7) Rezoluția Adunării Parlamentare privind Dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități Strategia Consiliului Europei privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2017-2023 + Drepturile omului: O realitate pentru toțiStrategia CE recunoaște că „aranjamentele de locuit izolate sau segregate de comunitate ca atare, nu sunt doar contrare dreptului de a trăi în comunitate așa cum este consacrat de art. 19 al Convenției, dar dau naștere adesea unora dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului din Europa. Documentate la scară largă, violența și abuzul în astfel de aranjamente sunt unul dintre numeroasele motive pentru trebuie să le înlocuiască Uniunea Europeană Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene O Uniunea a Egalității – Strategia privind drepturile persoanelor cu dizabilități 2021-2030 România Strategia recunoaște dreptul persoanelor cu dizabilități de a trăi independent și incluse în comunitate și își propune ca obiective atât dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități (inclusiv prin elaborarea unui cadru strategic unitar și a unui ghid de dezinstituționalizare), cât și îmbunătățirea accesului la servicii în comunitate necesare vieții independente (inclusiv asistență personală, echipe mobile, servicii de respiro).

*7) Consiliul Europei (1996) Carta Socială Europeană (revizuită). Disponibil la: https://rm.coe.int/168007cf93*9) Consiliul Europei (2017, alin. 16)Importanța dezinstituționalizării și a asigurării unei vieți independente și integrării în comunitateModelul social al dizabilității bazat pe drepturile omuluiInstituționalizarea nu este doar în contradicție cu dreptul persoanelor cu dizabilități de a trăi independent în comunitate,*13) ci este deseori asociată cu încălcări grave ale drepturilor omului. O evaluare recentă a centrelor rezidențiale pentru adulți cu dizabilități din România*14) a evidențiat multiple situații în care practicile instituționale conduc la încălcări ale drepturilor omului. Aspectele identificate se referă atât la limitarea autonomiei și controlului persoanelor din centre privind deciziile de zi cu zi (program, alimentație, îmbrăcăminte, ieșirea din centru), cât și la lipsa accesibilizării clădirilor și a comunicării, accesul precar la mijloace de comunicare (telefon, calculator), acces limitat la servicii de sănătate, combinat cu un număr ridicat de afecțiuni cronice și decese, situații de abuz și neglijare însoțite de absența mecanismelor funcționale de acces la justiție, lipsa accesului la alte servicii destinate populației generale (ocupare, educație), cât și lipsa rețelelor sociale și a contactului cu comunitatea. Instituțiile sunt în general locuri în care viața de zi cu zi a persoanelor este atent supravegheată, iar organizarea îngrijirii instituționale promovează conformismul și uniformizarea, apelând la pedepse sau măsuri menite să inducă complianța persoanelor, inclusiv fără consimțământul acestora (de exemplu, contenționare, izolare sau administrare de medicație psihotropă).*13) CONVENȚIA, art. 19.Instituționalizarea are efecte multiple și profunde asupra dezvoltării psiho-emoționale și intelectuale a persoanelor cu dizabilități. În cazul adulților din instituții, vulnerabilitate crescută a acestora la forme de abuz fizic, sexual și emoțional,*15) precum și segregarea și izolarea socială, privarea de interacțiune și comunicare, lipsa autonomiei personale și a vieții private produc efecte de durată asupra dezvoltării fizice, intelectuale și mintale.*15) Organizația Mondială a Sănătății și Banca Mondială (2011: 59); Consiliul Europei (2021: 15).Optimizarea resurselor – costul îngrijirii instituționalizate vs. costul traiului independent în comunitate*17) AAMR et al (2004: 91).*19) Mansell, Knapp, Beadle-Brown și Beecham (2007: 7). … 4.*21) King, Raynes și Tizard (1971) în Report of the Ad Hoc Expert Group on the Transition from Instituțional to Community (2009: 9).DEZINSTITUȚIONALIZARE ȘI PREVENIREA INSTITUȚIONALIZĂRII Procesul de a asigura furnizarea de sprijin persoanelor cu dizabilități pentru a trăi independent în comunitate și de a preveni excluderea socială și astfel, de a elimina nevoia de îngrijire instituționalizată. Scopul final al dezinstituționalizării nu este închiderea instituțiilor, ci mai degrabă asigurarea accesului la toate mijloacele care permit persoanelor cu dizabilități să devină cetățeni cu drepturi depline în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți, cum ar fi locuințe, serviciile de masă, asistența personală și sprijinul autoreprezentanților (vezi Caseta 2). Astfel de măsuri trebuie să fie în mod constant completate de răspunsuri prompte și adecvate la orice risc de instituționalizare sau re-instituționalizare. Închiderea instituțiilor ar fi, astfel, un efect al tranziției persoanelor instituționalizate la viața în comunitate și exercitarea tuturor drepturilor.Sursa: ENIL (2014: 7).VIAȚĂ INDEPENDENTĂ Presupune posibilitatea de a exercita control asupra propriei vieți, adică de a lua decizii și a face alegeri face alegeri, inclusiv privind domiciliul (unde, cum și cu cine locuim). Orice persoană poate trăi independent în comunitate, indiferent de vârstă, gen sau nivelul nevoilor de sprijin, dacă are acces la servicii în comunitate adecvate, accesibile și flexibile și la un mediu, transport și informații accesibilizate.■ Serviciile trebuie să fie alese și controlate de persoana cu dizabilități, căreia trebuie să i se asigure accesul la informații, sfaturi și reprezentarea intereselor astfel încât să poată lua decizii informate cu privire la tipul de sprijin de care are nevoie.■ Serviciile trebuie să asigure un sprijin continuu pe durata existenței nevoii și trebuie să poată fi modificate ca reacție la schimbarea nevoilor și preferințelor persoanei cu dizabilități.■ Alternativele de trai la viața instituționalizată trebuie să fie dispersate în cadrul comunității și nu pot fi grupate pe aceeași stradă sau în clădiri rezidențiale care adăpostesc grupuri de persoane cu dizabilități. … … II.1.1.Figura 1: Relația dintre părțile implicate în procesul de dezinstituționalizareCoordonarea procesului de dezinstituționalizare la nivel naționalComitetul național pentru accelerarea procesului de dezinstituționalizare și de prevenire a instituționalizării*25) Cum sunt Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Finanțelor, Consiliul de Monitorizare a implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități etc.În pregătirea, implementarea și monitorizarea dezinstituționalizării la nivel național, autoritățile reunite în CNDI, colaborează cu un grup de actori relevanți interesați de procesul de tranziție. Membrii GC sunt reprezentanți ai organizațiilor sau grupurilor de autoreprezentanți cu dizabilități, ai organizațiilor persoanelor cu dizabilități și care lucrează cu și pentru persoane cu dizabilități, precum și ai organizațiilor de drepturile omului, inclusiv al celor naționale independente (Avocatul Poporului și Consiliul de Monitorizare). Procedura de selecție a membrilor și modul de lucru al GC vor fi stabilite de către ANPDPD în consultare cu reprezentanții societății civile.ANPDPD coordonează procesul de dezinstituționalizare și de prevenire a instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități, prin coordonarea implementării Strategiei naționale. ANPDPD va iniția tot demersul de modificare legislativă determinat de implementarea Strategiei naționale.Coordonarea procesului de dezinstituționalizare la nivel județeanComitetele pentru accelerarea procesului de dezinstituționalizare și de prevenire a instituționalizării de la nivelul județelor/sectoarelor municipiului BucureștiCJDI asigură transparența și vizibilitatea procesului de dezinstituționalizare și ar putea contribui la generarea unui sentiment de solidaritate și de mobilizare a resurselor de la nivel local. Dar, mai important, rolul său principal este de a aduce laolaltă persoane cu competențe în domenii precum: sprijin în luarea deciziilor, protecție socială, ocuparea și formare profesională, reconversie profesională, sănătate mintală, îngrijirea sănătății, acces la justiție sau ordine publică, persoane care, prin expertiza și resursele pe care le dețin, pot ajuta într-un mod integrat persoanele cu dizabilități în procesul de tranziție, eficientizând procesul de identificare de soluții de dezinstituționalizare adecvate.DGASPC-urile județene/ale sectoarelor municipiului București urmăresc atingerea țintelor, obiectivelor și indicatorilor aferenți procesului de dezinstituționalizare și de prevenire a instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități. În acest scop, fiecare DGASPC asigură:● Suport operațional continuu centrelor rezidențiale pentru implementarea și monitorizarea procesului de dezinstituționalizare și integrare în comunitate la nivel județean;Coordonarea și organizarea procesului de dezinstituționalizare la nivelul centrului rezidențialPentru fiecare centru rezidențial se desemnează de către DGASPC o echipă de management în scopul elaborării și implementării Planului de dezinstituționalizare la nivel de centru. Acesta este un document fundamentat pe planurile individuale pregătite împreună cu persoanele cu dizabilități din centru, etapizat, cu termene clare și responsabilități atribuite în funcție de aspirațiile și nevoile persoanelor adulte cu dizabilități. Echipa de management se asigură că Planurile de dezinstituționalizare agregă în mod adecvat informația din Planurile individuale, adaugă temele specifice referitoare la provocările de management ale centrului rezidențial și sunt conforme cu strategia dezinstituționalizării și planul de dezinstituționalizare la nivel județean.De asemenea, DGASPC colectează date relevante privind situația persoanelor centrelor, riscurile de excluziune socială în comunitate și necesitatea, disponibilitatea și variantele de dezvoltare a serviciilor de sprijin, în conformitate cu planul de monitorizare (vezi Secțiunea 3. Monitorizare și evaluare). În același timp, asigură funcționalitatea sistemului contabil, realizarea promptă a plăților, operațiunilor bancare și raportarea financiară, monitorizează toate activitățile financiare și întocmește toate documentele necesare raportărilor financiare.Fiecare specialist implicat în procesul dezinstituționalizării trebuie să aibă acces la sprijin metodologic din partea DGASPC și/sau ANPDPD, inclusiv la experți independenți, din țară sau străinătate, cu experiență în procese de dezinstituționalizare, cu care să se poată consulta la nevoie în ceea ce privește accesarea serviciilor existente sau dezvoltarea de noi servicii.Implicare și consultareColaborarea cu toți membrii comunității stă la baza procesului de tranziție de la început până la sfârșit. O bună comunicare va conduce la creșterea implicării comunității și va consolida încrederea persoanelor care se mută, a familiilor acestora, a personalului și a membrilor comunității. Pentru a fi eficientă și a influența pozitiv procesul de tranziție, comunicarea și implicarea trebuie să fie bine planificate și gestionate, bine direcționate, clare, realizate la timp. Comunicarea trebuie să fie gestionată în mod activ cu toate părțile interesate și în toate etapele procesului. Persoanele cu dizabilități care trăiesc în centrele rezidențiale, familiile lor, prietenii și apropiații lor, sunt principalii beneficiari ai procesului de dezinstituționalizare și trebuie informați și consultați cu privire la toți pașii procesului.Personalul centrului, împreună cu liderii sindicatelor care reprezintă angajații, sunt de asemenea actori relevanți ce trebuie informați și consultați încă din faza de pregătire a dezinstituționalizării. Inițial, personalul ar putea manifesta rezistență la procesul de dezinstituționalizare, din lipsă de suficiente informații cu privire la proces în ansamblu. Există situații când centrele rezidențiale se află în comunități mici, iar instituția reprezintă principalul (sau singurul) angajator din zonă. Există familii în care doar unul dintre membri lucrează și acela este chiar angajatul centrului supus procesului de dezinstituționalizare. Acestea sunt scenarii posibile cu care se pot confrunta DGASPC-urile și echipele de management de la nivelul centrelor, de aceea, este extrem de important să informeze și să consulte angajații cu privire la strategia de resurse umane și la posibilitățile de implicare în noua configurație a serviciilor destinate persoanelor adulte cu dizabilități, cu alte cuvinte unde s-ar regăsi ei în acest tablou. De ce? Persoanele cu dizabilități sunt în centrul procesului de dezinstituționalizare, astfel că este important să le fie cunoscute voința, preferințele, temerile și să le fie clarificate toate întrebările pe care le-ar putea avea. Planul individual nu poate fi elaborat fără implicarea efectivă continuă a persoanelor cu dizabilități, iar Planul de dezinstituționalizare a centrului nu poate fi realizat în lipsa acestui document de planificare realizat cu fiecare persoane. Există riscul ca imediat după eliberarea locurilor în centrele rezidențiale în timpul procesului de dezinstituționalizare să crească presiunea de a se accepta transferul persoanelor cu dizabilități internate în spitale/secții de psihiatrie pentru pacienți cronici de lungă durată (de la minim un an la zeci de ani), din sistemul de protecție a copilului, de pe listele de așteptare, alte servicii rezidențiale pentru tineri sau adulți cu dizabilități. Familia și alte persoane, din centru și din afara acestuia, apropiate persoanelor cu dizabilități trebuie să înțeleagă care este rolul pe care ar putea să și-l asume în proiectarea și implementarea tranziției. De asemenea, trebuie evaluate nevoile la nivelul familiei și susținătorilor cărora serviciile sociale, medicale, de formare, locuire le pot răspunde, astfel încât să fie sprijiniți pentru a se implica în acordarea de sprijin în comunitate persoanei cu dizabilități care părăsește centrul rezidențial. Integrarea socială a persoanelor adulte cu dizabilități va activa toate tipurile de servicii dintr-o comunitate: locuire, servicii comunitare de sănătate mintală, planning familial, creșterea copiilor, cantine, ocupare și formare profesională, prevenirea violenței domestice, acces la justiție, educație, transport accesibil, adăposturi pentru violență domestică sau victime ale traficului etc. Consiliul Județean este autoritatea în subordinea căruia funcționează DGASPC și procesul de dezinstituționalizare are nevoie de toată susținerea Consiliului Județean. SPAS/DAS și serviciile de autoritate tutelară sunt în responsabilitatea consiliilor locale. Rolul acestora este esențial în implicarea comunității și în facilitarea tranziției în comunitate Multe dintre serviciile de la nivel de comunitate ar trebui dezvoltate de către autoritățile locale, cu rol de sprijin pentru persoana adultă cu dizabilități și uneori și familii. Autoritățile locale se pot implica punând la dispoziție specialiști, acces la serviciile sociale, medicale, educaționale, de îngrijire a familiei sau la domiciliu, locuințe sociale și vouchere pentru chirii, teren pentru construcții, clădiri care nu au utilitate, dar pot deveni funcționale etc Personalul centrului trebuie să înțeleagă în detaliu ce presupune procesul, faptul că el înseamnă transformarea serviciilor rezidențiale în altele comunitare, pentru că ei ar putea fi opozanți ai procesului, din teama pierderii locului de muncă. Personalul poate pune piedici semnificative procesului, inclusiv prin influența mare pe care o are asupra persoanelor instituționalizate. Acești actori trebuie să susțină procesul de dezinstituționalizare a persoanelor adulte cu dizabilități pentru că pot juca un rol important în identificarea unor soluții viabile de formare, reconversie profesională și ocupare a personalului care poate deveni disponibil în procesul de dezinstituționalizare, precum și în furnizarea de specialiști noi, fie pentru managementul de caz, fie pentru serviciile de sprijin în comunitate. DGASPC este instituția coordonatoare la nivel județean și fiecare specialist trebuie să cunoască demersul și să-l susțină prin toate mijloacele. Angajații SECPAH desfășoară evaluarea cererii de încadrare în grad de handicap și determină tipul de servicii care vor fi furnizate. CEPAH, prin hotărârea de încadrare în grad de handicap, stabilește instituționalizare în centrul rezidențial sau acordarea unor servicii cu asistent personal, asistent personal profesionist sau echipă mobilă/alte servicii în comunitate. Rolul acestora este fundamental în prevenirea instituționalizării: identificarea și elaborarea planurilor anexate la certificatul de încadrare în grad de handicap pe baza cărora persoanele adulte cu dizabilități pot solicita și beneficia de servicii în comunitate. Mass-media are un rol important în creșterea implicării membrilor comunității, profesioniștilor și a familiilor pe toată perioada de tranziție și după integrarea în comunitate. O informare corectă poate sensibiliza populația și instituțiile care pot favoriza sau obstrucționa atât procesul de tranziție în comunitate, cât și integrarea și participarea la viața comunității a persoanelor cu dizabilități. … … III.Pregătirea planului de dezinstituționalizare1.1.● Planul național de redresare și reziliență;● Strategia națională privind drepturile persoanelor cu dizabilități "O Românie echitabilă", 2022- 2027;● Strategia națională de prevenire a instituționalizării și de accelerare a dezinstituționalizării, 2023- 2030;● Orientări europene comune asupra tranziției de la îngrijirea instituțională către cea din cadrul comunității (EEG, 2012);Evaluarea resurselor1.2.1.Evaluarea resurselor centrului rezidențial reprezintă analiza:● resurselor umane;● resurselor financiare.Evaluarea datelor relevante referitoare la persoane reprezintă analiza:● fluxului de intrări și ieșiri (care arată de unde vin și unde pleacă persoanele din instituție);Calitatea serviciilor în comunitate depinde, în primul rând, de calitatea personalului acestora. A asigura personal suficient și bine format trebuie să fie o prioritate în ceea ce privește serviciile în comunitate. Planificarea strategică a noilor servicii din comunitate începe cu identificarea tipului și numărului de personal care se va putea muta din centrele rezidențiale în serviciile din comunitate. Pentru funcționarea optimă a acestor servicii, în baza înțelegerii preferințelor și nevoilor persoanelor cu dizabilități, va fi estimat numărul de personal adițional care va trebui recrutat. Tot personalul care va sprijini persoanele cu dizabilități va beneficia de programe de formare, întrucât trebuie să împărtășească aceeași viziune pentru viitor și să adere la principiile Convenției.Evaluarea inițială a resurselor materialeResursele existente trebuie folosite/refolosite în funcție de condițiile specifice și de nevoile locale. Este recomandabil să fie implicată și comunitatea locală într-un proces creativ de generare de propuneri privind utilizarea spațiilor, inclusiv prin lansarea concursurilor de idei. Deschiderea spre comunitate cu ocazia identificării modalităților de refolosire a resurselor materiale este o bună ocazie de comunicare și conștientizare în rândul publicului larg a problematicii instituționalizării și a drepturilor celor cu dizabilități de a locui în comunitate, aducând beneficii întregului proces de dezinstituționalizare. În acest proces este implicat și CJDI.Evaluarea inițială a resurselor financiare … 1.2.2.Analiza situației serviciilor existente în comunitate este esențială, deoarece o bună cunoaștere a sprijinului disponibil stă la baza identificării unor soluții adecvate la nevoile și preferințele persoanelor cu dizabilități și a concluziilor cu privire la necesarul de servicii suplimentare. Serviciile din comunitate includ atât serviciile publice și private existente pentru populația generală (de locuire, sănătate și reproducere, de sprijin pentru educație, de transport, de asistență juridică, de sprijin în luarea deciziilor, de socializare, sport, cultură), cât și pe cele specifice persoanelor cu dizabilități (asistență personală, servicii de asistență și suport, de sprijin în luarea deciziilor, respiro, îngrijire la domiciliu sau echipe mobile). Analiza situației serviciilor trebuie să privească atât capacitatea, disponibilitatea, diversitatea, criteriile de admitere și eventuale costuri, cât și accesibilitatea și accesibilizarea serviciilor. În plus, analiza serviciilor trebuie să vizeze caracterul integrat și complementar al furnizării acestora. … … 1.3.1.3.1.Planificarea centrată pe persoană este un proces de planificare a vieții unei persoane cu scopul de a maximiza calitatea acesteia, care pornește de la faptul că decizia îi aparține.*28) Tranziția la viața independentă în comunitate e un proces care își propune ca fiecare persoană cu dizabilități să ajungă să trăiască așa cum își dorește. Demersul de dezinstituționalizare urmărește să respecte obligația statului de a asigura tuturor persoanelor cu dizabilități șanse egale de a trăi, ca oricine altcineva, independent în mijlocul comunității. Fiecare om are nevoi, dorințe și preferințe care îi sunt specifice și își planifică viitorul într-un mod unic. Viața în instituții – prin segregare, izolare și reglementarea strictă a vieții de zi cu zi a limitat însă semnificativ posibilitatea persoanelor cu dizabilități de a-și imagina și/sau de a spune cum își doresc să trăiască și de a se putea bucura de realizarea dorințelor lor.*28) "Planificarea centrată pe persoană este o abordare pozitivă, facilitată, orientată către individ, a planificării și coordonării serviciilor și a sprijinului unei persoane, pe baza aspirațiilor, nevoilor, preferințelor și valorilor individuale. Obiectivul planificării centrate pe persoană este de a crea un plan care să optimizeze calitatea autodefinită a vieții, alegerea și controlul persoanei, precum și autodeterminarea, prin explorarea și descoperirea semnificativă a unor preferințe, nevoi și dorințe unice în domenii precum sănătatea și bunăstarea, relațiile, siguranța, comunicarea, locuirea, tehnologia, comunitatea, resursele și asistența, dar fără a se limita la acestea. Persoana trebuie să aibă posibilitatea de a face alegeri în cunoștință de cauză care să conducă la elaborarea, punerea în aplicare și menținerea unui plan flexibil de servicii și sprijin remunerate și neremunerate." (Național Quality Forum, Person-Centered Planning and Practice, 31 iulie, 2020.Modul în care sunt planificate și furnizate serviciile pentru persoanele cu dizabilități necesită o transformare fundamentală care să pună în centru persoana și dorințele acesteia. Standardele minime de calitate pentru serviciile sociale impun ca echipele multidisciplinare din cadrul serviciilor rezidențiale care se ocupă de evaluarea nevoilor și de elaborarea planurilor personalizate de servicii să implice, să asculte și să țină cont de opiniile persoanelor cu dizabilități. În prezent însă, procesul de planificare și furnizare a serviciilor în centrele rezidențiale este organizat de cele mai multe ori fără participarea activă a persoanelor cu dizabilități, încât multe dintre acestea nici nu știu că au planuri de servicii sau ce conțin ele.Implementarea planurilor individuale ale persoanelor cu dizabilități necesită transformări fundamentale la nivelul factorilor de decizie comunitari. Atât logica culturii instituționalizării, cât și a funcționării autorităților publice de la nivelul comunității, plasează persoanele cu dizabilități în poziții lipsite de putere, ca recipienți pasivi de servicii sociale, mai degrabă decât ca cetățeni cu aceleași drepturi care pot să își planifice și direcționeze propria viață. Implementarea planurilor individuale elaborate împreună cu persoana cu dizabilități presupune o transformare largă la nivelul autorităților și a serviciilor din comunitate, în privința modului în care se raportează la persoanele cu dizabilități și la comunități, a modului în care sunt alocate bugetele și în care sunt definite și exercitate rolurile și responsabilitățile angajaților.*30) Planificarea centrată pe persoană presupune alocarea resurselor în funcție de nevoile persoanei și nu gruparea și organizarea persoanelor în funcție de resursele și serviciile existente.*30) Amado și Mc Bride (2001: 3).Principiile planificării centrate pe persoanăSprijin activ. Acordarea de sprijin activ presupune facilitarea participării, interacțiunii sociale și a dezvoltării continue a persoanelor cu dizabilități, indiferent de tipul și de nivelul lor de dizabilitate, prin dozarea atentă a sprijinului, receptivitatea la cerințele și nevoile acestora, astfel încât să poată deveni cât mai active într-o gamă largă de activități și relații sociale, nivelul lor de abilități și independență să se îmbunătățească și să-și exercite cu adevărat capacitățile de alegere și control.Respect pentru demnitatea și complexitatea fiecărei persoane. Planificarea centrată pe persoană mută accentul de pe dizabilitate ca deficiență sau deficit care împiedică persoana să facă o serie de sarcini, pe dizabilitate ca efect, în primul rând, al lipsei de sprijin, alegere și control asupra felului în care aceasta își dorește să trăiască. Astfel, viața independentă nu depinde de abilitatea unei persoane de a face anumite sarcini independent sau de a fi "pregătită" să trăiască în comunitate, ci de sprijinul pe care îl primește pentru a se putea bucura de acest drept.Proces colectiv. Elaborarea viziunii de viață și identificarea soluțiilor, presupune implicarea într-un demers de colaborare a mai multor actori și mutarea accentului de pe rolul profesioniștilor privind evaluarea și planificarea serviciilor pe contribuția egală a familiei și prietenilor, alături de persoana cu dizabilități, la decizii importante pentru aceasta, în funcție de oportunitățile care ar trebui accesate sau create în comunitate.Etapele dezvoltării planurilor individualeStructura planuluiEtapele elaborării Planului individualProcesul de dezinstituționalizare a unui centru rezidențial trebuie acompaniat de interzicerea admiterilor noi în acea instituție. Pentru fiecare instituție care va avea un plan de dezinstituționalizare va fi decis un moment inițial care reprezintă data elaborării planurilor individuale. În situația în care la momentul inițial vor exista cereri de admitere în centru din partea persoanelor care trăiesc în comunitate, dar sunt în risc de instituționalizare, nevoile de sprijin ale acestor persoane nu vor fi neglijate, iar CJDI, DGASPC și SPAS/DAS vor trebuie să orienteze aceste persoane cu vulnerabilități spre servicii în comunitate.Adulții cu dizabilități care locuiesc în centru nu trebuie confundați cu grupul țintă al unui proiect finanțat din fonduri europene sau prin programele de interes național. Dacă pentru implementarea planului de dezinstituționalizare a unui centru rezidențial se solicită finanțare din fonduri nerambursabile, grupul țintă al proiectului din fonduri externe sau naționale are în vedere beneficiarii noilor servicii destinate dezinstituționalizării înființate sau contractate.Elaborarea Planului individual necesită implicarea mai multor tipuri de persoane, în funcție de etapele specifice procesului de elaborare, cât și a responsabilităților aferente: (1) facilitatorul procesului de elaborare a viziunii persoanei privind viața în comunitate; (2) cercul de sprijin pentru persoana cu dizabilități, alcătuit din persoane-resursă, selectate de persoana cu dizabilități, implicate în articularea și exprimarea acestei viziuni, identificarea celor mai potrivite moduri de realizare a ei și construirea sprijinului în comunitate; și (3) managerul de caz desemnat al persoanei care coordonează administrativ procesul de producere a Planului individual, identificarea, furnizarea și monitorizarea sprijinului în comunitate dorit de către persoana cu dizabilități și necesar.Cercul de sprijinFacilitatorulManagerul de cazFormarea persoanelor implicate în elaborarea planurilor individualePregătirea persoanelor cu dizabilități pentru procesul de dezvoltare a planurilorSprijinul între egali, adică al persoanelor cu experiențe de viață asemănătoare, ori care au trăit în instituții și au făcut tranziție la viața în comunitate, sau care locuiesc independent în comunitate accesând servicii de sprijin este deosebit de important pentru a furniza informații, sfaturi sau sprijin persoanelor din instituții, anterior sau pe parcursul procesului de dezvoltarea a planurilor. Împărtășirea experienței vieții în comunitate, inclusiv a obstacolelor și a soluțiilor identificate, constituie nu doar un mod de a accesa informații, ci și de a căpăta încredere că se poate trăi independent în comunitate și determinare de a face acest lucru.*31)*31) EEG (2012: 122).Sprijinirea și promovarea autoreprezentării este o parte esențială a procesului de dezinstituționalizare la nivelul centrul rezidențial. Autoreprezentarea presupune ca persoanele cu dizabilități să deprindă abilitatea de a vorbi pentru ele însele și de a-și apăra interesele. Procesul prin care o persoană devine autoreprezentant poate presupune: furnizarea de sprijin în luarea deciziei, furnizarea de informații relevante privind drepturile omului, de deprindere a abilităților pentru autoreprezentare (necesare, de exemplu, pentru a participa sau a conduce întâlniri, sau a vorbi în public), precum și implicarea în grupuri de autoreprezentanți.*32) Formarea și pregătirea autoreprezentanților este esențială pentru a asigura planificarea tranziției și elaborarea planului individual centrate pe persoană.*32) EEG (2012: 130).Stabilirea cadrului de elaborare a Planului individualCUM? Dezvoltarea Planului individual necesită întâlniri repetate cu facilitatorii, grupul de sprijin și managerii de caz, precum și activități în comunitate care să familiarizeze persoana cu opțiunile de servicii existente, cu modul în care funcționează serviciile generale și cu alte aspecte ale vieții zilnice care facilitează integrarea în comunitate. Întâlnirile cu persoanele implicate în elaborarea planurilor este preferabil să fie organizate în afara incintei centrului rezidențial, în comunitate sau în locuri cât mai apropiate de comunitate (domiciliul familiei, grădini, spații de ședințe din biblioteci, școli, primării sau alte instituții publice, cafenele etc.).Elaborarea Planului individualA DOUA FAZĂ constă în implicarea cercului de sprijin ales al persoanei pentru a clarifica împreună obiectivele de viață independentă și inclusă în comunitate și cele mai bune soluții ca persoana să trăiască așa cum își dorește în comunitate, cu sprijin concret. Prima întâlnire poate fi una de acomodare și familiarizare a cercului de sprijin cu modul de lucru centrat pe persoană. Următoarele întâlniri sunt destinate eforturilor de a stabili obiectivele de viață independentă și strategiile de atingere a acestora. În faza identificării soluțiilor, acestea pot viza căutarea unei variante potrivite de locuire, obținerea unui loc de muncă, consolidarea rețelelor sociale, sau alte aspecte practice care țin de mutarea din centru în comunitate.Sarcina de elaborarea a planului de servicii aparține managerului de caz, care va identifica serviciile de care poate beneficia persoana pe baza nevoii de servicii de sprijin. Serviciile de sprijin care nu există încă la nivelul comunității și de care persoana are nevoie, vor fi înregistrate în planul de servicii iar informația va fi indexată de managerul de caz în planul de dezinstituționalizare de la nivelul centrului. Pe măsura ce serviciile vor fi dezvoltate, managerul de caz îl va completa cu date despre tipul și profilul serviciilor și va continua să actualizeze acest instrument pe toată perioada de monitorizare post-transfer.● să reflecte faptul că mediul în care locuiește persoana este incluziv și sprijină accesul ei la viața în comunitate, inclusiv la oportunități de căutare a unui loc de muncă, a unui loc de muncă asistat, de participare la viața comunității, la controlul resurselor personale și accesul la alte servicii în egală măsură cu alți membrii ai comunității;● să includă obiective și rezultate așteptate;● să reflecte factorii de risc și măsurile instituite pentru a le reduce la minim, inclusiv planuri de de relocare urgentă, atunci când este necesar;● să identifice persoana și/sau entitatea responsabilă cu monitorizarea planului;● să fie distribuit persoanei și altor persoane implicate în plan;● să prevină furnizarea de servicii, inclusiv servicii de sprijin, inutile sau necorespunzătoare.Stabilirea modalității de revizuire a Planurilor individualeEvaluarea independentă a planurilor individualeEvaluarea planului individual este asigurată de o echipă de evaluatori cu pregătire în planificarea centrată pe persoană Scopul evaluării este atât de a verifica dacă procesul și rezultatele planificării coincid cu ce este important pentru persoană, cu declanșarea revizuirii planurilor acolo unde este cazul, cât și de a furniza oportunități de învățare pentru echipa implicată în elaborarea planului. Rezultatele evaluării vor fi puse la dispoziția tuturor persoanelor implicate direct în elaborarea planurilor individuale, cât și a echipei de management, a DGASPC și CJDI.Toate persoanele care au trăit în instituții se află în risc. Transferul din centrul rezidențial spre comunitatea de destinație, tranziția efectivă spre viața independentă în comunitate, reprezintă factori de risc datorită stresului pe care îl implică. Gestionarea oricărui risc începe prin a afla ce este important pentru persoana cu dizabilități în procesul de tranziție la viața în comunitate. Adesea, riscul este diminuat semnificativ atunci când managerul de caz înțelege preferințele și nevoile persoanei și identifică cele mai bune mijloace pentru a-i oferi sprijin. În gestionarea riscurilor în procesul de dezinstituționalizare, managerii de caz împreună cu echipa de management vor lua în considerare următoarele aspecte:● riscul nu poate fi eliminat în totalitate, dar poate fi gestionat;● teama este adesea principalul motiv pentru impunerea unor restricții unei persoane, ca răspuns la riscul perceput; în cazul membrilor familiei, este vorba de teama de vătămare fizică sau emoțională, în cazul furnizorilor de servicii publice sau private, se adaugă și teama de litigii, sancțiuni și/sau presă negative;● a recunoaște și reduce riscurile create prin procesul de dezinstituționalizare atunci când persoanele de sprijin sau îngrijitorii vor exercita control asupra vieții persoanelor cu dizabilități; managerii de caz vor trebui să observe reacțiile persoanelor cu dizabilități la mediul înconjurător și să ia măsuri pentru ca persoanele cu dizabilități să ia decizii privind propria viață; în special persoanele cu dizabilități grave se pot găsi în situația de a nu avea control asupra locuinței, cu cine și cum să trăiască, ce obiecte să dețină în casă sau nu;Pregătirea tranziției la viața în comunitate1.4.1.Asigurarea accesului la servicii de locuire pentru persoanele cu dizabilități din centrele rezidențiale în condiții egale cu ale oricărei persoane este o prioritate. Dreptul la locuire este un drept distinct care trebuie realizat prin asigurarea unui fond de locuințe, sau de resurse financiare disponibile și ușor de accesat pentru implementarea fiecărui plan individual. Locuirea se va realiza în contexte obișnuite, la casă sau bloc, fără ca persoanele cu dizabilități să fie nevoite să locuiască laolaltă în același spațiu, în același bloc sau în cartiere destinate sau construite special pentru cazarea acestora. Locuințele persoanelor cu dizabilități trebuie să fie dispersate în comunitate, să nu fie grupate toate pe aceeași scară de bloc sau în aceeași curte, trebuie să aibă dotările necesare, să fie bine conectate la alte servicii din comunitate și să poate fi ușor accesate cu mijloacele de transport în comun, la o distanță acceptabilă de magazine alimentare, piață, spitale sau școli.Locuirea incluzivăBeneficii alocate pentru locuirea în comunitateRiscul de instituționalizare poate fi uneori prevenit prin alocarea unui beneficiu care să sprijine într- o situație de criză gospodăria în care locuiește persoana. Există persoane a căror admitere în centrul rezidențial ar fi putut fi prevenită prin alocarea unui beneficiu sau serviciu de urgență (de exemplu, situații particulare legate de îmbolnăvirea unui membru al gospodăriei, dezastre naturale, accidente casnice, necesitatea unei investiții în gospodărie alta decât pentru accesibilizarea acesteia). În aceste situații, persoanele aflate în risc de instituționalizare vor fi îndrumate către serviciile și beneficiile care pot asigura sprijin în situații de risc. Ce reprezintă Sumă de bani acordată pe perioadă determinată, în baza evaluării nevoilor individuale de viață în comunitate, în vederea administrării unei locuințe de persoanele cu dizabilități de către o persoană adultă cu handicap. Acoperă plata chiriei pentru locuințele închiriate din mediul privat sau din fondul de locuințe sociale, costurile de întreținere a locuinței, plata asigurării împotriva dezastrelor naturale, a utilităților și a reparațiilor curente. Sumă de bani acordată pe perioadă determinată, în baza evaluării nevoilor individuale de viață în comunitate a persoanei adulte cu dizabilități, pentru pregătirea transferului dintr-un centru rezidențial în comunitate; acoperă costuri de mutare a bunurilor personale, transport, achiziție a consumabilelor de uz casnic, reparații, lucrări de adaptare a locuinței, contractare de servicii necesare, de tip: igienizare, instalare de utilități, plata serviciilor sociale de care beneficiază în comunitate și alte cheltuieli necesare traiului independent.Adaptarea locuințelor … 1.3.2.Serviciile din comunitate trebuie să fie complementare și diverse, să implice diferiți actori din comunitate (mediul public și privat, individuali și grupuri informale etc.) și de la diferite nivele (local, județean), să țină de toate sectoare cu responsabilități în acordarea de sprijin (locuire, sănătate, social, infrastructură și dezvoltare urbană, educație, angajare în muncă etc.) și să mobilizeze atât resurse de sprijin formale, cât și informale.Evaluarea necesarului de servicii se va realiza pe baza informațiilor cuprinse în planul individual. Managerii de caz vor evalua necesarul de servicii în comunitate, vor implica și consulta persoanele cu dizabilități în tot procesul de evaluare și stabilire a necesarului de servicii în comunitate și, împreună cu echipa de management, vor stabili numărul, localizarea și tipul de servicii necesare pentru a răspunde nevoilor, aspirațiilor și alegerii fiecărei persoane cu dizabilități. Informațiile colectate vor fi sintetizate și prezentate CJDI.Echipa de management, pe baza stabilirii necesarului de servicii în comunitate, va elabora indicatorii care să permită evaluarea și integrarea costurilor în planul de dezinstituționalizare.● identificarea fondurilor publice naționale sau a celor externe nerambursabile sau ale altor finanțatori, care pot fi accesate;● valorificarea unor spații care vor rămâne nefolosite prin dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități;● încheierea de parteneriate cu societăți comerciale, agenți economici etc., în baza cărora pot fi acoperite cheltuielile cu unele dintre serviciile necesare;Stabilirea nevoii de personal care va lucra în serviciile din comunitate și identificarea acestuiaÎn procesul de selecție și instruire a personalului cu experiență în sistemul rezidențial este esențială implementarea și consolidarea unui nou model de sprijin al persoanei, care:● să nu replice practicile instituționale în noile servicii în comunitate;Asigurarea serviciilor de sprijin în comunitate va necesita implicarea unui volum mai mare de personal specializat per ansamblu. Cum procesul de planificare a dezinstituționalizării este ghidat de nevoile, voința și preferințele persoanelor cu dizabilități, necesarul de personal diferă semnificativ (ca profesii, abilități, valori, roluri în viața persoanelor cu dizabilități) de personalul existent la nivelul centrului și al DGASPC. Cel mai probabil va fi nevoie de specialiști instruiți în domeniul planificării centrate pe persoană, cum ar fi: asistenți sociali, psihologi, consilieri vocaționali, terapeuți ocupaționali, asistenți personali, diferiți terapeuți.Formarea personaluluiProgramul de formare este esențial pentru îndepărtarea de vechiul model de îngrijire instituționalizată. Abordarea centrată pe persoană aduce o schimbare profundă de paradigmă, pentru aplicarea căreia este nevoie de instruire, de timp și efort susținut, de multe exemple practice și studii de caz, de expunere la alt mod de furnizare a sprijinului. Angajaților care au doar experiența muncii în centrele rezidențiale le este cel mai greu să vizualizeze cum sprijinul și îngrijirea, mai ales în cazul persoanelor cu dizabilități grave, complexe, pot fi furnizate în servicii mici, comunitare. În plus, pentru un impact real în rândul angajaților, un program bun de formare trebuie să ofere cadrul de manifestare inclusiv a temerilor și îngrijorărilor pe care aceștia le au. Furnizarea unor servicii de calitate și centrate pe persoană depinde de disponibilitatea unei game diverse de angajați pregătiți corespunzător.Formarea personalului trebuie să dezvolte competențe profesionale, care cuprind atât competențe generale, cât și specifice. Competențele generale sunt cele ce se referă la cunoștințele și abilitățile generale de care are nevoie un profesionist în toate contextele și tipurile de muncă care vizează servicii acordate persoanelor cu dizabilități. Competențele specifice descriu, cât mai detaliat posibil, modul propriu-zis de sprijin. Acestea reprezintă acele cunoștințe și abilități ce sunt necesare pentru a lucra eficient în anumite domenii sau cu persoanele cu dizabilități în anumite situații și depind în mare măsură de profilul și de nevoile persoanelor.Traiul independent în comunitate necesită și asigurarea accesului la servicii generale inclusiv prin informarea, respectiv formarea corespunzătoare a angajaților acestora. Este necesară informarea, respectiv formarea pe teme de incluziune și adaptări rezonabile și pentru angajații serviciilor publice, cel puțin în domeniile educației, sănătății, locuirii, angajării în muncă, transportului, sportului și serviciilor de timp liber, astfel încât informările prin mass-media devin deosebit de utile, iar prin programele de formare profesională, angajaților respectivi să li se poată asigura participarea.Licențierea serviciilor este o etapă necesară în demersul de a asigura cu promptitudine servicii de calitate persoanelor cu dizabilități în comunitate. Strategia națională își propune atât revizuirea standardelor mai multor servicii sociale din comunitate destinate adulților cu dizabilități (servicii de asistență și suport, echipa mobilă, îngrijire la domiciliu, servicii de respiro), cu scopul de a asigura flexibilitatea furnizării acestora, încât să contribuie la sprijinirea unei vieți independente și să prevină segregarea și excluderea socială, cât și elaborarea unei metodologii de evaluare a gradului de implementare a standardelor de calitate și a modului în care serviciile sprijină viața independentă, care să vizeze evaluarea rezultatelor și satisfacția furnizării serviciilor din perspectiva beneficiarilor și cu implicare efectivă a acestora.Autoritățile implicate în procesul de licențiere trebuie să aibă în vedere faptul că prin acordarea licenței, serviciile sociale asigură protecția sănătății și bunăstarea persoanelor dezinstituționalizate.Evaluarea periodică și asigurarea sprijinului pentru familie … 1.4.3.Asigurarea personalului de sprijin pentru activitățile de tranziție va fi parte din planul individual elaborat de echipa de management, resursele umane necesare fiind identificate cu câteva luni înainte ca persoanele cu dizabilități să ajungă în comunitate.Analiza riscurilor în procesul de implementare a Planului de dezinstituționalizareMai multe tipuri de riscuri pot apărea la nivel instituțional în procesul de pregătire și implementare a Planului de dezinstituționalizare. Procesul de dezinstituționalizare a persoanelor adulte cu dizabilități are multe provocări și necunoscute și este în sine un proces care afectează direct și indirect un număr foarte mare de persoane: persoanei centrului, angajații și familiile acestora, comunitatea locală, funcționari din primării, servicii sociale, medicale, de ocupare și formare profesională, de locuire sau juridice. Riscuri pot apărea legat de fiecare dintre acestea.● riscuri instituționale;● riscuri financiare;Pentru a facilita identificarea și monitorizarea riscurilor poate fi utilizat un formular, în care echipa de management să completeze:● data identificării riscului sau intervalul de timp în care este preconizat a se manifesta;● impactul riscului asupra procesului de dezinstituționalizare la nivelul centrului;● activități implementate referitor la riscul identificat sau preconizat a se manifesta; … 1.4.5.● informarea și mobilizarea comunităților locale duce la identificarea de soluții și resurse comunitare latente care pot fi activate în oricare dintre etapele procesului de dezinstituționalizare.Implicarea comunității prin intermediul unor persoane din comunitate, a unor organizații existente, voluntari, biserică și orice alte entități reprezintă un factor cheie ce poate contribui la realizarea unor soluții comunitare și la facilitarea integrării în comunitate a persoanelor care vor pleca din instituții, prin reducerea riscului de marginalizare sau excludere.Implementarea Planului de dezinstituționalizareFaza de implementare a planului de dezinstituționalizare la nivelul centrului rezidențial presupune eforturi coordonate pentru a asigura atât pregătirea persoanelor cu dizabilități pentru tranziție și mutarea lor efectivă, cât și pregătirea angajaților pentru mutare și asigurarea furnizării unor servicii de calitate pe toată perioada în care persoanele cu dizabilități trăiesc în centru. În această fază complexă trebuie asigurate simultan mai multe acțiuni, descrise în Figura 2.2.1.■ Fiecare persoană trebuie să primească oportunități adecvate de pregătire fizică și emoțională pentru viața în comunitate.■ Informațiile prezentate persoanelor trebuie să fie clare, relevante și concrete, formulate simplu, precum observații, aprecieri, întrebări și caracterizări simplificate despre viața și preferințele lor.■ Calitatea vieții și bunăstarea materială și emoțională a persoanelor cu dizabilități trebuie să fie mai ridicate după dezinstituționalizare, decât înainte.

Timpul de pregătire a persoanelor adulte cu dizabilități pentru tranziție este variabil și depinde de fiecare persoană în parte, acesta trebuie să fie însă suficient pentru a permite persoanelor să se pregătească fizic și emoțional pentru schimbare dar durata este dictată, în ultima instanță, tot de alegerile persoanei cu dizabilități. Pentru orice persoană care solicită transferul în comunitate, acesta trebuie asigurat, cu oferirea opțiunii de parcurgere a etapelor planificării centrate pe persoană și a celor mai bune servicii disponibile, astfel încât formele de excluziune socială și riscul de re- instituționalizare să fie prevenite.Tranziția și transferul din instituții în comunitățile de destinație sunt procese complexe, cu multiple provocări de adaptare pentru persoane. Etapa de transfer, care presupune plecarea efectivă din instituție și acomodarea în noua locuință, vecinătate, comunitate, cu toate regulile și provocările asociate, poate fi deosebit de solicitantă psihologic.Pregătirea transferului are trei obiective principale: reducerea anxietății, creșterea motivației și adaptarea cu succes la noua viață (comunitate, servicii și vecinătate). Succesul dezinstituționalizării, în ansamblu, depinde de modul în care persoana va înțelege perspectivele oferite de transfer.Trebuie avut în vedere că mulți persoane au avut un contact restrâns cu comunitatea, cu puține ocazii concrete de a-și exersa sau dezvolta abilitățile de viață independentă, astfel încât capacitatea lor decizională este restrânsă sau inexistentă. Persoana nu au avut oportunitatea să-și dezvolte aptitudini, abilități și obișnuințe comportamentale adecvate traiului autonom în societate, care trebuie exersate gradual începând încă din faza de pregătire a tranziției. Așadar, sprijinirea continuă în luarea deciziilor pe parcursul tranziției, inclusiv al pregătirii, este o măsură obligatorie și trebuie realizată de una sau mai multe persoane care cunosc persoana cu dizabilități, precum angajați în centrul în care aceasta a locuit. În perioada de pregătire a tranziției, persoanele cu dizabilități trebuie să fie expuse la oportunități de dezvoltare personală, inclusiv la activitățile de creștere a autoreprezentării și autodeterminării. Acestea sunt esențiale atât pentru pregătirea planului individual,*34) cât și pentru pregătirea pentru tranziție. Activitățile vor ajuta persoanele care trăiesc în instituții să vorbească pentru sine și să ia decizii, implicit să fie în controlul propriei lor vieți.*35)*34) După cum este subliniat în Secțiunea 1.3.Consolidarea deprinderilor de bază pentru o viață independentăScenariile de locuire pentru persoanele care părăsesc sistemul rezidențial sunt diverse: integrarea în familie (naturală, extinsă), mutare în propria locuință, într-o locuință închiriată, într-o locuință socială pusă la dispoziție de autoritatea locală, incluzând orice aranjament privind locuirea – singur(ă), împreună cu partenerul/partenera, cu alte persoane.Dacă persoana urmează să închirieze un spațiu de locuit, se va evalua starea locuinței și prețul de închiriere, se vor discuta aspectele contractului de închiriere, astfel încât veniturile persoanei să poată să susțină acest aranjament de locuire. Se va evalua nevoia de sprijin în raport cu ceea ce oferă spațiul de locuit (mobilier, aparatură, poziționare etc.).Cu cât comunitatea este mai bine echipată cu servicii și resurse, la care persoana are acces, cu atât aceasta beneficiază de suport și, implicit, scade riscul de re-instituționalizare. Accesibilitatea serviciilor din comunitate sau din comunitățile învecinate precum și exercitarea dreptului la un loc de muncă, educație și asistență medicală sunt condiții esențiale pentru integrarea și participarea persoanelor cu dizabilități în comunitate. Practica a arătat că relocarea persoanelor în comunitate nu este suficientă pentru realizarea dreptului la viață independentă; dezinstituționalizarea trebuie să fie însoțită de programe cuprinzătoare de servicii și dezvoltare comunitară, inclusiv programe de conștientizare în rândul membrilor comunității.Persoanele trebuie sprijinite să beneficieze de drepturile conferite de lege, respectiv de prestațiile prevăzute în legea specială, alte gratuități și facilități. Informațiile vor fi cât mai concrete și, recomandabil, prezentate adecvat, folosind limbajul Braille, interpretarea mimico-gestuală și/sau limbaj ușor de înțeles, astfel încât să fie accesibile pentru persoanele cu probleme senzoriale și/sau dizabilitate intelectuală. … 2.2.Transferul personalului trebuie să fie etapizat în funcție de mutarea persoanelor cu dizabilități din centru în comunitate. La fel ca în cazul persoanelor cu dizabilități, procesul nu are loc în același timp pentru toată lumea. La un moment dat, unii angajați vor lucra deja în noile servicii, pe când alții vor fi în continuare în centrul rezidențial. Este important ca în această etapă să se reconfirme noua structură a posturilor și să se continue formarea într-o manieră etapizată, adoptând o atitudine deschisă în ceea ce privește stadiul procesului și orice piedici întâmpinate.Mutarea efectivă a persoanelor cu dizabilități în comunitateGestionarea transferului de informații și bunuri personaleO atenție deosebită trebuie acordată și tuturor bunurilor personale*37) despre care persoana cu dizabilități consideră că sunt relevante pentru identitatea sa. Chiar dacă este posibil ca persoanele instituționalizate să nu posede multe bunuri personale la momentul părăsirii centrelor, dacă există anumite obiecte pe care o persoană le-al folosit constant și simte că îi aparțin, ar trebui inițiate demersuri pentru a favoriza preluarea acelor bunuri. De asemenea, acolo unde există informații clare că anumite obiecte contribuie la consolidarea identității unei persoane, sau sunt asociate cu viața sau activitatea sa, chiar dacă persoana nu își amintește sau nu realizează la momentul mutării, trebuie făcute demersuri pentru ca acele obiecte să fie preluate și mutate împreună cu persoana care pleacă din centru.*37) Exemple de bunuri și obiecte despre care persoana declară sau cineva constată că aceasta ține la ele și le dorește, îl bucură includ: fotografii, diplome, tablouri, scrisori, bilete, reviste, cărți, colecții, aparatură (inclusiv defectă), pături, perne, lenjerie, diferite creații personale, obiecte realizate de persoană, articole vestimentare, tacâmuri, obiecte de cult, flori, obiecte de mobilier, diferite unelte, materiale, bani, acte.O atenție specială trebuie acordată animalelor de companie pe care le dețin persoanele și care au o relevanță afectivă foarte mare în viața lor. Asigurarea continuității relațiilor dintre persoane și animalele la care ei țin și de care au grijă poate avea o influență majoră asupra acomodării în noile lor locuințe în comunitate. Trebuie organizate toate aranjamentele necesare pentru ca persoana care are animale proprii de companie să plece din centru împreună cu ele.După mutarea în comunitate, statutul persoanei cu dizabilități se schimbă, aceasta este liberă și responsabilizată și începe să joace o serie de roluri sociale, de la cel de vecin, prieten, angajat, voluntar, coleg, până la cel de client al unui magazin sau al unei bănci. Pentru unele persoane, această varietate de roluri poate reprezenta o experiență intensă, solicitantă, mai ales în faza de început, motiv pentru care prezența familiei, a prietenilor, a altor membri ai cercului de suport, acolo unde există, cât și intervențiile managerului de caz sau asistentului social de la nivel local sunt vitale pentru asigurarea că persoana are acces la toate informațiile și sprijinul de care are nevoie pentru succesul unei vieți noi în comunitate.Notă: Ideal, pregătirea tranziției și transferul în comunitate sunt realizate în colaborare între managerul de caz DGASPC și viitorul manager de caz din partea SPAS/DAS, iar după transferul în comunitate, managementul de caz al persoanei este preluat la nivel local. În situațiile în care nu există suficientă capacitate la nivel local, managementul de caz va fi asigurat în continuare de DGASPC. … … 3.Fiecare plan de dezinstituționalizare de la nivel de centru cuprinde o secțiune de planificare a monitorizării și evaluării care permit urmărirea de către toate părțile interesate atât a modului în care acest proces se desfășoară, cât și a rezultatelor cu privire la bunăstarea și calitatea vieții persoanelor cu dizabilități care trec prin proces și ale cărui obiective sunt descrise în Caseta 7. 3. Evaluarea impactului specific al activităților de pregătire a dezinstituționalizării, de transfer și de sprijin în comunitate asupra persoanelor cu dizabilități care trec prin această tranziție. 5. Monitorizarea adecvării, eficacității și calității serviciilor în comunitățile de destinație de care beneficiază persoanele dezinstituționalizate, inclusiv cu implicarea personalului reorientat către roluri de sprijin în comunitate.Planul de dezinstituționalizare la nivelul de centru este, din punct de vedere al planificării și monitorizării, o verigă de legătură între nivelurile județean, național și nivelul specific al beneficiarilor reformei, persoanele cu dizabilități instituționalizate. Diseminarea, colectarea, centralizarea și raportarea de informații relevante și în timp util despre procesul de dezinstituționalizare depinde de asigurarea unor fluxuri coerente și funcționale între aceste niveluri. În conformitate cu planul de acțiune al strategiei dezinstituționalizării, o serie de date sintetice privind progresul măsurilor la nivelul fiecărui centru sunt raportate lunar către DGASPC, CJDI și ANPDPD, spre centralizare în vederea publicării unor statistici agregate la nivel județean și național. În plus, informații despre stadiul dezinstituționalizării vor fi cuprinse în planurile județene de dezinstituționalizare, urmând a fi diseminate și analizate în cadrul unor rapoarte anuale de monitorizare a implementării strategiei elaborate de ANPDPD.Monitorizarea progresului implementării Planului de dezinstituționalizare la nivel de centruPentru fundamentarea strategiei dezinstituționalizării, a fost realizată o mapare a tuturor persoanelor cu dizabilități care locuiesc în centre rezidențiale, a căror măsură de protecție este finanțată din fonduri de la bugetul de stat. Adițional, informațiile colectate pe baza informațiilor din dosare: (1) servesc ca valoare de referință pentru activitățile care vor fi implementate în centrele rezidențiale și pentru a înțelege mai bine, prin comparație, rezultatele obținute ca urmare a măsurilor luate; (2) fundamentează deciziile la nivel de județ și centru, pe baza datelor statistice; (3) sprijină dezbateri în cadrul unor atelierele de informare și consultare la nivel național, județean și de centru; și (4) sprijină managerii de caz și restul personalului în munca lor de pregătire a Planului individual. … 3.2.Standardele minime de calitate în vigoare ale managementului de caz al persoanelor cu dizabilități vor fi modificate conform planului de acțiune al strategiei dezinstituționalizării, pentru a include prevederi mai cuprinzătoare cu privire la sprijinul și monitorizarea persoanelor cu dizabilități în pregătirea și realizarea transferului în comunitate și în faza post-transfer.*39) Noile standarde de calitate vor dezvolta și clarifica rolul managerului de caz, atribuțiile DGASPC și SPAS/DAS, vor stabili perioade obligatorii minime de monitorizare și de monitorizare intensificată, dacă persoana cu dizabilități dorește ca această monitorizare să aibă loc și modalitățile de raportare periodică a rezultatelor monitorizării, determinând astfel cadrul pentru punerea în practică a îndrumărilor din prezentul ghid.*39) Puținele reglementări actuale și care vor fi revizuite ca parte din implementarea strategiei dezinstituționalizării, cu privire la integrarea în comunitate și monitorizarea după transferul în comunitate sunt incluse în: (1) Ordinul nr. 82/2019 privind aprobarea Standardelor specifice minime de calitate obligatorii pentru serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități, prin intermediul specificațiilor cu privire la ieșirea din instituțiile rezidențiale, precum și cu privire la serviciile la nivel de comunitate de care pot beneficia adulții cu dizabilități, cum ar fi: servicii de îngrijire la domiciliu, echipe mobile, centre de zi sau servicii de asistență și sprijin; (2) Ordinul nr. 1218/2019 pentru aprobarea Standardelor specifice minime obligatorii de calitate privind aplicarea metodei managementului de caz în protecția persoanelor adulte cu dizabilități.Monitorizarea are două componente: (1) o componentă preponderent calitativă, personalizată, care înregistrează informații privind implementarea planului individual: pregătirea persoanei pentru tranziția la viața în comunitate, transferul ei în comunitatea de destinație și evoluția persoanei în comunitatea de destinație/reședință (gradul de realizare a aspirațiilor și obiectivele persoanei, precum și accesul persoanei la serviciile de sprijin acordate pentru asigurarea unei vieți independente și integrării în comunitate; (2) o componentă cantitativă și anonimizată, care colectează date despre evoluția calității vieții persoanelor cu dizabilități în procesul de tranziție la o viață independentă și inclusă în comunitate și satisfacția cu serviciile de sprijin primite.Monitorizare calității planului individual vizează, conform strategiei dezinstituționalizării, printre altele:● ghidarea elaborării planurilor de către persoanele cu dizabilități;● identificarea rețelei de servicii de sprijin din comunitatea de destinație, în funcție de nevoile și preferințele persoanelor cu dizabilități, pentru a fi accesate de acestea; informarea persoanelor despre aceste servicii/resurse, explicarea și discutarea rolului fiecărui serviciu în parte;● evaluarea în mod personalizat a tipurilor, intensității și duratei sprijinului post-transfer, utilizând inclusiv datele de observație culese ca urmare a desfășurării unor activități în comunitate în perioada rezidenței în centre.Monitorizarea implementării planului individual va fi realizată de către managerii de caz. Obiectivele monitorizării sunt de a urmări: (1) relevanța în continuare a obiectivelor personale stabilite în planul inițial/faza anterioară de planificare; (2) stadiul activităților planificate în vederea urmăririi aspirațiilor și obiectivelor de viață independentă în comunitate și a accesului la servicii de bază și la servicii specifice de sprijin; și (3) analiza necesității unor activități noi în funcție de schimbarea obiectivelor personale și a evoluției nevoilor de acces la servicii de bază și specifice. Este o monitorizare care trebuie planificată pornind de la aspirațiile și nevoile persoanei cu dizabilități și care utilizează preponderent metode calitative, pe baza unor interviuri cu persoana cu dizabilități, a unor date de observație cu privire la evoluția vieții independente a acesteia în comunitate, culese cu consimțământul persoanei cu dizabilități și a experienței oferirii unor servicii de sprijin al persoanei.Componenta 2: Evaluarea evoluției calității vieții persoanelor cu dizabilități … 3.3.Pentru a asigura un cadru independent de monitorizare a calității serviciilor în comunitate vor fi luate măsuri, conform planului de acțiune al strategiei dezinstituționalizării, de reglementare a acestui cadru, inclusiv cu stabilirea metodologiei de evaluare, informarea, respectiv instruirea cu privire la planificarea centrată pe persoană, viața independentă și integrarea în comunitate a reprezentanților Avocatului Poporului și Consiliului de monitorizare, cu scopul colectării și al soluționării de către aceștia a informațiilor privind plângerile și petițiile persoanelor cu dizabilități transferate în comunitate sau în risc de instituționalizare cu privire la calitatea serviciilor în comunitate și, nu în ultimul rând, implicarea organizațiilor de drepturile omului și al celor ale persoanelor cu dizabilități în vizite de monitorizare în serviciile sociale din comunitate, în acord cu prevederile art. 33 al Convenției. Participarea acestora la procesul de dezinstituționalizare este asigurată în mai multe dintre fazele planificării dezinstituționalizării la nivel de centru, inclusiv în monitorizare.Amado, A. N. și Mc Bride, M. (2001). Increasing Person-Centered Thinking: Improving the Quality of Person-Centered Planning: A Manual for Person-Centered Planning Facilitators. Minneapolis, Minnesota: Universitatea din Minnesota, Institutul pentru Integrare Comunitară. … 2.ANPDPD – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (2021). Buletin statistic pentru trimestrul IV 2021. Disponibil la: http://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici/ … 4.Banca Mondială (2021b). Raport de diagnoză complexă a situației instituțiilor rezidențiale publice de asistență socială pentru persoanele adulte cu dizabilități – Volumul 1. Livrabilul 3.1 al Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile cu privire "Suport pentru accelerarea tranziției persoanelor cu dizabilități de la servicii rezidențiale la servicii la nivelul comunității", semnat între Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Disponibil la: http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2022/03/Livrabil_A-1.2-Cerere-rambursare_RO.pdf … 6.Banca Mondială (2022a). Raport de analiză a implementării planurilor individualizate pentru persoanele adulte cu dizabilități. Livrabilul 7 al Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile cu privire la "Suport pentru accelerarea tranziției persoanelor cu dizabilități de la servicii rezidențiale la servicii la nivelul comunității". … 8.Banca Mondială (2022c). Raport de diagnoză complexă a situației centrelor rezidențiale publice pentru persoanele adulte cu dizabilități Volumul 2. Livrabilul 3.2 al Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile cu privire la "Suport pentru accelerarea tranziției persoanelor cu dizabilități de la servicii rezidențiale la servicii la nivelul comunității", semnat între Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. … 10.Beadle-Brown, J. și Kozma A. (2007). Deinstitutionalisation and community living – outcomes and costs: report of a European Study. Volume 3: Country Reports. Canterbury: Tizard Centre, University of Kent. Disponibil la: https://research.kent.ac.uk/tizard/research-projects-archive/ … 12.Comisia Europeană – Directoratul General pentru Ocupare, Afaceri Sociale și Șanse Egale (2009). Report of the Ad Hoc Expert Group on the Transition from Instituțional to Community-based Care. Disponibil la: file:///C:/Users/40727/Downloads/2009-12-08%20Expert%20Group%20Report%20Final%20EN.pdf … 14.Comitetul CONVENȚIA (2022). Proiect de Instrucțiuni privind dezinstituționalizarea, inclusiv în cazuri de urgență. Disponibil la: https://www.ohchr.org/en/calls-for-input/2022/call-submissions-draft-guidelines-deinstitutionalization-including-emergencies … 16.Consiliul Europei (2017). Human Rights: A reality for All. Council of Europe Disability Strategy 2017-2023. Disponibil la: https://rm.coe.int/16806fe7d4 … 18.Consiliul Europei – Adunarea Parlamentară (2022). Rezoluția 2431 (2022). Dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități. Disponibil la: https://pace.coe.int/pdf/73ffab87972dfa6e99934cfdfbc00112afdfbb9e451badcd7a7c360c21e0869a/resolution%202431.pdf … 20.EEG – Grupului European de Experți în tranziția de la îngrijirea instituțională către cea din cadrul comunității (2012). Orientări europene comune asupra tranziției de la îngrijirea instituțională către cea din cadrul comunității. Îndrumări asupra implementării și sprijinirii unei tranziții susținute de la îngrijirea instituțională către alternativele din cadrul familiei și comunității pentru copiii, persoanele cu dizabilități, persoanele cu probleme de sănătate mentală și persoanele în etate din Europa. Bruxelles: Grupul European de Experți în tranziția de la îngrijirea instituțională către cea din cadrul comunității. Disponibil la: https://deinstitutionalisationdotcom.files.wordpress.com/2018/04/common-european-guidelines_romanian-version_edited-with-photo.pdf … 22.Gomez, L.E., Arias, B., Verdugo, M.A. și Navas, P. (2012). Application of the Rasch Rating Scale model to the assessment of quality of life of persons with intellectual disability. J Intellect Dev Disabil. 37(2):141-50. Disponibil la: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22546020/ … 24.Mansell J., Knapp M., Beadle-Brown J. și Beecham J. (2007). Deinstitutionalisation and community living – outcomes and costs: report of a European Study. Volume 1: Executive Summary. Canterbury: Tizard Centre, University of Kent. … 26.Mount, B., Beeman, P. și Ducharme, G. (1988). What Are We Learning about Circles of Support: A Collection of Tools, Ideas, and Reflections on Building and Facilitating Circles of Support. Manchester, CT: Communitas, Inc. … 28.OHCHR – Biroul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (2009). Dreptul la locuire adecvată. Disponibil la: FS21_rev_1_Housing_en.pdf (ohchr.org) … 30.OMS – Organizația Mondială a Sănătății și Banca Mondială (2011). World Report on Disability. Disponibil la: https://www.refworld.org/pdfid/50854a322.pdf … 32.Parker, C. și Bulic, I. (2010). Wasted Time, Wasted Money, Wasted Lives… A Wasted Opportunity? – A Focus Report on how the current use of Structural Funds perpetuates the social exclusion of disabled people in Central and Eastern Europe by failing to support the transition from instituțional care to community-based services. London: European Coalition for Community Living. … 34.Siska, J. și Beadle-Brown, J. (2020). Transition from Instituțional Care to Community-Based Services in 27 EU Member States: Final report. Research report for the European Expert Group on Transition from Instituțional to Community-based Care. … 36.Tondora, J., Croft, B., Kardell, Y., Camacho-Gonsalves, T. și Kwak, M. (2020). Cinci domenii de competență pentru personalul care facilitează planificarea centrată pe persoană. Cambridge, MA: Centrul național pentru avansarea practicilor și sistemelor centrate pe persoană. … 38.Verdugo, M. A., Gomez, L.E., Arias, B., Sântămăria, M., Navallas, E., Fernandez, S. și Hierro, I. (2014). Assessment of Quality of life in Persons with Significant Intellectual and Developmental Disabilities. INICO – FOSM. Disponibil la: https://sid-inico.usal.es/idocs/F8/FDO26729/San_Martin_Scale_Borrador.pdf …

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește